Din dorința de a pune umărul concret la ceea ce se numește educația copiilor noștri, curiozitatea și pasiunea mă împinge la a scormoni după metode noi , unele care să aibă șansă de reușită mai mare în ceea ce-i privește pe copiii noștri. Și pentru că în acest proces nu se poate decât în trei – dascăl*copil*părinte fiecare are un rol foarte important în această ecuație cu trei necunoscute.
După ce ani la rând unii dintre noi ne-am chinuit să scoatem copiii din fața provocatoarelor mașinării electronice, atât de performante și ispititoare, căutând modalități de a-i duce în aer liber ori de face activități care să le excludă, iată că de mai bine de un an de zile viețile noastre, a multora dintre noi, s-au mutat aproape complet în virtual. Criza sanitară a impus asemenea restricții, izolarea fiind cea mai drastică dintre toate, iar asta nu ne-a dat de ales prea mult. Școlile s-au mutat în on-line și – ce să vezi – nu doar școlile ci și grădinițele s-au așezat atât de confortabil în fața ecranelor că situația a devenit de o neînțelegere aproape completă.
Bun, aici lucrurile trebuie specificate așa cum stau ele în realitate nu pe hârtie.
Iată ce spun anumite statistici:
Din data de 11 martie 2020, școlile sunt închise, iar acest lucru a generat schimbări în desfășurarea actului educațional. Ne-am dorit să înțelegem cum s-au descurcat copiii cu această provocare, așa că, alături de Boardul Copiilor din România, în luna aprilie, am lansat un sondaj pe platforma U-Report, susținută de UNICEF, despre educația la distanță. Iată ce ne-au împărtășit cei peste 2,400 de copii și tineri U-Reporteri:
Aproape o treime dintre cei ce au răspuns la sondaj (28%) nu reușesc să mențină o comunicare activă cu diriginții sau comunicarea cu aceștia este inexistentă.
Cursurile online se desfășoară de mai multe ori pe săptămână sau zilnic pentru 54% dintre respondenți și niciodată pentru 13% dintre elevi.
36% dintre copiii și tinerii intervievați și-ar fi dorit să fi fost susținută o ședință prin care cineva (profesorul diriginte etc.) să le explice modul de utilizare al platformelor.
Întrebați dacă au colegi care nu pot fi activi în mediul online, o treime dintre respondenți afirmă că există asemenea cazuri în clasa lor. (sursa: unicef.org)
Puteți citi continuarea accesând acest site.
Am căutat mai multe date și despre situația învățării la nivel preșcolar numai că ele nu prea sunt, ori cele care există sunt destul de sărace în informații. În schimb am găsit unele recomandări în ceea ce privește activitatea celor mici acasă.
Despre privitul la ecrane în cazul copiilor mici
Centrul Step by Step recomandă recomandă o atitudine echilibrată în ceea ce privește accesul copiilor la ecrane, precum diferite dispozitive sau televizor. E de reținut faptul că privitul la ecrane creează o atitudine mentală pasivă a copilului, inhibă imaginația și nu contribuie la dezvoltarea gândirii logice, la exersarea construirii frazelor, deci la dezvoltarea limbajului.
Promovând echilibrul și o informare corectă, părinții trebuie să știe că privitul la televizor şi accesul la telefon, tabletă, laptop nu sunt nocive, atâta timp cât nu sunt folosite în exces şi nu suplinesc prezenţa părintelui lângă copil.
Centrul Step by Step se raliază opiniei exprimate de Academia Americană de Pediatrie care recomandă pentru copiii între 2 şi 5 ani maxim 1 oră de expunere la ecrane, împreună cu părintele, pentru a discuta despre ceea ce au văzut, dar și pentru a folosi personajele preferate în alte jocuri, desene sau activități. De asemenea, sunt recomandate pauze de 15-20 de minute între reprizele de privit la televizor, mai ales dacă se depăşeşte timpul recomandat. (sursa: stepbystep.ro)
Că situația nu stă așa în foarte multe cazuri, acolo unde există aparatura necesară este mai mult decât evident, modul în care copiii se comportă acum, după ce au revenit în grădinițe fiind grăitor. Ce se petrece în casa fiecăruia nu ai de unde ști și nu poți interveni, singurul lucru pe care-l poate face un educator este acela de a îndruma și a da anumite repere care să vină în ajutorul părinților. Și sunt părinți care se ocupă de copiii lor într-un mod firesc, comunicând foarte mult cu ei așa învățarea venind cât mai natural și firesc posibil. Însă mulți nu știu, nu au timp, nici nu vor să facă asta, preferând a lăsa copilul la televizor ori cu un telefon în mână, atmosfera din casă fiind una de liniște și pace, fără bocete și plângeri inutile. Roadele acestor atitudini se vor culege mai târziu, îndreptarea lor fiind în multe cazuri extrem de dificilă, în altele chiar inexistentă.
Una dintre metodele despre care am aflat este aceea a învățării inverse, răsturnate – flipped learning. Din ceea ce am citit pe site-urile de afară, că la noi prea puțin s-a scris despre asta, aceasta este o învățate dedicată celor care știu să scrie și să citească, aici referindu-mă la faptul că vârsta de unde se poate porni este cea de 7-8 ani atunci când copilul poate citi și scrie. În acest caz, profesorul trebuie să se gândească la o variantă simplificată de învățare răsturnată, utilizând pentru predare scurte lecții filmate dinainte, în care pot introduce imagini, slide-uri, filme, link-uri la alte resurse – fizice sau online – pentru a le face mai atractive și asigurând apoi exersarea abilităților sau activitățile dedicate înțelegerii aprofundate a conceptelor predate prin alte mijloace, alese de ei și potrivite cu nivelul de cunoștințe al clasei și cu situația dotării tehnice a elevilor.
Practic, trebuie să-l pui acasă pe copil să studieze materialul trimis de profesor, ca temă de lucru. Apoi, profesorul utilizează timpul din clasă, când se întâlnesc împreună, pentru a discuta noua informație și pentru a pune ideile în practică.
Nu trebuie să vă lăsați înșelați.
Simpla schimbare între lectura materialului și tema de acasă nu înseamnă că ai descătușat toate beneficiile modelului flipped learning. Adevărata învățare răsturnată este deschiderea timpului petrecut în clasă și transformarea lui în experiențe practice, diferențiate și de învățare personalizată.
Care este istoria acestui concept și cine l-a inventat?
Totul a început în statul Colorado (SUA), cu doi profesori – Jonathan Bergman și Aaron Sams, care au realizat că nu au cum să facă să ajungă materialele pe care le predau la elevii care lipseau sau erau bolnavi. În anul 2007 ei au început să-și înregistreze lecțiile și cursurile și le-au transformat în filme video. Apoi au început să le utilizeze și în clasă, numind asta „pre-transmisie” (pre-broadcasting).
Cu toate acestea în anul 2000, atunci când au început să lucreze cu toți elevii lor în acest sistem, Jonathan și Aaron au acordat credit altor profesori, ca Maureen Lage, Glenn Platt, și Michael Treglia în lucrarea lor intitulată „Inverting the Classroom”. În acea perioadă încă nu existau suficiente resurse și cunoștințe despre acest concept, pentru ca acesta să câștige cu adevărat teren. Conceptul s-a lansat cu adevărat după anul 2007. Mai multe școli au început să-și răstoarne orele, iar restul este istorie!
Flipped Classroom vs. Flipped Learning: Care este diferența?
O Clasă răsturnată (denumită deseori clasă în oglindă) nu furnizează neapărat o adevărată învățare răsturnată***. În învățarea răsturnată ceea ce contează cu adevărat este ceea ce se întâmplă în clasă. Adevărata învățare răsturnată transformă sala de clasă într-o experiență mult mai individualizată. În locul unui profesor / instructor care se adresează tuturor elevilor ca grup, învățăceii se mișcă în ritmul propriu sau în grupuri mici, aplicându-și cunoașterea în moduri practice; iar asta permite în general o experiență individualizată. (sursa: aici)
Argumentele pro și contra unei Clase răsturnate (Flipped Classroom)
În cel mai bun caz, o clasă răsturnată oferă elevilor/ studenților beneficiul unui mai mare control în ce privește propria învățare. Elevii pot alege momentul în care urmăresc filmele de instruire acasă, și tot ei orientează discuțiile din clasă, cerând instructorului clarificări, așa că nevoile lor ghidează modul în care este utilizat timpul orei. Atunci când desfășoară activități practice și își exersează în clasă noile abilități, elevii pot avea mai multă autonomie. Ei pot explora noi concepte în felul lor, în ritmul lor, într-un mediu care-i susține și este controlat.
Atunci când este bine făcută, învățarea răsturnată este foarte eficientă, din moment ce diferențierea apare în mod natural și este cel mai probabil că elevii vor rămâne angajați pe parcursul orei.
Un alt beneficiu al acestei abordări este acela că profesorii nu trebuie să-și ”răstoarne” toate orele deodată pentru a profita de avantajele acestei pedagogii (sursa: aici). Poți să începi cu răsturnarea unei singure ore, să vezi cum funcționează și să pleci din acel punct.
Partea negativă a acestei abordări este că se bazează foarte mult pe tehnologie, elevii având nevoie și de acces la internet pentru învățarea lor de acasă. Aceasta poate face ca „divizarea socială” între elevii mai bogați și colegii lor mai săraci să fie foarte evidentă, iar elevii fără acces la tehnologie se vor zbate mai mult.
Cam așa arată informațiile pe care eu am reușit să le culeg în ceea ce privește acest concept pentru că provocarea a venit de la o doamnă profesor, conducător au unei grădinițe din oraș, acela de a organiza o întâlnire cu copiii preșcolari folosind acest concept. Tema a fost aleasă de dumneaiei, eu doar îmbrăcând-o și aducând-o în fața celor mici.
Și am pornit de la acest filmuleț, pe care doamna educatoare de la grupă a trimis-o părinților pentru a fi vizionată acasă, alături de copii. Era de așteptat ca acest filmuleț să ducă spre întrebări la care adultul să răspundă, lămurind unele dintre necunoscute. Ceea ce s-a și întâmplat în unele cazuri, pentru că atunci când ne-am întâlnit, am constat că nu toți copiii apucaseră să-l vizioneze.
Întâlnirea noastră a pornit cu o planșă pe care am confecționat-o special. În mijlocul ei am creat o fereastră în care am încorporat elementele principale ale discuției (picătura de apă și fulgul de nea) în partea stângă urmând a completa cu ajutorul imaginilor, ce au reținut copiii din filmulețul vizionat. Eu le-am avut pregătite așa ei putându-le lipi pe planșa noastră.
După ce toate acestea au fost rostite, am intrat în povestea lui Pic și Poc, una pe care am mai adus-o în fața copiilor și care a plăcut mult. Am avut 16 secvențe vizuale, printate, laminate și cu bandă magnetică, ele fiind puse pe un flip-chart în ordine.
Când am ajuns la evaporare, am făcut experimentul cu gelul dezinfectant, fiecare copil simțind pe propria piele cum se evaporă apa din gel și cum mânuțele, atunci când le fluturi, se răcesc.
Pe măsură ce povestea se înfățișa copiilor, ea era însoțită și de experimentele prin care se puteau observa aceste stări ale apei și transformările ei. Gheața care a format norul din bolul de sticlă a fost foarte analizată de copii asta pentru că aburii apei care fierbea s-au văzut clar, iar gheața pusă pe capacul care a acoperit bolul s-a topit complet până la finalul întâlnirii noastre. Exemplele date de copii, din experiența lor au venit să îmbrace și mai bine noțiunile discutate.
După ce povestea a fost aflată, am rugat un copil să fie meteorologul nostru explicându-ne ce anume se petrece afară. Timpul m-a ajutat, afară fiind destul de frig, pricipitațiile fiind sub formă de lapoviță și ninsoare. Firesc am trecut la zilele săptămânii, la anotimpuri, aici provocând preșcolarii să rostească simboluri legate de fiecare sezon în parte. Altă secvență foarte interesantă și cu participare susținută din partea tuturor copiilor.
Momentul experimentului individual a stârnit multă emoție, „Ploaia din pahar” suscitând un real interes. E un experiment simplu, de mare efect, asta și pentru că fiecare pune o cantitate diferită de cerneală peste spuma de ras.
A urmat momentul în care cei mici au avut de recosntituit circuitul apei folosind macheta. Am dat jos toate elementele de pe ea, invitându-i pe ei să o completeze. Mi-a plăcut că nu au făcut-o întocmai, alegând să pună unele elemente diferit, dar corect.
Circuitul apei într-o pungă a reprezentat o altă activitate realizată cu mare interes, aici cei mici fiind ajutați de doamnele educatoare care urmăreau joaca noastră.
Odată terminate, pungile au fost puse pe geam pentru a putea fi urmărite de-a lungul zilelor ce vor urma și pentru a se observa că odată punga închisă etanș, apa nu se evaporă din ea, rămânând în aceeași cantitate și parcurgând etapele despre care acum copiii au cunoștințe mai amănunțite.
Finalul a fost al unui craft, o picătură urmând a completa un nor colectiv, acela al grupei Princhindeilor.
În timpul întâlnirii noastre am strecurat și un moment în care matematica a fost adusă în atenția copiilor, aici numărând, identificând numere pare și impare, făcând perechi și explicând de ce sunt așa. Puzzle-urile ne-au ajutat, tema lor fiind cea a circuitului apei, cel analizat de noi.
Nu am plecat înainte de a completa planșa cu care am început întrevederea noastră, aici completând ce anume au aflat în urma tuturor activităților pe care le-am desfășurat.
Am petrecut o zi extrem de interesantă în compania unor copii adorabili, dornici de joacă și învățare. Lângă ei niște doamne care corespund întocmai definiției de educator, cu har, răbdare, empatie și o voioșie care a răzbătut prin măștile ce le acopereau fețele, pentru că asta este situația și trebuie să ne conformăm. Mulțumesc pentru tot ce a implicat această activitate pe care nădăjduiesc să o mai repet și cu altă ocazie indiferent de tema ce se va cere deslușită.