În fel și chip despre apă

Luna martie a fost o lună în care am vorbit despre apă mai mult ca niciodată. Am avut infinita plăcere de a ține niște ateliere alături de copii iar acest lucru a prilejuit o serie de discuții legate nu doar despre circuitul apei ci și despre tot ce ține de ea, de la grindină și negură la popoarele care suferă de sete.

Interesant a fost faptul că m-am adresat copiilor din locuri diferite, de la cei care provin din familii înstărite la cei care sunt din neam de căldărari, dar care, totuși, își dau odraslele la școală.

Copiii, indiferent de unde provin, sunt curioși. Au un licăr în ochi care-ți spune ce anume îi interesează și ce anume îi incită. Plictiseala nu și-a făcut apariția la aceste întâlniri chiar dacă au mai fost copii care au căscat.


Mi-a plăcut mult și provocarea de a ține aceste ateliere prin prisma faptului că fiecare copil avea așteptări de la mine, nefiind la prima întâlnire.
Din start trebuie să mulțumesc unei mămici, dar și doamnelor învățătoare pentru interesul și determinarea de a cheltui din banii proprii, strict în interesul elevilor lor. Nu e puțin lucru să-ți rupi din bugetul personal numai pentru că pasiunea și harul te fac să cauți altceva.

Faptul că tema e aceeași nu știrbește cu nimic întâlnirile pentru că auditoriul este diferit și interacționează la fel. Am întâlnit copii care nu știau lucruri elementare așa cum am întâlnit copii care erau foarte puși la punct cu detalii la tema discutată. E provocator ca informații elaborate să le transmiți pe înțelesul lor, însă la acest capitol există și în România un fond de carte care te scoate din impas. Trebuie doar să ai cunoștință de existența lui, pentru ca mai apoi să-l poți folosi.

Evident că la tema abordată, experimentele au fost cireașa de pe tort, așa cum și interacțiunea cu macheta s-a dorit a fi individuală. În acest sens am refăcut circuitul apei de câte ori a fost nevoie pentru ca fiecare copil să poată completa macheta.

Nici fișele nu au fost mai prejos, școlarii fiind extrem de interesați de completat, colorat, decupat și lipit.

Când vine vorba de experimente, toți copiii vor ca ele să se desfășoare individual, dar acest lucru nu este posibil datorită numărului mare de participanți. Până apuci să împarți cele necesare trece timpul iar experimentul nu iese așa cum ar trebui. Legat de asta, vreau să vă spun că la experimentul cu gheața, unde au fost cele mai mari rateuri el neavând finalitatea dorită, trebuie ca între momentul în care cubul a fost scos din congelator și până se folosește să nu treacă mai mult de câteva minute. Așa, el începe să se dezghețe și nu se mai prinde ața pentru a-l pescui. Primele două ateliere am avut câte doi copii care au izbutit, dar la al treilea, pentru că frigiderul în care au stat cuburile până le-am folosit și clasa unde am desfășurat activitatea era la o distanță destul de mare a făcut posibil acest deznodământ. Mi-a părut foarte rău însă i-am încurajat pe copii să încerce acasă nefiind necesare cheltuieli mari.

Nici norul în pahar nu a reușit așa cum mi-aș fi dorit, asta pentru că cei mici au mutat capacul, așa aburul risipindu-se în văzduh. Ceva, ceva a ieșit, dar nu spectaculos.

Ploaia în pahar a avut efecte spectaculoase, fiind foarte apreciată de școlari.

Doresc să mă opresc oleacă și asupra machetei. E de mare efect și faptul că înflorește (a se citi completează) în timp ce vorbim, e privită cu interes. Copilul știe că și el a contribuit – personal – la acest fapt.

Evident că nu pot uita Circuitul apei într-o pungă, care a avut același impact asupra școlarilor. S-a lucrat cu drag și nerăbdare de a adăuga apa pentru a completa circuitul.

O lună minunată care a început la Londra, acolo unde am văzut apa formând un circuit perfect și terminându-se aici, pe plaiurile natale, într-o companie de vis.

Circuitul apei într-o pungă

Imediat ce m-am întors din călătorie, am avut imensa bucurie de ține un atelier alături de o clasă de prichindei. Nu aveau mai mult de 7 ani, fiind în clasa a -I-a. Nu suntem la prima întâlnire, iar pentru astăzi le-am pregătit mai multe experimente, pentru că am vorbit despre Circuitul apei în natură.

Un subiect ofertant ținând cont de faptul că se pot face mai multe experimente, pe care e greu să le rezolvi de unul singur atunci când ai un public format  din 23 de copii, unul mai curios ca altul. O problemă ce trebuie rezolvată în cadrul acestor întâlniri, atunci când sunt experimente, este aceea a faptului că cei mici iau totul personal.
Să mă explic: dacă unele dintre experimente am reușit să le fac individual, punând la dispoziție materialul necesar fiecărui elev, la altele acest lucru nu a fost posibil pentru că era nevoie de multă recuzită, drept pentru care am optat pentru a le face pe grupuri. Unii dintre micuți au luat asta personal, experimentul nerealizându-se pe banca lor și au fost nemulțumiți, ba chiar am zărit și câteva lacrimi.
A trebuit să mă opresc pentru a le explica de ce se întâmplă acest lucru și să-i conving de faptul că nu e vorba că la unul țin mai mult și la altul mai puțin.

Dar să revin la începutul activității.
La ora stabilită m-am prezentat cu cele necesare și am început treaba. Copiii au fost extrem de încântați de revedere și am constatat că sunt mai mulți, cu patru, față de ultima întâlnire. După ce am făcut prezentările, le-am spus ce anume vreau să fac și le-am cerut spijinul și ajutorul pentru ca totul să decurgă în bune condiții.

Pentru a face întâlnirea mai atractivă, am confecționat o machetă didactică, una pe care să o poată completa copiii.
Însă înainte de asta am purtat tot soiul de discuții legate de apă, stările ei, cum o protejăm și nu o risipim.

Cum spuneam, harta are toate elementele detașabile, se prind cu velcro, așa putând fi folosită de mai multe ori, de copii diferiți. Practic, am lăsat postamentul și școlarii au venit pe rând pentru a o completa.

A fost necesar să facem acest exercițiu de două ori pentru că doar așa au trecut toți copiii pe la machetă.

Finalul primei ore de întâlnire a fost dedicat completării unor fișe, pe care le-am descărcat de pe internet, folosind limba engleză pentru a veni și în întâmpinarea acestui aspect, de care cei mici au fost foarte încântați. În acest sens, am venit pregătită cu un set de fișe, câte unul pentru fiecare școlar, pentru a evita timpii morți din desfășurarea întâlnirii.

Copiii au avut de completat, decupat, găsit cuvinte ascunse.

Am confecționat o fișă, sub formă de nor, pe care am împărțit-o în trei: pentru fiecare stare de agregare, o bucată. Copiii au decupat norul, au tăiat feliile, iar în interior au scris elemente legate de cerință: evaporare, condensare, precipitații. O atașez, poate veți avea nevoie de ea. Pe dosul acestei foi trebuie lipită altă foaie, de preferat liniată, pentru ca cei mici să scrie mai ușor.

A venit pauza, când elevii au stat ciorchine pe lângă mine, curioși fiind de ceea ce urmează.

La reluarea orei, am efectuat primul experiment: ploaia într-un pahar. Pentru cine încă nu a aflat, într-un pahar de plastic, transparent, se pune un strat de spumă de ras, peste care se picură cerneală albastră. Am fost neinspirată și am ales să iau niște rezerve, iar cernela din ele am scos-o mai greu, ca să nu mai pomenesc de cum arătau mâinile mele după. Însă efectul a fost cel scontat.

Al doilea experiment a fost acela al norului în pahar. Pentru asta am avut nevoie de niște borcane în care s-a pus apă fierbinte, iar pe capacul care a astupat gura borcanului, am pus cuburi de gheață. Problema a fost că niște năzdrăvani au mutat capacele, iar eu până mi-am dat seama, consistența norului format în borcan rămăsese firavă. A fost și ăsta un exercițiu, pentru că așa au văzut și singuri că dacă nu există disciplină și rigoare, experimentele nu ies.

Apoi a urmat primul experiment ce a trebuit făcut de fiecare în parte. Ei, aici s-au schimbat lucrurile!

Numele lui este „Pescuiește fără undiță” iar aici am avut nevoie de câteva cuburi de gheață, o bucată de sfoară, un praf de sare.

Copilul a pus praful de sare pe cub, iar deasupra, bucata de sfoară. A numărat până la 30, iar când a ridicat sfoara, cubul a rămas agățat de ea. 🙂

Pentru că nu au avut răbdare cu număratul, unora nu le-a ieșit, dar eu m-am rugat ca măcar unul dintre ei să reușească, așa demonstrând că este realizabil. Și am avut noroc!

Trebuie să pomenesc de bucuria celor care au ieșit și de supărarea celor care au dat greș? Nu cred că mai este nevoie.
Însă i-am încurajat să încerce și acasă, pentru că e ușor de făcut, nefiind nevoie de ingrediente sofisticate.

Ultimul dintre experimente a fost acela denumit „Circuitul apei într-o pungă”.
Materialele necesare sunt:

o pungă cu zip
un marker
apă colorată

Am rugat copiii să deseneze cu markerul „Circuitul apei”. Am desenat și eu pe tablă, odată cu ei. Și am tot vorbit, așa, ca atunci când faci ceva foarte serios.

Mare impact a avut experimentul în pungă. Atât de mare încât unii dintre ei au reușit să spargă punga, ronțăind-o. Noroc că aveam mai multe la mine și le-am dat să refacă acasă ceea ce au stricat în clasă.

Am plecat cu bucuria de a lăsa în urma multe zâmbete, îmbrățișări, dar mai ales promisiune că voi reveni. Și dacă va fi posibil, voi reveni.

Mulțumesc doamnei Adina!
Mulțumesc doamnei Nicoleta!
În marea de deznădejde pâlpâie o speranță.

Machete didactice -Proiect interdisciplinar fizică – biologie- chimie, pentru clasa a VIII

„Bună ziua,

Am vizionat o parte din machetele pe care le aveți și m-ar interesa ceva legat de realizarea unui poster cu tema „Apa, miracolul vieții” ce va constitui o parte dintr-un proiect interdisciplinar fizica-biologie-chimie pe această temă.”

Nu-i așa că sună într-un mare fel? Cel puțin, eu așa percep.

După acest mail au urmat și altele dar și convorbiri la telefon pentru a înțelege ce anume se dorește a se scoate în evidență și cum pot interveni eu, practic.
După ce m-am dumirit și doamna Nicoleta mi-a trimis în ajutor și un proiect ce avea să reprezinte scheletul, am înțeles ce anume se dorește de la mine și cum pot să-mi pun amprenta pe lucrare. Aceasta trebuia prezentată la un concurs școlar și era de preferat să nu arate oricum.
Am citit destul de mult pe această temă pentru a reuși să prind esența și, de comun acord cu doamna profesoară, am delimitat atribuțiile. Mie mi-a revenit sarcina de a „scoate” elementele din hartă, pentru că, până la final s-a optat pentru o hartă de mărimea A0. Ineditul ei consta în formele scoase în relief.Pentru asta am confecționat următoarele machete:

un elev laborant

DSCN5718

machete nori cu picături de ploaie dar și fulgi de nea

DSCN5706DSCN5710

machetă circuitul apei în natură

DSCN5709
machete stări de agregare apă
DSCN5714DSCN5716DSCN5715DSCN5717
machetă picătură de apă
DSCN5707
machetă formulă chimică apă

DSCN5712

Așadar, cu aceste machete a lucrat doamna Nicoleta. Pentru că au trebuit atașate hărții, am prevăzut fiecare machetă în parte cu scai, așa putând fi puse ușor, fără a fi deteriorate. Prin amabilitatea doamnei profesoare am văzut rezultatul final.

IMG-20160203-WA0000IMG-20160203-WA0001

Ideea este că la concursul la care au participat elevii cu aceste machete, rezultatul a fost excelent: s-a câștigat primul loc al podiumului. Minunat! Și nu-ți mai trebuie nimic. 🙂

Machete didactice – Ca la talcioc 2. Machete de tot felul, pentru toate gusturile dar mai ales pentru activităţi diferite

Vă mai poftesc o dată în talcioc. Sunt multe machete didactice dar şi alt fel de materiale pe care le-am realizat de-a lungul timpului şi pe care, dintr-un motiv sau altul, nu am reuşit să le prezint individual.
Ca om de vânzări vă pot spune că fiecare produs are cumpărătorul lui şi nu se ştie niciodată de unde vine ideea salvatoare. O poţi achiziţiona sau de ce nu, confecţiona singură.
Tot ceea ce este prezentat pe acest blog şi toate activităţile la care fac referire, reprezintă frânturi din viaţa mea şi acelor apropiaţi mie sau familiei mele.

Tot ce a ieşit din mâinile mele a fost făcut cu mult drag şi cu multă dragoste, pentru că nu am confecţionat nimic doar aşa, ca să fie!

Imagine
Se poate observa că am progresat mult, şi asta fără a primi ajutorul nimănui. Am progresat doar lucrând şi încercând de la o machetă la altă să schimb câte ceva, să aduc câte o îmbunătăţire.
Mai sus este primul Circuit al apei în natură pe care l-am realizat eu. A fost folosit la o lecţie pe când era Luca la grădiniţă. Se observă destul de uşor că era chiar la început, dar şi aşa am fost extrem de bucuroasă de rezultat (pentru că nu aveam termen de comparaţie).
Este un melanj de materiale care au reuşit să se armonizeze frumos într-un tot.
DSC_4724 DSC_4725
Răsfoind în arhiva mea cu materiale am găsit acest licurici pe care l-am confecţionat la cererea unei doamne tare dragi mie, doamna Adriana Samson, aceasta dorind a-l dărui unei grădiniţe ce purta acest nume. Vreau să vă spun că şi-a găsit poate cel mai bun loc din grădiniţă, iar el îi întâmpină pe cei care păşesc pragul acestei minunate instituţii. Poate părea mic, dar are o dimensiune destul de mare, peste 50 centimetri. Nu pot să vă spun cum se vede atunci când cade lumina pe el. Spui că-i adevărat!

Poate doriţi să plecaţi într-o călătorie pe mare şi nu aveţi cu ce! Eu am rezolvat această problemă şi am confecţionat o machetă vaporaş, cu care copiii au plecat în vacanţa de vară. A avut ataşat şi un catarg iar această ambarcaţiune se numea Vacanţa, vorba cântecului:

Cu vaporaşul Vacanţa
Am pornit pe trei luni înspre larg
Am numit pânza mare Speranţa
Şi-am suit-o sus, sus pe catarg !

Sau dacă aveţi rău de mare, puteţi merge cu bicicleta! Am confecţionat şi aşa ceva pentru o doamnă ce avea de făcut o machetă, pentru susţinerea unui proiect, în care trebuia să existe şi o bicicletă, dar nu de hârtie (aşa a fost cerinţa!). Drept pentru care a apărut această bicicletă de … polistiren!
DSC_7343
Ştiţi că poştaşul sună întotdeauna de două ori, dar ce te faci dacă nu poţi fi acasă? Ai nevoie de o cutie poştală în care să-ţi lase corespondenţa. Aşa a apărut această cutie poştală, care s-a cerut făcută tocmai în perioada în care cei de la gospodărirea oraşului toaletau copacii, aşa având acces şi eu, la nişte crengi de mesteacăn. A ieşit ceea ce vedeţi mai jos, iar destinatarul a fost foarte mulţumit de rezultat.

Dacă este vorba de cutii, am confecţionat o cutie ce este ţinută de un ursuleţ, iar aceasta a fost folosită pentru o activitate în care cei mici aveau de trimis şi primit nişte bileţele de la personaje din poveste. Ursul reprezenta o garanţie că nu se vor prăpădi şi nimeni nu va avea curajul să le înstrăineze!

Revenind la începuturi, vreau să vă arăt cum am confecţionat nişte balerine, ce aveau rochiţele din tul, iar pe dedesubt nu era pictat, ci montat folie autocolantă. De unde se vede că am încercat tot soiul de variante, care mai de care mai trăznită. Au fost de mare efect şi nici acum nu au dispărut din peisaj. Baletează într-un colţ de grădiniţă, neîntrerupt, de câţiva ani buni!

img892img893
Poate vă ajută cu ceva această machetă 3D cu elemente de primăvară, machetă pe care am confecţionat-o pentru un cerc pedagogic. Atunci, cerinţa era ca toţi copiii unei grupe, să alcătuiască pe final de lecţie, un ansamblu de primăvară. Aşa au apărut atât de multe elemente, gâze, flori, copaci, toate de primăvară.


Nu doresc a încheia înainte de a vă prezenta 3 machete ce reprezintă scene din poveşti. Au fost foarte greu de făcut şi spun asta pentru că a trebuit să mă completez cu cea care a adăugat personajele poveştii. Este vorba de o scenă din „Capra cu trei iezi”, „Ursul păcălit de vulpe” şi „Scufița roşie”. Important este că rezultatul final a fost unul excelent, doamna obținând calificativul maxim.

Îmi doresc ca talciocul meu să vă ofere idei pentru activităţile dumneavoastră, aşa cum îmi doresc să spuneţi şi ce părere aveţi despre ele.
Zi frumoasă!

Machete didactice – Circuitul apei în natura * varianta 3

DSC_1464

Am confecționat pentru prima dată, la cererea Cameliei de la Oradea, un ansamblu care să alcătuiască „Circuitul apei în natura”, dar în miniatură.
Mărimea figurinelor ce-l alcătuiesc se învârte în jurul dimensiunii A3 și pe lângă machetele didactice pe care le confectionez având dimensiuni de metri pătrați, acesta a reprezentat o adevărata provocare.
Polistirenul este un material care se rupe foarte ușor, iar când trebuie să faci tot soiul de linii curbe „în scurt” totul devine foarte complicat.

DSC_1465

Dar am dorit neaparat să le  confecționez așa putând veni în ajutor unor copii care aveau nevoie de ele.

DSC_1462
În prima fotografie am pus niște buloane (pom-pom) care să semnifice fulgii, pentru că mai apoi să confecționez și niște picături, care la orice adiere dau un efect foarte frumos întregului ansamblu.
Pentru mulți, dimensiunile mici sunt mai drăguțe și mai agreate, pe sistemul „ce-i micuț, e drăguț!”, și este adevarat că dacă se dorește a se lucra cu un singur copil, aceasta este varianta mai bună pentru că nu ocupă atât de mult loc de depozitare.
Însă când te adresezi unor grupe de 25 – 30 copii, aceste variante nu mai sunt de folos, pentru că nu toți copii pot avea acces, unde mai pui că nu se văd de cei care nu stau în ultimul  rând!
Mă bucur că cei cărora le-au fost adresate au fost încântați de ele, așa cum sunt convinsă că lecția se va desfașura cu mai mult antren.
Până la urmă,  scopul este să-ți desfășori activitatea cu materialul care să-ți ofere cea mai optimă abordare.
Se pare că am reușit să ating acest scop ! De această dată. 🙂

P.S. Au trecut, deja, doi ani de la data când am dat curs acestei solicitări. Între timp lucrurile au mai evoluat dar scopul a fost acela: copiii să fie beneficiarii acestor materiale. Îi mulțumesc mult Cameliei pentru că a apelat la serviciile mele. 🙂