Am continuat călătoria noastră prin Cartea Bunătății, ajungând la povestea „Ce e un nume?”. O poveste simplă doar în aparență, dar care deschide conversații importante despre felul în care privim oamenii și despre cât de ușor putem răni prin cuvinte.
Personajul principal este o fetiță pe nume Lacrima. Așa o botezase tatăl ei, după toate lacrimile din neam. Bunicul îi spunea cu drag Lacrimoara sau, atunci când o chema de la joacă, simplu, Mioara. Dincolo de numele ei, fetița poartă și un semn din naștere, iar acest lucru o transformă, în ochii unor copii, într-o țintă a batjocurii.
Un fragment i-a impresionat pe copii și pe noi, adulții, deopotrivă:
„Muhuhuhu”, spunea Darius de fiecare dată când auzea pe cineva rostind numele Lacrima. „Îmi vine să plâng! Ce trist!” Iar apoi continua să o ironizeze pentru semnul de pe frunte, prefăcându-se că plânge cu sughițuri.
Am discutat despre ceea ce simte un copil atunci când este judecat pentru un nume, pentru felul în care arată sau pentru ceva ce nu poate schimba. Am vorbit despre etichete și despre cât de importante sunt bunătatea, respectul și acceptarea. Copiii au înțeles că fiecare om poartă o poveste și că aparențele nu spun niciodată tot adevărul.
La finalul poveștii, Cristina Andone descrie bunătatea într-un mod minunat, prin culori. Bunătatea este albastră, pentru că aduce seninătate. Este roșie, pentru că înseamnă inimă. Roz, pentru că este dulce. Galbenă, asemenea soarelui care ne încălzește și ne ajută să creștem. Verde, asemenea primăverii și speranței. Maronie, ca vițelușul abia născut. Neagră, asemenea mielului Mirciulică. Aurie, pentru că este o culoare sfântă. Albă, pentru că înseamnă lumină și curăție. Și, de fapt, bunătatea nu are o singură culoare. Le cuprinde pe toate.
Pornind de la această idee, am trecut firesc la activitatea artistică a zilei.
De această dată am ales să pictăm folosind… baloane. Pentru copii a fost o tehnică nouă, diferită de pensulă sau burete, iar curiozitatea s-a transformat imediat în entuziasm. Am pregătit culori sidefate, care, prin reflexiile lor delicate, au adus un farmec aparte lucrărilor.
Fiecare copil a primit un balon cu ajutorul căruia a imprimat culoarea pe foaie. Nu urmăream un rezultat perfect, ci experiența în sine: descoperirea unei tehnici noi, explorarea texturilor și bucuria de a vedea cum fiecare atingere lasă o urmă unică. Îmi doream ca foaia să nu rămână doar un suport acoperit cu pete de culoare, ci să devină baza unei creații noi.
După ce lucrările au fost terminate, foile au ieșit la soare pentru a se usca, iar noi ne-am întors la ceea ce copiii știu să facă atât de bine: să se joace.
A fost o zi cu foarte mulți băieței. Energia grupului a fost diferită față de alte întâlniri în care predominau fetițele. Ritmul a fost mai alert, mai dinamic și, uneori, mai solicitant. Dar tocmai aceasta este frumusețea unui grup de copii: fiecare zi este diferită, fiecare combinație de personalități schimbă atmosfera, iar noi, adulții, învățăm să ne adaptăm și să răspundem nevoilor fiecăruia.
Astăzi, dintre fete, au fost prezente doar Iris și Casiana, iar restul grupului a fost alcătuit din băieți. Fiecare și-a găsit însă locul în activități, iar diferențele dintre ei au devenit resurse, nu obstacole.
Am continuat apoi cu activități individuale. Băieții au revenit cu plăcere la puzzle-uri, exersând răbdarea, atenția și gândirea logică. Am lucrat și fișe adaptate vârstei lor, iar împreună cu Darius am rezolvat câteva exerciții din caietul lui de vacanță, transformând învățarea într-un moment firesc și relaxat.
La final, am revenit la foile pictate mai devreme. Peste fundalul colorat fiecare copil a așezat o altă foaie, decupată în forma unei pisici. Conturul a devenit punctul de plecare pentru imaginație. Fiecare pisică a prins viață altfel: unele au fost vesele, altele năzdrăvane, unele pline de culori, altele decorate cu detalii surprinzătoare.
A fost o activitate care a îmbinat mai multe tehnici într-o singură lucrare: pictură prin imprimare, colaj și desen. Copiii au descoperit că aceeași bază poate da naștere unor rezultate complet diferite și că fiecare creație este valoroasă tocmai pentru că poartă amprenta celui care a realizat-o.
Îmi place să le ofer copiilor materiale cât mai variate și tehnici diferite de lucru. Fiecare experiență artistică dezvoltă altceva: motricitatea fină, creativitatea, curajul de a experimenta, răbdarea sau capacitatea de a găsi soluții. În același timp, învață că nu există un singur mod corect de a crea și că frumusețea apare tocmai din diversitate.
A fost o zi solicitantă, dar frumoasă. O zi în care am citit despre bunătate, am vorbit despre acceptare, am experimentat materiale noi, am creat, ne-am jucat și am învățat încă o dată că fiecare copil aduce în grup propria lui culoare.
Iar atunci când toate aceste culori se întâlnesc, se naște ceva cu adevărat special.
Mâine ne așteaptă o nouă aventură la Rainbow Land, iar eu sunt nerăbdătoare să descopăr ce poveste vom scrie împreună.
