Așa a fost și ziua de miercuri.
Ne-am întâlnit din nou cu poveștile Cristinei Andone, iar de această dată am citit una care i-a făcut pe copii să treacă prin mai multe stări. La început s-a râs. Trei băieți își permiteau să ia în derâdere o femeie în vârstă, fără să știe nimic despre ea. Însă, pe măsură ce povestea își dezvăluia firul, zâmbetele s-au transformat în uimire. Bătrânica pe care o judecaseră fusese chiar moașa care îi ajutase să vină pe lume.
Mi-a plăcut să îi privesc cum înțeleg singuri mesajul. N-a fost nevoie de lecții lungi. Au ajuns singuri la concluzia că nu este drept să punem etichete oamenilor înainte de a le cunoaște povestea. Fiecare om ascunde experiențe pe care noi nu le vedem și merită respect înainte de orice judecată.
Ziua ne-a adus și un copil nou. Un băiețel curios, care a pășit pentru prima dată în Rainbow Land și care, după ce a răsfoit Cartea Bunătății, și-a dorit să citească și el un fragment din Plin și Pelin. Sunt momente care mă emoționează de fiecare dată. Când un copil citește din proprie inițiativă și o face cu plăcere, simt că am mai câștigat un prieten al cărților. Iar asta nu poate decât să mă bucure.
Am continuat apoi cu puzzle-urile pe numere. Dacă până acum provocarea se oprea la 50, astăzi am urcat ștacheta până la 100. Îmi place să îi provoc puțin câte puțin, pentru că adevărata învățare apare atunci când copilul are sentimentul că poate face încă un pas. Materialele pe care le-am pregătit din timp pentru această vară își găsesc acum locul și mă bucur de fiecare dată când îi văd lucrând cu interes și satisfacție.
Cei mai mari au primit și fișe de lucru potrivite vârstei lor. Au căutat cuvinte pereche, au despărțit cuvinte în silabe, au citit cerințe și le-au rezolvat cu atenție. Sunt exerciții care, dincolo de partea școlară, îi învață să fie atenți, perseverenți și să aibă încredere că pot găsi singuri răspunsurile.
Desigur, nu putea lipsi timpul de joacă. Jucăriile noi continuă să fie vedetele spațiului nostru. Deși sunt multe, parcă niciodată nu sunt suficiente atunci când mai mulți copii își doresc aceeași piesă în același timp. Și poate că tocmai aici apare una dintre cele mai importante lecții: să înveți să aștepți, să negociezi, să împarți și să găsești soluții împreună cu ceilalți.
Momentul preferat al zilei a fost însă experimentul senzorial.
Într-o farfurie transparentă am amestecat apă cu detergent de vase și am creat baloane de spumă. După ce am adăugat câteva picături de colorant alimentar, baloanele colorate și-au lăsat amprenta pe hârtie și pe carton, transformând simple pete în adevărate opere de artă.
Îmi plac enorm astfel de activități pentru că ele sunt mult mai mult decât o joacă frumoasă. Copiii își dezvoltă coordonarea, își controlează respirația atunci când suflă baloanele, își exersează motricitatea fină și, mai ales, își pun imaginația la lucru. În experimentele senzoriale nu există un rezultat corect. Există doar descoperire, curaj și libertatea de a vedea ceea ce alții poate nu observă.
Iar copiii au demonstrat încă o dată că imaginația lor nu are limite.
Din urmele lăsate de baloane au prins viață fantome simpatice, oameni de zăpadă, căluți de mare și tot felul de personaje născute din culoare. Fabian ne-a surprins pe toți atunci când a spus că una dintre forme seamănă cu un virus care este alungat. Mi-a plăcut enorm perspectiva lui. A fost mândru de ceea ce a creat, iar noi ne-am bucurat să îi admirăm lucrarea și să îi apreciem originalitatea.
A fost una dintre acele zile în care, deși afară căldura părea că topește totul, înăuntru am avut parte de răcoare, de confort și, mai ales, de o atmosferă în care copiii au putut învăța și se puteau juca în voie.
Pleacă acasă cu lucrări în mâini, dar eu cred că duc cu ei și ceva ce nu se vede. O poveste care îi va face, poate, să privească oamenii cu mai multă bunătate. Încrederea că pot citi încă o pagină. Curajul de a încerca ceva nou. Bucuria de a transforma câteva bule colorate într-o lume întreagă.
Iar eu închei încă o zi recunoscătoare pentru toate aceste momente.
Mâine este o nouă zi. Și, cine știe, poate vom mai scoate încă o surpriză din joben.
