machetedidactice.com

„Crizantema” de Kevin Henkes, o poveste despre identitate și abilitățile de relaționare

Când dau de câte o carte bună (pentru copii, dar nu neapărat doar pentru ei) mă întreb de ce părinții nu fac un efort pentru a le-o aduce în atenția copiilor, și dacă e să fiu sinceră nici lor nu le-ar prisosi asemenea abordări, povești, subiecte de gândire.
În căutările mele de cărți pentru atelierele pe care le fac alături de copii găsesc tot soiul de oferte, una mai interesantă ca alta ale căror subiecte deschid uși ele ducând spre discuții care se referă la familia copilului nu la cea din carte, iar unele dintre aceste subiecte sunt foarte delicate, ce se clădește acum va reprezenta postamentul de mai târziu, atunci când copilul va intra în adolescență, provocările ei fiind unele dintre cele mai complicate din întreaga existență umană.
Așa am dat peste Crizantema, o poveste semnată de Kevin Henkes în care aflăm despre o șoricuță care își iubește numele până când este tachinată de colegii ei de clasă. Cele care o hărțuiesc sunt trei fetițe pe nume Jo, Rita și Victoria, care o ridiculizează pentru că este numită după o floare și subliniază că numele ei este atât de lung încât abia încape pe ecusonul din piept.
Crizantema învață să-și aprecieze numele unic și unicitatea ei ca individ. Prin citirea acestei cărți, copiii vor obține o apreciere a numelor lor și vor lua în considerare modul în care numele lor creează o identitate. Preșcolarii vor dezvolta conștientizarea și aprecierea pentru ceea ce îi face unici.

Crizantema este o poveste școlară amuzantă și sinceră despre tachinare, stima de sine și acceptare și poate fi împărtășită pe tot parcursul anului.
Ce lecție predă Crizantema?
Crizantema de Kevin Henkes promovează identitatea, abilitățile de relaționare și autogestionarea. De asemenea, vă oferă posibilitatea de a promova stima de sine și încrederea în sine și spuneți voi dacă nu merită să cumpărați această carte.

Am găsit-o tradusă și în limba română, e apărută la editura Arthur, dar cu volumul mare de livrări din această perioadă ar fi ajuns prea târziu la mine, așa că am salvat imaginile din varianta engleză, am tradus-o și am dus-o în fața copiilor pentru că doar așa, cu suport ilustrat, înțelegerea la acest nivel este mai bună.  De altfel, ilustratorul acestei povești este însuși autorul, imaginile din interior fiind foarte frumoase îmbrăcând povestea într-un mod inspirat pentru cei mici care nu știu încă să citească.

Forma mea de prezentare nu a avut un impact atât de mare cum ar fi avut cartea de la editură însă am printat-o pe carton și a lipsit doar coperta cartonată reușind să scot niște culori frumoase și ilustrațiile clare.

Nu știu care este semnificația crizantemei în România, dar în Statele Unite, de unde este autorul, crizantemele simbolizează prietenia, fericirea și bunăstarea. Ele sunt adesea legate de sosirea toamnei, deoarece sunt una dintre cele mai populare flori de toamnă și așa sunt și la noi, alături de tufănică reprezentând simbolul acestui anotimp.
Revenind la poveste, ea are trei secvențe.
În prima, Crizantema primește acest nume și este foarte fericită cu el, considerându-l a fi perfect.
În a doua secvență, ajunsă la școală (eu am plasat acțiunea la grădiniță) șoricica este ținta bătăii de joc, toată lumea răzând la auzul numelui ei. Acest lucru o face să-și schimbe atitudinea, considerând că are un nume groaznic.
În a treia secvență, doamna care face atelierele o face să se simtă mai bine, de acum înainte fiind sigură că are un nume absolut perfect.

Am avut alături de copii o secvență în care fiecare (și au fost douăzeci și cinci) a venit pentru a a-și spune numele pe care eu l-am scris pe o rolă de hârtie, au numărat literele și le-au arătat pe degete. Am constatat că în grupă este o singură fetiță al cărei nume aste alcătuit din patru litere, EMMA, marea majoritate având numele din cinci – șase litere, cele mai mari fiind cele din șapte litere, TEODORA, IASMINA, DOMINIC, dar nu așa mare ca al Crizantemei în care am numărat zece litere.

 

 

Am identificat și câteva mămici care poartă nume de flori, amintind aici pe Brândușa și Viorela și poate or mai fi însă eu nu am cunoștință. Vă îmbrățișez pe toate cu drag!

Un moment pe care doresc a-l evidenția a fost acela în care Crizantema, din pricina hărțuirii, are un coșmar (am explicat semnificația acestui cuvânt) în care ea transformată fiind într-o floare adevărate i se rup toate petalele.

Pentru a îmbrăca și mai bine activitatea, am propus copiilor să realizăm o marionetă reprezentând-o pe Crizantema atât veselă cât și tristă. Odată colorate, cele două imagini au fost decupate și fixate pe o spatulă.

Sunt atât de fericită că am dus la bun sfârșit acest demers cum nu aveți idee. În definitiv, colegii și colectivul din care facem parte mai ține și de hazard iar dacă vom învăța să gestionăm situațiile mai puțin plăcute vom avea o viață mai puțin tensionată. Ori e de datoria noastră, părinți și educatori, să sădim încrederea și stima de sine în copiii noștri ori cei cu care venim în contact. Generațiile sau schimbat la fel și stilul de educație, copiii din această generație fiind complet diferiți de bunicii lor și în unele cazuri, chiar de părinți.

Spor la povești bune de mângâiat sufletul și mintea!

Lasă un răspuns