Anul trecut pe vremea asta, mă aflam în mijlocul Fluturașilor, despicând petalele-n patru nu firul, personajul principal fiind crizantema. De-a lungul timpului multe activități frumoase am avut cu această temă, crizantema dovedindu-se a fi foarte ofertantă și îndrăgită de copii.
Am ajuns ca la grupa mijlocie, cu acești copii, să pot spune că stăpânesc anumite lucruri într-un mod excelent, multe dintre subiectele abordate așezându-se în mintea lor într-un mod care mi-a spus că am făcut bine ce-am făcut și am fost inspirate.
Cum a fost anul trecut puteți afla citind ce-am scris atunci.
Flori care înfloresc pe apă, dar nu nuferi – Atelier alături de copii de grupă mică
Dacă v-a trecut vreun gând prin cap că nu vor fi încântați țin să vă spun că vă înșelați tare. Dar tare! Acum văd altfel, nu mai sunt în necunoștință de cauză, și-au adus aminte o parte din etapele pe care le-am parcurs atunci și mai sunt câțiva copii care anul trecut nu au fost prezenți la acest atelier.
Trecerea în revistă a anotimpului toamna din care au mai rămas două săptămâni a fost una la superlativ. N-am omis prea multe de la vreme, hainele potrivite, natură aici vorbind despre copaci, fructe, legume, flori până la poveștile pe care le-am auzit de când ne ocupăm de acest anotimp atât de colorat.
Pete motanul îndrăgostit de toamnă
Cu dovleacul după mine că n-am terminat-o cu el
Ghinde și castane din belșug pentru o joacă pe cinste
Am alintat cuvintele, le-am bătut din palme, ne-am jucat cu ele cum ne-am priceput mai bine. Fiecare copilaș – și au fost douăzeci și cinci – a alintat un cuvânt, de toamnă evident!, și s-a auzit dovleac – dovlecel; măr – merișor; frunză – frunzuliță; umbrelă – umbreluță; ploaie – ploicică; pară – păruță și multe altele.
Experimentul cu floarea care înflorește în apă, dar nu e nufăr a stârnit chiote de bucurie. După explicațiile necesare, copiii au colorat florile de hârtie cum au dorit, le-au îndoit iar când le-am pus în tava cu apă, super fericire!
Finalul a fost unul în care copiii au făcut un desen folosind picul la secțiunea Desenăm un PIC altfel. Am explicat ce folosim și tehnica de lucru, am exemplificat după care colile gata pregătite, adică unse cu cerneală, douăzeci și cinci de picuri și ele gata de folosit au ajuns în mâinile copiilor iar ce a ieșit n-o să vă vină să credeți. Sunt convinsă că privindu-le, veți spune că nu poate un copil de patru ani să facă așa ceva. Ei bine! sunt unii care chiar pot realiza lucruri menite a lăsa adulții cu gura căscată. Doar să înțeleagă mecanismul și e gata.
Nu vreau să uit să scriu că între activități am avut un joc, Fă ca mine!, unul în care copiii trebuie să imite mișcarea pe care tu o faci atunci când spui: Fă ca mine! pentru ca mișcarea care nu e însoțită de această rostire să nu fie executată. Finaliste au fost două fetițe pe care nu le-am putut departaja, atât de atente au fost. Felicitări, Olivia mare și Erica!
Mai am în vedere o poveste până se termină toamna și sper să pot s-o aduc în atenția prichindeilor pentru că merită, chiar merită. Copiii aceștia sunt ca un balsam pentru mine provocându-mă să găsesc tot soiul de activități iar eu de asta am nevoie acum, să fiu cu mintea mereu solicitată. Continuăm!
