Când vezi așa o cifră, te gândești ce reprezintă.
O rată? Salariul pe o săptămână? Numărul de giga de internet? Nici una dintre ele nu sunt valabile în ceea ce mă privește pentru că despre articole este vorba. Despre articolele consecutive pe care le-am scris pe acest blog deschis din 2013.
Așadar, de 900 de zile, zi de zi fără nici o întrerupere, pun câte un gând (ori mai multe) aici, pe ceva ce s-a transformat într-un jurnal al existentei mele. Drept este că nu cuprinde toate detaliile modestei mele vieți, dar sunt repere care atâta timp cât sunt funcțională sunt foarte importante pentru mine. Odinioară, până la apariția acestui instrument virtual, țineam un jurnal, detaliile din el fiindu-mi de ajutor la nevoie însă de peste zece ani acest blog l-a înlocuit. Parțial.
Nu închei ziua fără să scriu aici, e ca un exercițiu de curățenie fără de care disconfortul creat este peste puterile mele de toleranță. Consider că face parte dintr-un ritual benefic persoanei mele. Drept e că persoanele care mă cunosc pot citi printre rânduri și tot la fel de drept este că vulnerabilitatea nu-mi poate fi aliat însă am ajuns la vârsta la care îmi asum ce sunt, ce am realizat, unde am ajuns, plățile pe care le-am făcut și cele pe care le mai am de făcut.
Îmi spunea cineva, acu ceva vreme, că la vârsta pe care o am rezolvările în anumite direcții au șansă de reușită minima că deh!, la peste cincizeci și cinci de ani cine mai are nevoie de tine? Doar că eu continui să merg pe drumul meu și cine vrea să mă însoțească e binevenit dacă nu vrea să schimbe regulile din rădăcini. Am ajuns într-un punct în care am înțeles multe și cum nu sunt atât de încrâncenată, am puterea de a asculta alte păreri ori opinii unde mai pui că nu am orgolii ori fixații ciudate.
Revenind la cifra pe care o aniversez astăzi, pot recunoaște că sunt foarte fericită că am avut determinarea, consecvența, perseverența de a ajunge aici. Ori în toată nebunia în care sunt am nevoie de repere solide. Chiar am nevoie.
