„Capra lui Beatrice” de Page McBrier, o poveste pentru mari și mici

Zilele trecute am primit de la Anca de la cartemma ultima carte apărută la cocheta ei editură, acolo unde m-am mai întâlnit cu titluri de care cititorii au așa de multă nevoie. Am citit-o, alături de cei din casă și m-am gândit cum anume să fac să o aduc în atenția mai multor copii, așa de interesantă mi s-a părut. Și nu doar mi s-a părut ci chiar a fost!

Ocazia nu a întârziat să apară și iata-mă în fața unui grup de copii de clasele a III-a și a IV-a, cu cartea în mână și suflet, gata să văd cum anume o percep ei și ce îi impresionează la ea.

Capra lui Beatrice scrisă de Page McBrier și ilustrată de Lori Lohstoeter este o poveste adevărată și redă întâmplarea prin care unui copil i s-a schimbat destinul. Având în vedere faptul că urma să o aduc în atenția unor copii care nu știu cum e să trăiești așa făcând parte din altă categorie socială, provocarea a fost și mai mare iar căutările mele pentru a analiza povestea mult mai amănunțite. Pentru că acești copii știu să scrie și să citească, am hotărât ca acesta să fie reperul principal de la care dialogul să se ramifice.

Am fost prezentă la ora stabilită alături de ei și primul lucru pe care l-am rugat să-l facă a fost acela de a scrie pe un post-it răspunsul la următoarea întrebare:

Ce așteptări ai tu la cei din jurul tău?

Nu am citit ceea ce au scris, dar i-am rugat să pună bilețelul deoparte pentru a-l analiza atunci când va sosi momentul.

Și am trecut la activitatea propriu-zisă. Mai întâi, am citit cartea iar povestea a fost ascultată cu mare atenție de cei mici.

Apoi i-am provocat la o partidă de lectură. Fiecare copil a citit cu voce tare un pasaj din carte, cel care era asociat unei imagini, pentru că te ajută asta în modul în care este alcătuită povestea. Eu am mărit aceste imagini, le-am laminat și le-am pus pe un panou, având grijă să las un spațiu liber unde copiii să-și poată pune însemnările.

Odată terminat de citit textul, copiii au fost invitați să scrie un cuvânt pe marginea a ceea ce auziseră ori văzuseră în imaginea respectivă. Fiecare copil a primit câte un post-it pe care să scrie cuvântul respectiv, după care să-l atașeze la locul potrivit. I-am provocat să nu reproducă – neapărat – unul dintre cuvintele auzite ci să scrie ceva ce ei consideră reprezentativ. Și au fost care au reușit.

Rând pe rând, copiii au citit cu voce tare povestea și au completat imaginile cu însemnările lor. Am citit fiecare bilețel în parte și am corectat acolo unde era necesar pentru că s-au mai strecurat greșeli de scriere.

Odată terminată această etapă am trecut la următoarea, iar aici am pregătit copiilor niște fișe cu întrebări din poveste, cum altfel?! Atașez fișierul, poate veți avea nevoie de el și mai scutiți din timpul alocat realizării lui.

Capra lui Beatrice de Page McBrier

   

Aceste întrebări ajută la înțelegerea textului, dar pot constitui și o trambulină pentru înțelegerea unor anumite situații pe care copiii nu le cunosc. Pentru a fi mai explicită, le-am arătat imagini cu Beatrice și locul unde locuiește ea, ba chiar și un filmuleț.

Craftul zilei a fost unul cu temă africană, cum altfel, el reprezentând o mască pe care cei mici să o înfrumusețeze așa cum cred de cuviință. Am pregătit niște accesorii pe care ei să le folosească dacă doresc. Exemplul meu a fost cel lucrat de Luca, atunci când era și el de vârsta lor.

Dacă la începutul întâlnirii am rugat copiii să scrie pe un post-it „Ce așteptări ai tu la cei din jurul tău?”, la final i-am rugat să scrie „Ce oferi tu celor din jurul tău?”. Răspunsurile nu le-am aflat, încă, dar este timp.

Mulțumesc editurii cartemma pentru carte! Poveștile bune merită a fi auzite de cât mai multă lume.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: