machetedidactice.com

De copii trebuie să ai grijă mereu nu doar de 1 Iunie

Trec anii.
Zilele de 1 Iunie se adună.
Întâi sunt ale copilăriei mele, una frumoasă, liniștită, tihnită, caldă. Așa mi-o amintesc în marea ei majoritate. Nu gândeam nicicum în felul în care văd că gândesc ai mei copii. Nu mi-am pus niciodată întrebările pe care le-am auzit rostite de ei.


Nu aveam probleme existențiale așa repede, până-n liceu cel puțin și mă uit cu mirare la transformarea pe care au suferit-o generațiile astea. Fac și eu parte, plin glisare, din alte două, cele a băieților mei.


Am încercat să fiu un părinte prieten, colaborator, maleabil și deschis. Ei zic că mi-a ieșit de multe ori, dar am dat și rateuri care până acum nu au fost radicale, menite a fractura relația noastră.
Sunt fericită cu ei așa cum sunt.
Îi iubesc necondiționat așa cum sunt.
Încerc să-i înțeleg așa cum sunt.


Mă reinventez pe mine absorbind multă informație și prelucrând-o după putințele mele. Când dau de greu, caut ajutor.
Încerc să înțeleg și copilul din mine care are niște fațete de care nu aveam cunoștință pentru că per ansamblu toată copilăria mea a fost colorată și plină de zâmbete. Așa am setat-o, fără să fiu consștientă și așa o percep. Am găsit nuanțe atunci când am căutat răspunsuri cerute de copiii mei pentru că, părinte fiind, copilăriile se mai amestecă. Am reușit să fiu copil și-n copilăria lor găsind trăiri și sentimente pe care-mi pare nespus de bine că nu le-am ratat.

Eu sunt mama lor însă atunci când ei nu văd sunt de-o vârstă cu ei și încerc să-i fac să înțeleagă ce nu am înțeles eu atunci, că lucrurile au un timp al lor aproape exact pentru a fi înfăptuite.
În creșterea unui copil ai nevoie de răbdare, empatie, determinare, consecvență și iubire toate amestecate și dozate în funcție de situație. Nu poți fi perfect pentru că ai și tu, la rândul tău, oricâtă educație ai avea tot soiul de piedici și praguri peste care nu poți trece ori o faci extrem de greu.
Stare de copil a suferit o transformare radicală în ultimii treizeci de ani pentru că revoluția tehnică a schimbat regula jocului. Creierul părinților de astăzi nu mai pomenesc de a bunicilor trebuie să fie extrem de elastic și permeabil pentru a înțelege cum poți petrece timp real cu cineva care se află la mii de kilometri depărtare, auzindu-l și văzându-l. Epoca telexurilor și scrisorilor este ceva dispărut, ori cu ele au plecat și sentimentele pe care le înlesneau. E greu de înțeles pentru cineva care cu un clik rezolvă multe. Te ține alături ori te elimină fără remușcări!

   

Sunt fericită că venirea pe lume a celui de-al doilea meu copil a schimbat și macazul existenței mele profesionale, descoperind stări ce dormitau în mine. Asta a înlesnit apropierea și colaborarea cu mai mulți copii, bucuria fiind mare și sinceră. La fel și tristețile pentru că descoperi și ce nu doreai. Încerci să schimbi ceva, te străduiești și speri.
Asta e tot ce poți să faci.

Mulțumesc tuturor copiilor care au intrat în viața mea! Am avut ce învăța de la ei, negreșit!
Mulțumesc și adulților care le-au permis să stea în prezența mea, sper să le fi dovedit că nu a fost în zadar.

Indiferent de anii pe care-i aveți, copilul este undeva cuibărit în voi și trebuie să-l lăsați să se mai dezmorțească din când în când. Poate n-o să credeți, dar vă va transmite multă energie ori vă va rezolva dezordinea care vă înconjoară.

La mulți ani tuturor copiilor!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: