Zilele simțurilor au continuat cu pipăitul. De ajutor ne-a fost Pălmuță, pentru că pielea, organul de simț responsabil cu pipăitul trebuia cumva reprezentată.
Nu a lipsit nici Planșa cu cele cinci simțuri așa cum au fost prezente alături de noi cu informații extrem de interesante revistele Explorând corpul uman de la De Agostini.
Cu ajutorul domnișoarei Frizzle au reușit să înțeleagă mult mai bine cum anume funcționează pielea. Autobuzul magic se cheamă cartea pe care vă reamintesc să nu o ratați.
Pielea ta e un organ de simț. Celulele receptoare din piele transmit mesaje nervoase către centrul tactil din creier. Pielea ta nu simte doar atingerea, ci și temperatura, mâncărimile, presiunea și durerea.
Fiecare parte din corpul tău are o zonă care îi corespunde în centrul tactic din creier. Copiii au aflat că pisicile, câinii, șoarecii și multe alte mamifere au mustăți sensibile. Ele le ajută să meargă prin întuneric sau să găsească hrana pe care nu o pot vedea. Însă mustața și barba omului nu are aceleași proprietăți. 🙂
După așa de multă informație am trecut la realizarea unui craft, aici provocând copiii să realizeze folosind conturul mâinii un copăcel pe care să-l orneze după bunul plac. La mare preț au fost ștrasurile care niciodată nu sunt de ajuns. Evident și acum a fost aceeași situație.
Etapa următoare a fost un joc, unul tactic cum altfel. Pentru asta am realizat o cutie senzorială iar asta a fost pe placul micilor școlari. Experiențe nebănuite au avut!
În interiorul unei cutii pe care am ornat-o corespunzător și căreia i-am făcut două găuri prin care să se poată băga mâinile, am așezat douăsprezece recipiente identice din sticlă în care am pus diferite materiale. Copiii nu au văzut ce anume este în interior și fiecare a venit, pe rând și a încercat să ghicească conținutul, prin pipăire. Am avut și un timp alocat: cincizeci de secunde pentru fiecare copil. O activitate primită cu bucurie de cei mici, dar și cu ambiții mari.
În timp ce ei pipăiau, eu scriam pe o bucată de hârtie ce-mi dictau. Nici unul dintre ei nu a ghicit toate ingredientele, asta și pentru că mulți au spus că înăuntru era și zahăr și sare numai că primul lipsea.
Pentru final am păstrat piesa de rezistență, aceea a confecționării unui slime. Vă închipuiți ce bucurie? Nu știu dacă răspunsul este Da!, dar pot confirma că eu, care am făcut în premieră acest lucru, am fost mai mult decât încântată. Iar acum îi înțeleg pe cei mici de ce-și doresc așa de tare acest lucru. Când au auzit ce vreau să fac, doamnele au făcut ochii mari vizualizând muuultă murdărie. Dar cu pachetul de la Daco – Pachet Slime mare – lipici + activator + accesorii, nu a fost vorba de așa ceva. Chiar dacă am lucrat în aer liber, nu am făcut nici un pic de mizerie și trebuie să mă credeți pe cuvânt.
Experiența tactilă pe care o conferă confecționarea acestui slime este tot ceea ce trebuie. De la foarte moale și lipicios, la ceva gumat, elastic și compact e o mare transformare. Am implicat copiii în toate etapele de la aceea a amestecării ingredientelor
la frământare
cantitatea fiind suficientă pentru a simți foarte bine experiența tactilă. Vreau să vă spun că, după părerea lor, am realizat cel mai mare și mai frumos slime – ever. Iar după ce el a fost realizat, fiecare și l-a colorat cum a dorit fie cu lipici fosforescent, sclipici ori biluțe din polistiren.
Și uite cum am reușit să mai adăugăm încă unul dintre simțuri la cele deja studiate. Și ca de obicei, ultimul a fost cel mai frumos, cum altfel?!
Mai sunt două pe care le mai avem de făcut, iar ei sunt nerăbdători să vadă ce surprize le mai pregătesc. Iar eu sunt, la rândul meu, nerăbdătoare să văd cum reacționează. Oricum, sunt minunați!
