Urechea mea vrea sau nu vrea să audă – un exercițiu pe care trebuie să-l încercați

Penultima zi dedicată simțurilor a fost despre ureche și auz. De folos ne-a fost Planșa celor cinci simțuri

revistele din colecția Explorând corpul uman de la De Agostini

și macheta cu domnul Urechiușă.

Deasemenea, Autobuzul magic a fost magic, și ne-a ajutat să pătrundem, la propriu, în urechea umană.

La capătul canalului auditiv ne-am lovit de o membrană elstică și subțire care se numește timpan. Ne-am împleticit afară din autobuz tocmai când câteva unde sonore intrau în ureche. Ele au făcut timpanul să vibreze. Am vibrat și noi cu el și am trecut prin timpan în urechea medie.

În urechea medie nu se găsea mare lucru, doar aer și trei oscioare – acestea transmit vibrații sonore. Undele călătoresc de la un os la celălalt. Am călătorit și noi.

 

Odată aflate aceste noțiuni, am rugat copiii să fie atenți și să deseneze ce aud. Un exercițiu extrem de interesant când poți să-ți dai seama dacă există ceva probleme legate de auz.

 

Apoi, am oferit copiilor o fișă pe care erau atașate două urechi mobile și i-am rugat ca sub una să scrie ce anume ar dori să audă iar pe cealaltă să scrie ce Nu ar dori să audă.

Atașez fișele completate de copii pentru că așa nu mai este nevoie de nici un comentariu însă este necesar să le citiți pentru a înțelege la ce anume mă refer.

La secțiunea NU vrea să audă

La secțiunea VREA să audă

 

Și combinat 🙂

După ce am ascultat ce a scris fiecare și am analizat ce anume a determinat să fie așa, am rugat copiii să asculte cu atenție un paragraf dintr-o poveste. Am repetat această cerință de trei ori pentru că după ce ei au ascultat ceea ce am citit eu, au avut de scris cuvintele pe care le-au reținut. Și acesta este un exercițiu interesant pentru că se vede clar cine este și cine nu este atent. Au fost copii care au scris și cuvinte ca „și”, „de” „care” „sau” în dorința de a aduna cât mai multe.

Un joculeț interesant, gustat de copii a fost acela a recunoașterii sunetelor. Și au fost foarte puține pe care nu le-au dibuit. Puteți testa și voi cum stați cu recunoașterea sunetelor.

Finalul a aparținut altui joc, „Tic-Tok prea târziu!”. Cuvintele au fost din domeniile despre care am învățat.

A mai rămas un singur simț de analizat, cel al mirosului. Și el cu multe mistere de deslușit.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: