Săptămâna asta e despre meserii la grupa Fluturașilor și pentru că aveam de ceva vreme această poveste în minte acum am considerat că e momentul cel mai potrivit pentru a o aduce în fața celor mici. Am aflat de Urechea ascultătoare de la prietenele mele de la cartemma, mulțumesc, Anca! mulțumesc, Diana! și după ce am citit-o mi-am făcut tot felul de scenarii despre cum anume să o abordez pentru că variantele sunt multe, una mai interesantă ca alta.
Imaginează-ți că ești o ureche și te trezești într-o dimineață fără a mai fi atașată de cap. La ce poți folosi cuiva dacă ești fără cap? Aceasta este situația dificilă despre care este vorba în Urechea ascultătoare.
În timp ce Urechea se gândește la modul în care ar putea continua, ilustrațiile din jurul imaginii ei oferă posibilități: o ciupercă ureche, un pește ureche sau un fluture ureche? Probabil poți spune că nu este o poveste bazată pe logică…
Ilustrațiile lui Raud sunt frumos concepute pe pagină, cu culori delicate combinate cu linii complicate care dezvăluie aspectele interioare ale personajelor pe care Urechea le întâlnește în călătoria ei pentru a-și descoperi valoarea.
Aspectul suprarealist al poveștii este susținut de reprezentările ciudate ale animalelor cu care Urechea intră în contact și este îmbucurător să vezi că animalele din carte sunt diferite, reușind a capta privirea.
Ascultând problemele celorlalte creaturi, Urechea descoperă că are un scop, deoarece abilitatea ei simpatică de a asculta le scutește de poverile lor emoționale. În ciuda acestui fapt, apare un păianjen rău care o prinde pe Ureche folosind cuvinte pline miere pentru a o atrage în pânza lui pânză. Urechea știe că dacă ar fi și capul acolo, ar fi salvată din această capcană. Cum să scape ea de pânza de păianjen? Vor veni noii ei prieteni să salveze situația?
Povestea o prezintă inițial pe Ureche ca fiind pictorul apendice pe care Van Gogh l-a scos din capul său – un concept ușor bizar care poate face referire la sănătatea mintală, care nu este cu adevărat necesar (pictura Floarea soarelui este reprezentată, dar Van Gogh nu este menționat din nou), și ceva pe care cei care le citesc copiilor le pot trece cu ușurință! Ilustrațiile excelente combinate cu o poveste care pune în prim plan ascultarea și empatia sunt suficiente pentru a purta Urechea.
Am avut copiii alături încercând a citi cât mai expresiv cu putință, a interpreta personajele și a crea atmosfera și pot spune că într-o mare proporție am reușit!
Am avut câteva cuvinte peste care m-am aplecat mai mult pentru că derutat, confuz, baobab, mărturisesc nu le întâlnim atât de des. De asemenea, am și alintat pe unele dintre ele, acest joc fiind unul îndrăgit de copii și acceptat și vice-versa adică eu spun cuvântul alintat și el pe cel de bază. Ureche, broască, păianjen, fluture, ciupercă, limbă, fir s-au auzit unul după altul.
Am propus copiii un joc senzorial pentru asta folosind macheta pe care am confecționat-o în acest scop. 
Pentru asta am exemplificat la început, insistând pe fiecare pas și ce anume trebuie făcut. E foarte dificil cu aproape 30 de copii să faci asemenea secvențe, asta pentru că fiecare a venit pentru a rezolva puzzle-ul, restul căutând a-i ține cât mai aproape.
Ce a ieșit se încadrează într-o zonă a cubismului, cei mici fiind atât de efervescenți, curioși să vadă care dintre ei reușește să compună cel mai haios chip.
Iar cea de jos este mortală! Și copiii au rămas fără grai.
Și nu e singura variantă care ne-a lăsat cu gurile căscate.
A durat ceva până a terminat fiecare de aranjat pentru a continua ceea ce am făcut la începutul întâlnirii noastre atunci când am pictat o farfurie ce urma a fi transformată. Modelul l-am făcut eu, reprezentându-mă pe mine, cum altfel?!
Până am terminat noi joaca, farfuriile s-au uscat Fluturașii trebuind acum a personaliza-o, fiecare după cum a crezut de cuviință.
Am plecat cu sufletul plin de zâmbete, culori și fericire! Ca de fiecare dată de altfel, pentru că doar copiii reușesc să mă facă să simt acest melanj de stări. Ori pentru asta, mulțumesc!
