Zilele acestea a fost așa de multă ceață însoțind o vreme așa de mohorâtă, că a fost și este nevoie de un efort susținut pentru a-ți păstra o stare de confort. Mental. Pentru cei la care anii s-au adunat mai multișor, e o chestie și de articulații, oase și alte cele.
Nu e foarte frig, sunt doar câteva grade sub zero, dar e multă umezeală, un vânt sâcâitor și un gri nesfârșit. Și cum spunea, o stare de spirit super nasoală, că nu știu cum să o denumesc mai inspirat.
Precum copacul din imaginea de mai sus, am meșterit și eu vreo doi, care să ilustreze anotimpul rece. Trunchi și crengi fără nimic. Simplitatea absolută.
Însă pentru a-mi ostoi dorul de căldură și viață, am confecționat și un copac mai viu
pe care l-am și înflorit. 🙂
Iar gândul mi-a zburat la grădinărit, această reconfortantă îndeletnicire pentru minte și trup.
Trebuie să am răbdare pentru că vor veni și aceste momente. Garantat!
