De multă vreme se află cele două cărți semnate de Kobi Yamada în biblioteca mea și am tot așteptat să se ivească momentul pentru a le aduce în atenția copiilor. E atât de interesantă povestea copilului și atât de inspirat ilustrată încât am știut că dacă voi avea o abordare potrivită este imposibil să nu ajungă acolo unde trebuie. Provocarea a sosit astăzi, la atelierul de la Rainbow Land,locul unde petreci timp de calitate.
Ce poți face cu o idee?
Povestea urmărește o idee pe care un copil mic o aduce pe lume.
Într-o zi copilul are o idee. Mai întâi se întreabă de unde a venit ideea lui, dar apoi se simte speriat să spună cuiva ideea lui. Ce se întâmplă dacă nu le place sau cred că este o prostie?
În ciuda îngrijorării sale, copilul lasă ideea să crească și să crească și să crească până devine realitate!
Am citit-o copiilor îndrumându-i să urmărească procesul care se petrece pentru ca la sfârșitul lecturii să vorbim despre modul în care ideea copilului a devenit realitate. Ce a făcut el? Care au fost barierele? Cum ne putem ajuta ideile să crească?
Discuția a devenit un punct de plecare perfect pentru a-i determina pe copii să gândească mai profund. Citirea acestei cărți uimitoare a fost doar începutul pentru ce a urmat.
Am meșterit și noi ideea și așa a apărut balonul încoronat, unul tare agreat de copilași.
Ne-am jucat, mai apoi, cu figurile geometrice și ce era mai indicat decât o partidă senzorială, aliat fiindu-ne făina de porumb?
Nu a fost singura abordare ci au mai urmat câteva. Fișele unde copiii au fost provocați să deseneze după codul culorilor identificând figurile geometrice precum și unele în care aveau de recunoscut și sortat imaginile după figurile geometrice pe care le ilustrau.
Un succes aparte l-a avut jocul în care se cerea ca niște abțibilduri să completeze imaginea ori numai cine n-a lucrat cu copiii nu știe ce fascinație au aceștia pentru abțibilduri, ele niciodată fiind de ajuns indiferent de numărul lor.
Finalul a fost dedicat unor meștereli mai complicate pe care nu au mai apucat toți s-o facă. Poate data viitoare vom îmblânzi timpul.
Ne reîntâlnim pe data de 1 Iunie, atunci când vă așteptăm la un atelier destinat copilăriei.
A inventa povești cu jucării este aproape natural, este un lucru care vine de la sine dacă te joci cu copiii: povestea nu e decât o prelungire, o dezvoltare, o explozie sărbătorească a jucăriei. O știu toți părinții care găsesc timp să se joace cu copiii lor de-a păpușile, construcțiile, mașinuțele: o activitate care ar trebui oricum să devină obligatorie (și posibilă, firește). spunea Gianni Rodari, părintele lui Cepelică.
