Diorame Polul Nord și Polul Sud – O provocare neașteptată

În viața asta ai ocazia să dai curs unor cerințe care să te facă se reconsideri părerile pe care le aveai despre anumite lucruri.
Mulți dintre noi dacă văd un material finisat cred că se confecționează foarte ușor și să prețul cerut pe el nu justifică obiectul în sine. Pare extrem de facil și într-un elan nebun te apuci să faci acel lucru.
Și te împiedici și opintești începând de la materialele folosite și achiziționarea lor, la confecționarea în sine, dar mai ales la timpul alocat realizării acelui proiect.
Câtă lume nu crede că să interpretezi o partitură la un instrument este un lucru la îndemâna oricui, asta când vezi ușurința cu care cel care interpretează se manifestă?
Am remarcat cum se comportau copiii veniți la noi în vizită atunci când vedeau pianul. Se năpusteau asupra lui așteptând ca să se reverse melodii minunate, când în realitate se auzeau doar niște clămpănituri supărătoare, nemaivorbind de modul cum erau lovite clapele. Și se mirau că nu sună bine.
Așa și cu adulții, unii dintre ei, care se miră și comentează aiurea despre ceva ce nu au cunoștințele necesare și nu sunt în măsură să o facă, iar dacă argumentezi se supără și te combat vehement. Cu dispreț în scris și lehamite!
Am avut nebănuita bucurie de a da curs unui proiect pe care nu am reușit să-l evaluez de la început așa cum se cuvine. Un proiect care a necesitat multe materiale, o migală întinsă pe multe ore, o atenție deosebită la toate operațiile pentru ca rezultatul final să fie unul pe măsură. Știu, dacă te uiți și vezi din ce-i meșterit, îți înflorește un zâmbet pe față, fiind gata să demonstrezi ce bine-ți iese și ție, însă în multe cazuri abandonul este aproape imediat. Prezența unor role de carton de la hârtia igienică te face să apreciezi eronat ce anume iese și cu ajutorul lor, pentru că nu numai despre asta este vorba.
Dioramele pe care le-am meșterit au reprezentat pentru mine un test de anduranță, pentru care știam că sunt pregătită asta deoarece pasiunea mea trece peste orice migală în așteptarea produsului final. Conceptul nu-mi aparține, el este prezentat de doamna Loretta, aici.

Eu am diversificat materialele folosite și am încercat să dau puțină rotunjime personajelor.

Materialele necesare pentru confecționarea unei diorame  sunt:

– cutie de carton cu dimensiunea de 70x42x20 cm
– role de carton de la hârtie igienică
– hârtie de ambalat mai rezistentă, cretată (se găsește la Kaufland și Auchan)
– aracet și vopsea albă
– biluțe din polistiren
– polistiren expandat
– carton lucios A4 pentru printarea animalelor (le găsiți pe site-ul didacticus)
– bolduri
– bețe de frigărui și scobitori
– hârtie de culoare roșie pentru indicatoare
– bandă dublu adezivă
– hârtie autocolantă albastru simplu pentru săgeți/ alb/ albastru cu bule
– carton pentru despărțitoare
– recipient plastic pentru bilele hidrofile
– bile hidrofile albastre și albe

Am început cu a „ninge” rolele de carton, ungându-le cu aracet și tăvălindu-le prin biluțele de polistire,

Apoi am îmbrăcat cutiile în hârtie, pentru a părea ninse. A fost nevoie de multă bandă dublu adezivă.

După ce toate cutiile au fost îmbrăcate, am împărțit spațiul în două, pentru a putea face traseul. Am pus și un despărțitor între cele două poluri folosind un carton mai gros pe care am lipit autocolant și am decupat gaura necesară trecerii bilei dintr-o parte în alta.

Pe fundul cutiilor am fixat o placă din polistiren pentru a putea atașa rolele și animalele. N-ar fi stat cu lipici, pentru că o parte dintre animale le-am pus pe polistiren și le-am decupat dându-le volum. Apoi am fixat cu bolduri toate rolele și am lipt săgețile indicatoare. Nu am uitat de animalele din zonele respective și le-am pus fie pe marginea cutiei, fie de-a lungul traseului.

 

   

   

Pentru a mânui bila de plastic/cauciuc pe traseu, am folosit un penson, dar poate va fi mai clar în filmulețul pe care l-am făcut.

Copiii vor duce bila pe traseu, vor descrie animalele cu care s-au întâlnit, vor putea vorbi despre climă și anotimpurile specifice acestor ținuturi. E o modalitate prin care se îmbină activitățile de mânuire, observare și explicare a celor văzute și făcute. O modalitate interactivă pe care copiii o îndrăgesc și căreia îi dau curs cu bucurie și curiozitate.

Nu e zăpadă afară, nu a fost aproape deloc în această iarnă și este un prilej de neratat pentru a vorbi despre încălzirea globală, topirea accelarată a calotei glaciare și prezența temperaturilor extrem de ridicate în aceste zone în care frigul era veșnic.

Mercurul termometrelor a urcat duminică, 16 februarie 2020, la 21 de grade Celsius în Alert, cea mai nordică aşezare permanentă din lume, situată la mai puţin de 900 de kilometri de Polul Nord, stabilind un „record absolut” de căldură pentru această stațiune meteorologică, a precizat marţi serviciul meteorologic canadian, potrivit AFP.

„Este fără precedent din punct de vedere statistic, este unul dintre sutele şi sutele de recorduri doborâte de încălzirea globală”, a precizat pentru AFP Armel Castellan, meteorolog în cadrul Ministerului canadian al Mediului.
Alert este o bază militară permanentă stabilită pe paralela 82, care serveşte în special ca punct de interceptare a comunicaţiilor ruse, iar din 1950, aici se află şi o staţiune meteorologică.

Duminică au fost înregistrate 21 de grade: „Este un record absolut, nu s-a mai întâmplat niciodată asta”, a declarat Castellan, subliniind că luni s-au înregistrat 20 de grade.
Marţi, mercurul termometrelor a urcat la 17,6 grade la ora locală 16:00 (20:00 GMT) „şi poate creşte în continuare”, a mai afirmat acesta.

„Nu este exagerat să o denumim un val de căldură arctică”, a spus la rândul său pentru AFP David Phillips, climatolog principal în cadrul Ministerului canadian al Mediului, precizând că este vorba „de recorduri înregistrate în fiecare dintre aceste zile”.

Temperaturi atât de ridicate în nord, „este absolut înfricoşător”, potrivit lui Castellan, mai ales că „avem temperaturi mult mai ridicate ca de obicei de o săptămână şi jumătate”.

Precedentul record – 20 de grade Celsius – a fost consemnat în data de 8 iulie 1956, însă începând din 2012, temperaturi cuprinse între 19 şi 20 de grade au fost înregistrate în mai multe zile la această staţiune situată pe ţărmul Oceanului Arctic.

Media zilnică pentru luna iulie este de 3,4 grade la Alert, iar media temperaturilor maxime este de 6,1 grade Celsius.
Actualul val de căldură este rezultatul ”unui vârf de presiune ridicată” deasupra Groenlandei, care este „destul de atipică” şi „accentuată de vânturile din sud” deasupra Oceanului Arctic, a punctat Castellan.
David Phillips a amintit că în nordul Canadei s-a înregistrat a doua sau a treia cea mai blândă primăvară din ultimii 72 de ani, în anumite regiuni. „Potrivit modelelor noastre climatice, va continua şi în iulie, august, până la începutul lui septembrie”, a adăugat acesta.
„Schimbările climatice au o influenţă foarte indirectă sau directă” asupra acestor temperaturi record, mai ales că regiunea arctică se încălzeşte de trei ori mai rapid decât alte zone de pe glob, este de părere Castellan

Aștept cu nerăbdare vești despre cum s-au jucat copiii cu aceste diorame. Mulțumesc doamnei pentru provocare și implicare în procesul educațional. Spor la jucat și învățat!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: