Aici a nins. Nu mult însă a fost îndeajuns pentru a putea intra în spiritul iernii.
Și poate nu ninsoarea a jucat rolul principal cât vântul care a accentuat frigul, pe la prânz fiind -3 grade reșimțite dublu. Pentru că am plecat la drum am văzut cum viscolea zăpada de pe câmpuri reamintindu-mi momentul când am fost blocată în zăpadă ore în șir de atunci trăgându-mi-se spaima asta legată de frig. Atunci, am avut secvențe în care am crezut că nu va mai veni nimeni pentru a ne scoate, blocați fiind zeci de oameni în mașinile neputincioase a încăleca troienele care se jucau de-a v-ați ascunselea cu noi, ajutate fiind de vântul năpraznic.
Zăpada are un farmec aparte, jocurile pe care le înlesnește fiind extrem de iubite, în special de copii. Aceștia, odată prinși în vâltoarea jocului, nu mai simt nici frig nici umezeală, obrajii și nasurile roșii cadrând foarte inspirat cu fericirea din ochi. Le-am adunat pe un brăduț pentru a le putea analiza alături de copii.
Să vină ninsoarea și aici pentru că fac eu cumva și o suport. Îmi iau haine adecvate și mă bucur de ceea ce-mi oferă. Iar la întoarcere, am să beau un vin fiert cu scorțișoară și cuișoare.
