Școlărel de clasa a V-a – Și peste Brian a venit iarna. „Brian’s winter” de Gary Paulsen

Am câteva zile de când sunt numai ochi și urechi pentru a încerca să supraviețuiesc! Nu mai contenesc să mă mir de două lucruri: inventivitatea autorului și capacitatea acestui copil de a rezista tuturor piedicilor ce vin din scenariu. Poate suna bizar că din interiorul cuibului meu, unde e cald și bine, am asemenea trăiri. Dar zău!, așa este.
Sunt momente în care mi-aș fi dorit să intru în carte pentru a-l aplauda dacă nu a-l ajuta, așa de captivant este tot ceea prin ce trece adolescentul acesta.                                20170117_131512
Am citit separat cărțile, aici mă refer la mine și Luca, pentru a ne putea spune mai apoi părerile și, de ce nu, a ne confrunta într-un dialog al ideilor. Pot spune, cu mâna pe inimă, că mi-a plăcut infinit mai mult ca „The river”, asta poate pentru că era continuarea primei cărți. Acolo, pe final, Brian a fost salvat dar pentru că autorul a primit în fiecare zi peste două sute de scrisori în care era rugat să continue aventura și pe timp de iarnă, s-a schimbat finalul. Așadar autorul mărturisește că a scris această carte, „Brian’s winter”pentru toți aceea care și-au dorit-o și pentru a răspunde întrebării lor:

20170129_214714

What would happen if Brian hadn’t been rescue, if he has had to survive in the winter?

Am lăsat cărțile pe care le aveam pregătite pentru perioada asta și am purces la a citi continuarea aventurilor scrise de Gary Paulsen. Și vă spun cu mâna pe inimă că nici un adult nu va regreta lecturarea lor.
Pe Brian îl prinde toamna în pădurea canadiană și în ciuda faptului că a reușit să scoată din epava avionului trusa de prim ajutor, radioul nu mai era funcțional. Așa că a început să se pregătească pentru iarnă, asta pentru că nu avea speranțe să mai fie căutat de cineva după atâta vreme.
Era schimbat din multe puncte de vedere iar vara petrecută în singurătate l-a ajutat să-și dezvolte niște abilități pe care nu credea că le are. De un real folos i-au fost cărțile citite, activitățile de la școală dar și documentarele vizionate. De acolo și-a adunat copilul informațiile atât de necesare supraviețuirii. Dar nu trebuie uitate abilitățile și determinarea lui și toporișca primită-n dar de la mama lui.
Știa să facă focul cu ușurință, să vâneze iepuri și „păsări nebune” așa cum le-a denumit el. Cunoștea ce fructe îi fac rău. Își dezvoltase abilitățile de pescar și vânător și își confecționase un arc performant.
Însă gândul la vremea rece ce avea să vină nu peste mult timp l-au făcut să se gândească la ce anume-i va trebui pentru a supraviețui frigului aspru. Atacul unui urs, într-una dintre zile, i-a dat foarte mult de gândit și l-au făcut să reconsidere ceea ce știa despre traiul în mijlocul sălbăticiunilor. A ajuns la concluzia că are nevoie de arme mult mai puternice și a căutat să-și confecționeze sulițe care să aibă în vârf bucăți de piatră dar și o lance pentru a se putea apăra de animalele mai mari.
A avut ocazia să vadă cum anume vânează o haită de lupi și imaginea acestei scene i-a stăruit mult în minte. A ajuns la concluzia că pentru a supraviețui în sălbăticie trebuie ca altcineva să moară.
După ce și-a perfecționat arcul și săgețile a exersat mult pentru a nu mai rata țintele dar și pentru a le putea folosi. A avut situații în care a tras atât de multe săgeți într-un iepure încât nu l-a mai putut mânca dar nici folosi blana.
Toate astea l-au făcut să fie pregătit pentru atunci când va da prima zăpadă.

He set to work on that he could do and spent all of that day sewing the rest of the rabbit skins into two tubes, which he attached as sleeves to the vest.

Then he sewed each of the tubes down to the sole, attaching it all around the edge, and when he was done he had two clunky boots that he could stick his tennis shoes down into; with the hair on the inside they felt warm the minute he stuck his feet into them.

Parcă și tu, cititor fiind, te simți mai bine dacă-i cald. Nu-i așa?
E interesantă și descrierea tabloului de iarnă atunci când a fost pentru prima dată văzut de băiat. Ceva de vis!

It nearly blinded him.
The entire world was white, bright white with new morning sun glaring off and through it so intense that made his temples hurt.

He had seen pictures of the woods with snow and had seen snow in the park and in the city but this was different. He was in it, inside the snowy scene, and the beauty of it became part of it.

Cu armele pregătite, Brian se hotărăște să vâneze un elan fără a se gândi la consecințele unei eventuale ratări. Dar reușește, nu lipsit de peripeții, să ucidă animalul, iar asta i-a asigurat masa pentru toată iarna. După ce a reușit să-l doboare a trebuit să-l tranșeze, pentru că nu-l putea transporta până la adăpost, să-l eviscereze dar și să-l jupoaie păstrând pielea cât mai intactă. Știa că avea nevoie de ea pentru a-și face haine, mănuși dar și cizme pentru zăpadă.

20150101_053050
Când frigul a devenit insuportabil, băiatul și-a confecționat hainele necesare ieșitului din bârlog. Faptul că a reușit iar ele îi permiteau să exploreze împrejurările chiar și-n așa condiții vitrege i-a întărit moralul foarte mult. Și-a pregătit chiar și o masă de Ziua Recunoștinței, atunci când a gătit un sos de fructe ca garnitură la carnea de elan. După spusele lui, cea mai strașnică friptură gustată vreodată!
Atunci când frigul s-a accentuat, Brian a observat un fenomen nemaiîntâlnit de el: copacii pocneau. Și zgomotul era așa de puternic încât inițial a crezut că au venit oameni prin pădure, la vânătoare.

La un moment dat a constat că încălțările pe care le are nu-l apără de frig și și-a bătut capul în a confecționa altele, în care să nu existe pericolul să-i degere picioarele. Ce-a simțit după ce le-a încălțat?

It was amazing. The snow was powdery and the shoes didn’t keep him right on top as he’d thought they might. But he only went down three or four inches and stopped, instead of his foot going all the way down into two feet of snow, and as an added benefit the snowshoes kept the snow away from his feet and legs.
He didn’t get snow down his boots, his legs stayed warmer and dryer and that kept the rest of his body warmer and dryer but more, much more than that, he could move again.

Noua costumație i-a permis lui Brian să se miște mai mult, să-și desăvârșească abilitățile de vânător fără a mai avea nevoie de mâncare. Dealtfel după ce a ucis o căprioară a fost cuprins de remușcări, gândindu-se că este un ucigaș. Și așa, în timpul explorărilor lui, atunci când vremea s-a mai încălzit, a ajuns să descopere că nu foarte departe de el locuia o familie cu doi copii. A crezut că are halucinații dar nu!, totul era adevărat.

Cum se termină? Bine, evident! Cu toate că este loc și de o continuare având în vedere reacția băiatului. Ori poate așa-mi place mie să cred. 🙂

Cum spuneam în postările precedente atunci când făceam referire la cărțile în engleză și doamna noastră de engleză, iată că și acum am căutat și găsit material din plin, legat de carte. Mi-ar plăcea atât de mult să se abordeze și în școlile noastre astfel de texte, pentru că sunt convinsă că altfel ar fi stadiul lecturilor în rândul lor.

20150101_022059

Vă invităm, cu mic și mare, să nu ratați așa o poveste. Cine știe, poate unora dintre noi le va fi de ajutor, vreodată!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Școlărel de clasa a V-a – Și peste Brian a venit iarna. „Brian’s winter” de Gary Paulsen”

%d blogeri au apreciat: