În sfârșit am avut parte de o dimineață însorită așa cum trebuie, chiar dacă în momentul când am ajuns la mașină am descoperit că lupte mari sau dat geamul fiind plin de gheață, da, da, cristalele de gheață pe care cei mici nu le mai observă acum la ferestre ele fiind atât de izolate că nu se mai agață nimeni și nimic de ele.
Subiectul pe care am ales să-l dezvolt astăzi alături de cei mici a fost despre curcubeu, pentru că locul în care noi de întâlnim așa se numește, așa considerând a sosit momentul să-i facem un laudatio.
Povestea care a îmbrăcat întâlnirea este una scrisă de Andreea Demirgian, Călătorie prin curcubeu (una pe care n-o mai găsiți în librării ci doar, poate, pe la anticariate) despre care Laura Frunză scria așa în 2012:
Călătorie prin curcubeu este a doua carte din colecţia Poveşti de noapte bună, scrise de Andreea Demirgian (prima fiind Poveştile domnişoarei Firicel). Şi acest volum, ca şi primul, urmează acelaşi tipar: ilustraţiile enorme, separate de poveste, şi textul inserat în mijloc sub formă de broşură. Acelaşi text muzical, cu rime intenţionate sau întâmplătoare în frazele naraţiunii, aceeaşi invitaţie a scriitorului către cititor de a intra în poveste şi nu de a o citi sau asculta pasiv.
Dacă este vorba de Poveștile Domnișoarei Firicel mă leagă amintiri foarte plăcute pe care dacă doriți, le puteți citi accesând linkul de la jos.
„Domnişoara Firicel” sau cum te poţi îndrăgosti de o familie de arici
Culoarea, prin simpla ei prezență, poate spune o sumedenie de povești. Acestea pot fi frumoase, vesele, dar în egală măsură pot fi triste și urâte. Poveștile vieților noastre pot îmbrăca o gamă foarte mare de culori, și depinde numai de noi, ce culori se vor regăsi printre rândurile lor. Mă gândesc că ponderea celor care vor țese culorile calde este mai mare, deoarece căldura, lumina, veselia bucuria nu dă rău pe fața nimănui.
Așadar, dacă aducem culorile în viața noastră de la cele mai fragede vârste, nu are cum să strice. Modalitatea în care ele se pot combina poate fi infinită.
Dar să vorbesc puțin despre culori. Conform Dex-ului:
Culori primare= fiecare dintre culorile (roșu, galben și albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori, dar care amestecate între ele dau toate celelalte nuanțe și culori.
Nouă, românilor, aceste culori ne „curg” prin vene. Sunt singurele culori pure, neamestecate. Nu același lucru se poate spune și despre societatea în care trăim, dar nu doresc a vă aduce în atenție acest lucru. E și așa atâta forfotă și sunt stârnite atâtea pasiuni, că eu una, am ajuns la o stare de suprasaturație.
Culorile secundare = sunt obținute prin combinarea a 2 culori primare. Ele completează cercul, dar nu îl definitivează. Sunt tot 3 la număr: verde, portocaliu, violet.
Culorile terțiare = completează întreg cercul. Se obțin prin fie prin combinarea unei nuanțe primare cu una secundară, fie prin combinarea a 2 nuanțe secundare.
Culori calde și reci = cercul se împarte în două pentru a separa culorile calde de cele reci. Nuanțele calde de la roșu, galben spre verde deschis sunt colori calde. De la violet, albastru spre verde închis sunt culori reci.
Am intrat în regatul culorilor cu ajutorul unor ghicitori, poveștile în care ne-au trimis având multe elemente de unele dintre ele copiii neavând habar.
Prima culoare din Curcubeu
Întotdeauna sunt eu…
Ca mine-s cireșele, și macii, și merele,
Rubinele, căpșunele și chiar încăperile
Din orașul acesta unde domnește
Împăratul vestit din toate poveștile…
Ghici, ghici, Haide, Ghicește,
Orașul acesta cum se numește?Roșu! Chiar așa! Primul oraș din țara Curcubeului se numește Orașul Roșu…
Fiecare oraș a ajuns în fața celor mici așa având prilejul a discuta despre elementele care-l definesc, copiii venind cu completări, unele dintre ele spectaculoase pentru vârsta lor. De exemplu, la portocaliu, Matei a spus dovleac, iar la verde Mathias a spus lime, Și nu sunt singurele cuvinte asupra cărora ne-am aplecat. Peste unele mai lungi gen curcubeu, portocaliu, albăstrea, cicoare am vorbit mai mul, dar cel mai mult despre tobogan, cel pe care multă lume îl stâlcește (la adulți mă refer) despre copii nemaivorbind.
A doua culoare din Curcubeu
Sunt chiar eu…
Mă găsești uneori chiar și-n soare
Dar cel mai des mă vezi la portocale…
Ca mine-s dovlecii. morcovii și tărtăcuțele,
Cele mai frumoase-ntre toate drăguțele…
Ghici, ghici, haide, ghicește,
Orașul acesta cum se numește?
Și așa am parcurs toate culorile pe care mai apoi ne-am străduit să le aducem într-o farfurie. Și ne-a reușit! Am folosit bomboane M&M și Skittles pe cele din urmă găsindu-le foarte greu. Știu și de ce însă nu detaliez acum.
O fișă în care am amestecat culorile și una în care au reconstituit un unicorn au completat cele vorbite mai înainte.
Finalul a fost alocat unei activități de înșirare, una pe care cei mici o îndrăgesc și cu care nu am dat greș niciodată. E drept că și mărgelele au fost dintre cele mai colorate, având forme diferite extrem de atractive. Toți copiii prezenți au realizat o brățară pe care au luat-o acasă la finalul întâlnirii.
Am petrecut două ore într-un rai al culorilor pentru că Rainbow Land este locul unde petreci timp de calitate, asta dacă nu ați aflat până acum!
