A series of Unfortunate Events by Lemony Snicket

În decembrie, Luca a primit de la fratele lui continuarea seriei aventurilor orfanilor Baudelaires, aici referindu-mă la volumul trei „The wide widow” și patru, „The miserable mill”, cele care nu au apucat să fie traduse în românește. Dar iată că, la final de decembrie, cei de la Editura Arthur au tradus volumul trei, așa doritorii putându-l achiziționa de la noi din țară.

Dragă Cititorule

Dacă nu ai citit niciodată nimic despre orfanii Baudelaire, înainte să mai citești fie și o singură propoziție trebuie să știi următoarele: Violet, Klaus și Sunny sunt niște copii buni la inima și iuți la minte, însă viețile lor, îmi pare rău să zic asta, sunt pline de ghinioane și nenorociri. Toate poveștile despre acești trei copii sunt nefericite și sumbre, iar cea pe care-o ții acum în mână s-ar putea să fie cea mai tristă dintre toate. 

Dacă nu ai curajul să citești o poveste în care e vorba, printre altele, despre un uragan, un dispozitiv de semnalizare, niște lipitori flămânde, supa rece de castraveți, un ticalos sinistru și-o păpușă pe nume Penny Perfecta, atunci cartea de față probabil te va umple de deznădejde.

Eu voi continua cronica acestor tragice întâmplări, căci asta mi-e menirea. Tu însă trebuie să decizi singur dacă poți îndura o poveste nefericită.

Cu deosebit respect,

Lemony Snicket

(sursa: Editura Arthur)

Luca, profitând de vacanță, le-a citit pe nerăsuflate, la final părându-i rău că nu are și celelalte cărți din serie. Pentru că, dacă nu știați, mai sunt multe cărți în care orfanii au de înfruntat aventuri primejdioase. Numele lor sunt:

The Austere Academy
The Ersatz Elevator
The Vile Village
The Hostile Hospital
The Carnivorous Carnival
The Slippery Slope
The Grim Grotto
The Penultimate Peril
The End

Iată și prezentarea cărții „The Miserable Mill” făcută  de cei de la amazon, dar și câteva date despre autor și ilustrator:

Dear reader,

There is nothing to be found in Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events but misery and despair. You still have time to choose another international best-selling series to read. But if you insist on discovering the unpleasant adventures of the Baudelaire orphans, then proceed with caution…

Violet, Klaus, and Sunny Baudelaire are intelligent children. They are charming, and resourceful, and have pleasant facial features. Unfortunately, they are exceptionally unlucky.

In The Miserable Mill the siblings encounter a giant pincher machine, a bad casserole, a man with a cloud of smoke where his head should be, a hypnotist, a terrible accident and coupons.

In the tradition of great storytellers, from Dickens to Dahl, comes an exquisitely dark comedy that is both literary and irreverent, hilarious and deftly crafted.

Despite their wretched contents, A Series of Unfortunate Events has sold 60 million copies worldwide and been made into a Hollywood film starring Jim Carrey. And in the future things are poised to get much worse, thanks to the forthcoming Netflix series directed by Barry Sonnenfeld. You have been warned.

And what about All The Wrong Questions? In this four-book series a 13-year-old Lemony chronicles his dangerous and puzzling apprenticeship in a mysterious organisation that nobody knows anything about:

‘Who Could That Be at This Hour?’

‘When Did you Last See Her?’

‘Shouldn’t You Be in School?’

‘Why is This Night Different from All Other Nights?’

Lemony Snicket was born before you were and is likely to die before you as well. He was born in a small town where the inhabitants were suspicious and prone to riot. He grew up near the sea and currently lives beneath it. Until recently, he was living somewhere else.

Brett Helquist was born in Ganado, Arizona, grew up in Orem, Utah, and now lives in New York City. He earned a bachelor’s degree in fine arts from Brigham Young University and has been illustrating ever since. His art has appeared in many publications, including Cricket magazine and The New York Times.

Despre prima carte și cum am văzut-o noi, puteți citit accesând link-ul de mai jos.

„Înneguratul început” de Lemony Snicket

la fel și despre a doua

„Refugiul reptilelor” de Lemony Snicket

Spor la citit!

 

Primul articol pentru revista școlii

Pe la mijlocul lunii decembrie am primit un mail de la doamna profesoară de engleză în care mă ruga să-i spun lui Luca să scrie, dacă vrea, un articol despre o carte pe care a îndrăgit-o el, pentru a fi publicat în revista școlii.
Era specificat că trebuie să fie scris în limba engleză, scurt (să se încadreze într-o pagină) și să fie redactat.
După ce s-a gândit mai mult și a trecut în revistă cărțile citite, cele de care și-a adus aminte, s-a oprit asupra uneia scrise de Gary Paulsen.
E adevărat că din aventurile lui Brian doar Toporișca a fost tradusă în limba română și pentru că a plăcut așa de tare, le-am achiziționat pe celelalte, 3 la număr, în limba engleză. Și inspirată am fost pentru că le-am citit și eu cu mare plăcere. Mai multe detalii despre carte dar și cum am lucrat noi pe ea găsiți aici.

Așadar, iată cum arată articolul copilului unde povestește despre Brian’s Winter. Sperăm să placă și să-i facă curioși pe colegii lui, determinându-i să o citească.

 

Winter stories

Brian’s Winter is a book written by Gary Paulsen, this being the continuation of the novel The Hatchet. Brian’s Winter is about a boy named Brian who had a plane crash while he was going to his dad. He had to survive on his own on a mysterious island.

Brian confronted a lot of moral and physical problems in that place. At first, he didn’t know how to make anything but with time, he learned from his own experiences. He made a bow and arrows to hunt, and clothes to keep him warm, a nice shelter to live in, until winter came and new problems evolved.

He set to work on what he could do and spent all of that day sewing the rest of the rabbit skins into two tubes, which he attached as sleeves to the vest.

Then he sewed each of the tubes down to the sole, attaching it all around the edge, and when he was done he had two clunky boots that he could stick his tennis shoes down into; with the hair on the inside they felt warm the minute he stuck his feet into them.

Brian made winter clothes which help him keep warm. He got lucky by managing to hunt down a large moose, which provided food for the rest of the winter.

It was amazing. The snow was powdery and the shoes didn’t keep him right on top as he’d thought they might. But he only went down three or four inches and stopped, instead of his foot going all the way down into two feet of snow, and as an added benefit the snowshoes kept the snow away from his feet and legs.
He didn’t get snow down his boots, his legs stayed warmer and dryer and that kept the rest of his body warmer and dryer but more, much more than that, he could move again.

At last, he found a group of people living near his shelter.

They managed to bring him home where he was very happy to be reunited with his family.

Advent 2017 * Ziua cu numărul 18

Mai avem puțin și Crăciunul sosește. E așteptat cu mare nerăbdare mai ales că acum, în acest an, vom fi toți acasă. De aceea și deplasarea noastră la București, pentru a-l întâmpina pe Răzvan așa cum se cuvine.

Aici, totul are aer de poveste pentru că, așa cum deja știm, e ceva special indiferent de anotimp. Ori poate pentru că locul acesta înseamnă atât de mult pentru noi. Nu știu care-i explicația dar simt că aici suntem în siguranță și totul este îmbrăcat în bine. Binele după care tânjim atât de mult!

A nins aseară ca-n basme, cu fulgi mari și jucăuși. I-am admirat și apreciat. Am stat în casă, la căldura focului, și am depănat amintiri de atunci de când eram noi, adulții, copii. spre mirarea copiilor care nu-și pot imagina părinții în asemenea ipostaze.

Cartolina de astăzi a sosit mai devreme.

Cartea zilei se numește The Swiss Family Robinson și se alătură celorlalte titluri pe care le avem din această colecție.

The novel opens with the family in the hold of a sailing ship, weathering a great storm. The ships’ passengers evacuate without them, and William and Elizabeth and their four children (Fritz, Ernest, Jack and Francis) are left to survive alone. As the ship tosses about, the father – William – prays that God will spare them.

The ship survives the night and the family finds themselves within sight of a tropical desert island. The next morning, they decide to get to the island they can see beyond the reef. With much effort, they construct a vessel out of tubs. After they fill the tubs with food and ammunition and all other articles of value they can safely carry, they row toward the island. Two dogs from the ship named Turk and Juno swim beside them. The ship’s cargo of livestock (including chickens, domestic ducks, domestic geese, and domestic pigeons), guns & powder, carpentry tools, books, a disassembled pinnace, and provisions have survived.

Upon reaching the island, the family set up a makeshift camp. The father knows that they must prepare for a long time on the island and his thoughts are as much on provisions for the future as for their immediate wants. William and his oldest son Fritz spend the next day exploring the island.

The family spends the next few days securing themselves against hunger. William and Fritz make several trips to the ship in their efforts to bring ashore everything useful from the vessel. The domesticated animals on the ship are towed back to the island. There is also a great store of firearms and ammunition, hammocks for sleeping, carpenter’s tools, lumber, cooking utensils, silverware, and dishes. Initially they construct a treehouse, but as time passes (and after Elizabeth is injured climbing the stairs down from it), they settle in a more permanent dwelling in part of a cave. Fritz rescues a young Englishwoman (Jenny Montrose) shipwrecked elsewhere on their island.

The book covers more than ten years. The father and older boys explore various environments and develop homes and gardens in various sites about the island. At the end, the father wonders if they will ever again see the rest of humanity. Eventually a British ship that is in search of Jenny Montrose anchors near the island and is discovered by the family. The captain is given the journal containing the story of their life on the island which is eventually published. Several members of the family choose to continue to live tranquilly on their island while several of them return to Europe with the British ship. (sursa wikipedia)

Zi senină!

Advent 2017 * Ziua cu numărul 16

Într-o zi atât de încărcată emoțional, am găsit timp pentru iubita cartolină.

M-am bucurat atunci când  am achiziționat cartea care a fost oferită astăzi iar Luca a avut aceeași reacție. Regret că nu am găsit-o mai repede dar niciodată nu este prea târziu. Ar fi fost perfectă anul trecut, atunci când asta s-a studiat la orele de istorie.

300 Fantastic Facts History is packed full of everything your child needs to satisfy their curiosity. Alongside incredible facts and images, there are activities and quiz questions so your child can test their new knowledge!

Când îl ascultam pe Luca citind, mă gândeam cum Dumnezeu s-au deteriorat atât de mult relațiile dintre noi și cum s-a ajuns astăzi la tensiunea asta care se regăsește la toate vârstele. Niște principii care funcționau din antichitate, care au contribuit la evoluția rasei umane prin respectarea lor, acum sunt pe cale de dispariție. Ori nici o societatea nu funcționează fără aceste pricipii de bază.

In each of the 300 Fantastic Facts books range from Miles Kelly there are little quizzes through the books to test what children have learnt.

 

Advent 2017 * Ziua cu numărul 11

O nouă săptămână a început. Una în care astăzi, la primele ore, trebuia dată teza la matematică. S-a contramandat pentru miercuri. De ce, nu mai are importanță.

Este pentru a treia oară în decurs de câteva zile când sunt sunată de la școală că Luca nu se simte bine. De data asta am mers la medic iar în urma consultației, mâine trebuie să mergem la analize. Pe aici bântuie un soi de viroză care se manifestă prin crampe la burtă, stări de vomă dar nu febră ori alte cele. Vom vedea mâine cum se prezintă analizele.

După aceste episoade care durează două-trei ore, și un repaus la pat, totul revine la normal și ziua își urmează cursul.

Dar înainte de a începe temele și ce mai e programat, întâietate are cartolina și cartea zilei.

Cartea de astăzi este una bilingvă și am avut tendința de a i-o arăta de multe ori. Răbdarea a câștigat și iată că am asociat-o zilei cu numărul 11. Numele ei este Copacul dorințelor/The wishing tree și este singura carte pentru copii a lui William Faulkner. E o tipăritură dichisită cu o copertă cartonată și niște foi lucioase, delicate la atingere. Ilustrațiile sunt semnate de Don Bolognese iar traducerea de Iulia Gorzo.

Câteodată scriitori mari scriu cărți mici, care pentru o vreme trec aproape uitate, sau care ajung rare obiecte de colecție, citite de puțini – deși sunt atât de inteligente, de amuzante și de bine scrise că ar putea să devină oricând clasice. Faulkner nu intenționase să publiceCopacul dorințelor, singura lui carte pentru copii, pe care o scrisese pentru fetița unei femei pe care o iubea – și care a fost publicată la 40 de ani după ce-a fost scrisă și la doi ani după moartea autorului.

În dimineața zilei ei de naștere, Dulcie e vizitată de un roșcat curios care scoate tot timpul câte ceva ciudat din ruscac, fie că e o scară, o trăsură sau un ponei. Împreună cu servitoarea Alice și cu frații George și Dicky, pornesc toți în căutarea copacului dorințelor, înfruntând multe și stranii obstacole pe drumul întortocheat, care amintește de poveștile năstrușnice, irezistibile ale lui Lewis Carroll.

Sometimes great writers write small books, that for a while go forgotten or end up being rare collectors’ items, read by very few – although they are so intelligent, funny and well written that they can at any time become classics. Faulkner did not intend to publish The Wishing Tree, his only book for children, which he had written for the daughter of a woman he loved; The Wishing Tree was published 40 years after having been written and two years after the death of its author.

In the morning of her birthday, Dulcie is visited by a curious red-headed boy which pulls out all sorts of things from his satchel: ladders, ponies, carts. Together with maid Alice and brothers George and Dicky, they all go out in search of the wishing tree, facing many and weird obstacles on the entangled road, that reminds readers of the odd, irresistible stories of Lewis Carroll.

Lista noastră capătă consistență și sunt extrem de bucuroasă că în zilele de vacanță vom putea intra în atât de multe lumi. Sănătoși să fim!

Advent 2017 * Ziua 4

O zi în care cartolina de la calendarul nostru a fost citită mai târziu. A fost încărcată și pentru că s-a dat teza la limba română dar și pentru că am avut o surpriză pe care am făcut-o colegilor lui Luca. Voi vorbi despre ea în amănunt în altă postare.

Dar să revin la ziua 4.

Cartea aleasă pentru astăzi se numește Alice’s Adventures in Wonderland (Wordsworth Classics).

With an Introduction and Notes by Michael Irwin, Professor of English Literature, University of Kent at Canterbury
This selection of Carroll’s works includes Alice’s Adventures in Wonderland and its sequel, Through the Looking-Glass, both containing the famous illustrations by Sir John Tenniel. No greater books for children have ever been written. The simple language, dreamlike atmosphere, and fantastical characters are as appealing to young readers today as ever they were.
Meanwhile, however, these apparently simple stories have become recognised as adult masterpieces, and extraordinary experiments, years ahead of their time, in Modernism and Surrealism. Through wordplay, parody and logical and philosophical puzzles, Carroll engenders a variety of sub-texts, teasing, ominous or melancholy. For all the surface playfulness there is meaning everywhere. The author reveals himself in glimpses.

Luca nu a apucat să citească despre peripețiile Alicei nici în românește, așa că va fi o provocare pentru el.

Seară călduroasă și tihnită!

Școlărel de clasa a VI-a * „Minunea” de-a ne bucura de clipe unice

În raft, cuminte, alături de suratele ei de la editură, Editura Art, aștepta o carte să-i vină rândul. Se numește Minunea și stă de ceva vreme dar nu s-a lipit de noi, de nici unul.

Momentul care a declanșat curiozitatea maximă a fost acela în care am văzut că ea, cartea, a fost ecanizată și că va putea fi urmărită pe marile ecrane începând din luna noiembrie.

Pentru că știu ce înseamnă ordinea în care e bine să le primești în viața ta, am decis ca să o citim pentru ca atunci când o vom viziona să vedem care sunt punctele comune și care nu, cu ale regizorului și scenaristului.

Luca a citit-o primul, pe îndelete, și nu puține au fost momentele în care am auzit:

– Mama, trebuie s-o citești și tu!

E o carte care tratează un subiect foarte delicat, acela al acceptării printre noi a celor care au diferite dizabilități. August este un băiețel de 10 ani care s-a născut cu o diformitate cranio facială ceea ce a făcut ca viața lui și a familiei sale să fie extrem de încercată.

Auggie, așa cum este strigat băiatul de cei din familia lui are parte de numeroase intervenții chirurgicale menite a-i corecta diformitățile dar și pentru a putea duce o viață cât de cât normală. Familia îi este alături trup și suflet, iar părinții fac tot ce le stă în putință pentru a-l face pe mezin să treacă mai ușor peste toate provocările.

Acțiunea începe atunci când părinții lui Auggie hotărăsc că a venit momentul ca el să urmeze o școală publică, până la această vârstă el învățând acasă alături de mama lui. Este înscris la Școala Beecher, una care este foarte aproape de casă. Temerile copilului de a frecventa o astfel de instituție sunt justificate pentru că el știe prea bine care este reacția oamenilor atunci când se întâlnește cu ei.

O parte interesantă și care mai destinde seriozitatea subiectului este aceea a umorului cu care alege autoarea să presare textul. Bunăoară pe directorul școlii îl cheamă Tushman ceea ce în traducere înseamnă Poponeț, iar pe o profesoară pe care au avut-o părinții lui la facultate o chema Miss But ceea ce în traducere înseamnă fund/tur. Însuși August este posesorul unor replici pline de umor menite să mai însenineze chipul interlocutorilor lui și să alunge mirarea.

Așadar, August dă dovadă de un mare curaj și alege să înfrunte copiii de seama lui care sunt la o vârstă critică atunci când devin conștienți de trupurile lor dar și de sine.

În roman întâlnim mai mulți povestitori, iar din ei fac parte cei care se întâlnesc cu August. Ei povestesc cum percep această întâlnire, cum relaționează cu el dar mai ales, de ce se comportă așa. Putem citi opinia surorii lui, Via – cea privată de atenție din partea părinților, a prietenului Jack, a Mirandei – prietena celor doi frați dar și a lui Summer, cea care a avut curajul de a se așeza alături de Auggie, la masă, în prima zi de curs.

Sunt descrise câteva scene cutremurătoare. Iată două dintre ele:

– Mami, de ce trebuie să fiu atât de urât? am șoptit eu.
– Puiule, nu ești…
– Știu că sunt.
Ea m-a sărutatpeste tot pe față. M-a sărutat pe ochii prea înfundați în orbite. M-a sărutat pe obrajii scobiți. M-a sărutat pe gura de broască-țestoasă.
Mi-a spus cuvinte blânde, care erau menite să mă ajute.
Dar cuvintele nu-mi puteau schimba fața. (pag. 74)

– Dacă aș arăta eu așa, a zis vocea lui Julian aproape râzând, jur pe Dumnezeu că mi-aș acoperi fața cu o glugă în fiecare zi.
– M-am gândit mult la asta, a spus serios a doua mumie, și cred că… dacă aș arăta ca el, serios, cred că m-aș sinucide.
– N-ai face-o, i-a răspuns Darth Sidious.
– Ba, pe bune, a insistat aceeași mumie. Nu-mi pot imagina că m-aș uita zilnic în oglindă și m-aș vedea arătând în felul ăla.
– Atunci de ce petreci atât de mult timp cu el? a întrebat Darth Sidious.
– Nu știu, a răspuns mumia. Tushman m-a rugat la începutul anului să stau cu el și probabil că le-a spus tuturor profesorilor să ne așeze unul lângă altul la cursuri. (pag. 93)

Dacă ne uităm în jur și vedem ce anume se promovează peste tot, chipuri fără cusur, fete și femei lipsite de vreo imperfecțiune, băieți și bărbați cu trupurile sculptate e de înțeles de ce te poți gândi la a renunța la viață afectat fiind de așa o diformitate.
Poate cel mai important mesaj este acela al prieteniei și ce anume implică ea. Un dat pe care nu-l primești de la nimeni ci pentru care trebuie să lupți și dacă te accepți așa cum ești, cu toate bunele și relele vei putea să-ți faci prieteni.
Nu m-am putut gândi la cum reacționează copiii atunci când ești mai emotiv ori mai retras și am mers mai departe intrând în pielea unui astfel de copilaș diform. Trebuie că e aproape insuportabilă starea. 🙁
În poveste avem câteva exemple care ne arată că părinții sunt cei care imprimă copiilor o anume conduită și aici trebuie să menționez scena în care August a fost șters din fotografia de grup pentru a nu strica imaginea, lucru făcut de părinții lui Julien, coleul lui Auggie.

După ce am citit-o și eu am reușit să zăbovim mai mult pe subiectele pe care le tratează. Ne-am imaginat tot soiul de scenarii care s-au desfășurat în mediul frecventat de noi; școală, casă. E greu și de imaginat, zău așa!
Am căutat, pentru a putea lucra mai cu drag, materiale în limba engleză și am găsit unul care s-a dovedit a fi de milioane. L-am cumpărat și analizat în două limbi, eu în română iar Luca în engleză. Vreau să spun că merită fiecare bănuț dat și voi mai căuta asemenea abordări. Adresa este https://www.teacherspayteachers.com/Store/Studentsavvy

După ce l-am achitat, printat și pregătit alături de Luca a durat câteva zile pentru a-l termina. Printre picături și teme de la școală.

Acest pachet a cuprins:

Wonder reading log

Character card

Writing worm-Up!

Wonder themes

Wonder vocabulary

Wonder Quiz

Wonder True or False

Wonder Final Test

Wonder Game

Cam așa ne-am bucurat de Minunea asta. Luca a citit și cartea lui Julien pe care o voi citit și eu în zilele ce urmează.

Cred că ar trebui să existe o regulă care să-i permită fiecărui om din lume să primească măcar o dată în viață ovații în picioare.

I think there should be a rule that everyone in the world should get a standing ovations at least once in their lives.
August Pullman

Școlărel de clasa a V-a – „The Queen’s nose” de Dick King-Smith

Lecturile bilingve continuă iar acum a venit rândul acestei cărți: „The Queen’s nose” de Dick King-Smith. A poposit în casa noastră alături de un calup mai mare de cărți și a așteptat, cuminte, să-i vină rândul.                                                    20170303_144902

Îmi place că vrea să citească în ambele limbi pentru că așa e mai provocator pentru el. Lectura noastră de seară a rămas în limba română, dar el (și eu dacă mai am timp) citește cu multă plăcere cărțile scrise în limba engleză. Caut să vin în întâmpinarea lui prin achiziționarea lor dar și prin activitățile ce au loc după ce lectura este terminată. Îi pregătesc materiale pe care să le lucreze alături de doamna de engleză, cu ea putând aborda chestii mult mai elaborate.

20150120_002350

I-a plăcut povestea în care Harmony, o fetiță de aproape 10 ani, își dorește foarte mult un animal de companie. Părinții ei nu sunt de acord cu așa ceva aducându-i tot soiul de argumente. Poate și din această pricină, Harmony asociază oamenii pe care-i cunoaște cu animale. Astfel, tatăl ei este asemănat cu un leu de mare, mama cu un porumbel iar sora ei cu o o pisică siameză.

Totul se schimbă când la ei vine în vizită unchiul Ginger, proaspăt întors dintr-o excursie în India, iar acesta îi dăruiește copilei o monedă de 50 de pence. Dar moneda se dovedește a avea proprietăți magice, putându-ți îndeplini o dorință. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să atingi (freci) nasul Reginei. În total, lui Harmony i-au fost îndeplinite 7 dorințe.

20170227_174429

Pentru că la aceste cărți,  în limba engleză, oferta de materiale este foarte vastă, am ales și eu pentru a lucra alături de Luca, una dintre ele pe care am considerat-o mai interesantă. Este alcătuită dintr-o succesiune de întrebări legate de fiecare capitol în parte dar și de vocabular, aici referindu-mă la cuvinte noi întâlnite. Atașez câteva pentru a vedea despre ce este vorba dar le puteți printa găsindu-le în fișierul de mai jos.

queens_nose – fișe de lucru în limba engleză (sursa: primaryresources.co.uk)

20170303_15091820170303_15093520170303_15094520170303_151000

În timp ce căutam aceste fișe, am descoperit că există și o ecranizare a cărții, așa că eu m-am uitat și la ea. Luca a refuzat. 🙁

This book is another one of Dick King-Smith’s classics. I thoroughly enjoyed it and I loved the relationship between Harmony & animals. I also loved the way it’s written, and the illustrations. I would definitely pick up this book again. This book is a fun, light humoured read for children, one of those pick me ups if you like.

I would recommend this book to readers of all ages because it is a short and snappy read. But particularly young readers (8-12 years) as it appeals to this age group; readers who like books in the genre of animals, fantasy and magic. (the guardian)

Școlărel de clasa a V-a – Și peste Brian a venit iarna. „Brian’s winter” de Gary Paulsen

Am câteva zile de când sunt numai ochi și urechi pentru a încerca să supraviețuiesc! Nu mai contenesc să mă mir de două lucruri: inventivitatea autorului și capacitatea acestui copil de a rezista tuturor piedicilor ce vin din scenariu. Poate suna bizar că din interiorul cuibului meu, unde e cald și bine, am asemenea trăiri. Dar zău!, așa este.
Sunt momente în care mi-aș fi dorit să intru în carte pentru a-l aplauda dacă nu a-l ajuta, așa de captivant este tot ceea prin ce trece adolescentul acesta.                                20170117_131512
Am citit separat cărțile, aici mă refer la mine și Luca, pentru a ne putea spune mai apoi părerile și, de ce nu, a ne confrunta într-un dialog al ideilor. Pot spune, cu mâna pe inimă, că mi-a plăcut infinit mai mult ca „The river”, asta poate pentru că era continuarea primei cărți. Acolo, pe final, Brian a fost salvat dar pentru că autorul a primit în fiecare zi peste două sute de scrisori în care era rugat să continue aventura și pe timp de iarnă, s-a schimbat finalul. Așadar autorul mărturisește că a scris această carte, „Brian’s winter”pentru toți aceea care și-au dorit-o și pentru a răspunde întrebării lor:

20170129_214714

What would happen if Brian hadn’t been rescue, if he has had to survive in the winter?

Am lăsat cărțile pe care le aveam pregătite pentru perioada asta și am purces la a citi continuarea aventurilor scrise de Gary Paulsen. Și vă spun cu mâna pe inimă că nici un adult nu va regreta lecturarea lor.
Pe Brian îl prinde toamna în pădurea canadiană și în ciuda faptului că a reușit să scoată din epava avionului trusa de prim ajutor, radioul nu mai era funcțional. Așa că a început să se pregătească pentru iarnă, asta pentru că nu avea speranțe să mai fie căutat de cineva după atâta vreme.
Era schimbat din multe puncte de vedere iar vara petrecută în singurătate l-a ajutat să-și dezvolte niște abilități pe care nu credea că le are. De un real folos i-au fost cărțile citite, activitățile de la școală dar și documentarele vizionate. De acolo și-a adunat copilul informațiile atât de necesare supraviețuirii. Dar nu trebuie uitate abilitățile și determinarea lui și toporișca primită-n dar de la mama lui.
Știa să facă focul cu ușurință, să vâneze iepuri și „păsări nebune” așa cum le-a denumit el. Cunoștea ce fructe îi fac rău. Își dezvoltase abilitățile de pescar și vânător și își confecționase un arc performant.
Însă gândul la vremea rece ce avea să vină nu peste mult timp l-au făcut să se gândească la ce anume-i va trebui pentru a supraviețui frigului aspru. Atacul unui urs, într-una dintre zile, i-a dat foarte mult de gândit și l-au făcut să reconsidere ceea ce știa despre traiul în mijlocul sălbăticiunilor. A ajuns la concluzia că are nevoie de arme mult mai puternice și a căutat să-și confecționeze sulițe care să aibă în vârf bucăți de piatră dar și o lance pentru a se putea apăra de animalele mai mari.
A avut ocazia să vadă cum anume vânează o haită de lupi și imaginea acestei scene i-a stăruit mult în minte. A ajuns la concluzia că pentru a supraviețui în sălbăticie trebuie ca altcineva să moară.
După ce și-a perfecționat arcul și săgețile a exersat mult pentru a nu mai rata țintele dar și pentru a le putea folosi. A avut situații în care a tras atât de multe săgeți într-un iepure încât nu l-a mai putut mânca dar nici folosi blana.
Toate astea l-au făcut să fie pregătit pentru atunci când va da prima zăpadă.

He set to work on that he could do and spent all of that day sewing the rest of the rabbit skins into two tubes, which he attached as sleeves to the vest.

Then he sewed each of the tubes down to the sole, attaching it all around the edge, and when he was done he had two clunky boots that he could stick his tennis shoes down into; with the hair on the inside they felt warm the minute he stuck his feet into them.

Parcă și tu, cititor fiind, te simți mai bine dacă-i cald. Nu-i așa?
E interesantă și descrierea tabloului de iarnă atunci când a fost pentru prima dată văzut de băiat. Ceva de vis!

It nearly blinded him.
The entire world was white, bright white with new morning sun glaring off and through it so intense that made his temples hurt.

He had seen pictures of the woods with snow and had seen snow in the park and in the city but this was different. He was in it, inside the snowy scene, and the beauty of it became part of it.

Cu armele pregătite, Brian se hotărăște să vâneze un elan fără a se gândi la consecințele unei eventuale ratări. Dar reușește, nu lipsit de peripeții, să ucidă animalul, iar asta i-a asigurat masa pentru toată iarna. După ce a reușit să-l doboare a trebuit să-l tranșeze, pentru că nu-l putea transporta până la adăpost, să-l eviscereze dar și să-l jupoaie păstrând pielea cât mai intactă. Știa că avea nevoie de ea pentru a-și face haine, mănuși dar și cizme pentru zăpadă.

20150101_053050
Când frigul a devenit insuportabil, băiatul și-a confecționat hainele necesare ieșitului din bârlog. Faptul că a reușit iar ele îi permiteau să exploreze împrejurările chiar și-n așa condiții vitrege i-a întărit moralul foarte mult. Și-a pregătit chiar și o masă de Ziua Recunoștinței, atunci când a gătit un sos de fructe ca garnitură la carnea de elan. După spusele lui, cea mai strașnică friptură gustată vreodată!
Atunci când frigul s-a accentuat, Brian a observat un fenomen nemaiîntâlnit de el: copacii pocneau. Și zgomotul era așa de puternic încât inițial a crezut că au venit oameni prin pădure, la vânătoare.

La un moment dat a constat că încălțările pe care le are nu-l apără de frig și și-a bătut capul în a confecționa altele, în care să nu existe pericolul să-i degere picioarele. Ce-a simțit după ce le-a încălțat?

It was amazing. The snow was powdery and the shoes didn’t keep him right on top as he’d thought they might. But he only went down three or four inches and stopped, instead of his foot going all the way down into two feet of snow, and as an added benefit the snowshoes kept the snow away from his feet and legs.
He didn’t get snow down his boots, his legs stayed warmer and dryer and that kept the rest of his body warmer and dryer but more, much more than that, he could move again.

Noua costumație i-a permis lui Brian să se miște mai mult, să-și desăvârșească abilitățile de vânător fără a mai avea nevoie de mâncare. Dealtfel după ce a ucis o căprioară a fost cuprins de remușcări, gândindu-se că este un ucigaș. Și așa, în timpul explorărilor lui, atunci când vremea s-a mai încălzit, a ajuns să descopere că nu foarte departe de el locuia o familie cu doi copii. A crezut că are halucinații dar nu!, totul era adevărat.

Cum se termină? Bine, evident! Cu toate că este loc și de o continuare având în vedere reacția băiatului. Ori poate așa-mi place mie să cred. 🙂

Cum spuneam în postările precedente atunci când făceam referire la cărțile în engleză și doamna noastră de engleză, iată că și acum am căutat și găsit material din plin, legat de carte. Mi-ar plăcea atât de mult să se abordeze și în școlile noastre astfel de texte, pentru că sunt convinsă că altfel ar fi stadiul lecturilor în rândul lor.

20150101_022059

Vă invităm, cu mic și mare, să nu ratați așa o poveste. Cine știe, poate unora dintre noi le va fi de ajutor, vreodată!