La Rainbow Land am petrecut un sfârșit de săptămână în compania poveștilor scrise de Cristina Andone, din volumul „Cartea Bunătății – Povești din Moldova”. A fost o întâlnire cu satul românesc, cu graiul moldovenesc și cu amintirile unei copilării trăite în ritmul naturii. O poveste care nu doar s-a ascultat, ci s-a simțit.
Am lăsat copiii să călătorească, prin cuvinte, într-o zi de vară de odinioară.
O zi de vară ca la țară
„Și fași, ăi? Uăi, și fași?
Te trezești dimineața în zori să mulgi vacile. E oleacă răcoare, îți pui niște mămăligă cu o strachină de chișleac, dai drumul la păsări. Toci niște frunză de sfeclă, o amesteci cu crupe și o țâră de apă pentru gâște și rațe. Dai de mâncare la porci, la viței, duci vacile la islaz.
Apoi pleci la câmp la prășât. La prânzișor, pe la orele zece, sau când te ia foamea, te pui să mănânci. Într-o zi ai la tine ouă fierte. În alta ai slană cu ceapă zdrobită cu sare grunjoasă, ori un boț de mămăligă rece cu brânză de oaie. Ei, și mai ai jumări de porc cu ceapă verde.
Cât le-ai așteptat! Din iarnă, când mămuța punea carnea la borcan: porcul e pentru cosât, pentru primul prășât, zicea ea. Nu se umblă la jumări înainte. Dar acum a venit prășâtul. Ești pe lângă ai tăi la câmp de dimineață până seară și ai voie la jumări.
Când se face cald, te tragi la umbră. Mai joci lapte gros, lapte acru. Te urci prin pom după gorgoaze acrișoare. Mai mergi oleacă la râu cu alți copii, te uiți după soare ca să vezi cât mai e din zi.
Seara te-ntorci acasă cu toți ai tăi. Mama face de mâncare afară, la ceaun: barabule scăzute cu ulei și apă. Mănânci cu murături de vară sau cu ce mai găsești prin curte: ceapă, pătlăgele, chipăruși. Din ceaunul ăsta micuț, mama vă satură pe toți.
Se-ntorc vacile. Le duci apă. Mama mulge văcuțele, tu, încui păsările. Se face noapte. Te culci. Mai latră niște câini, se aud greierii. Apoi ninica.”
După ce am închis cartea, povestea a continuat.
Am vorbit despre ce înseamnă prășitul, despre cuvintele care fac parte din identitatea locului nostru și pe care mulți copii încă le aud acasă: gorgoaze, barabule, chipăruși. Le-am explicat sensul lor și am descoperit împreună cât de bogat este graiul moldovenesc.
Nu ne-am oprit aici. Le-am arătat cum se juca odinioară „lapte gros, lapte acru”, iar apoi am încercat, cu glas și cu gesturi, să recreăm unul dintre cele mai frumoase momente ale serii de la sat: întoarcerea vacilor de la pășune, fiecare oprindu-se, parcă fără greș, în fața porții pe care o știa dintotdeauna.
A fost o lecție despre memorie, despre rădăcini și despre lucrurile simple care au puterea să rămână în suflet.
Dar ziua noastră a fost plină și de alte bucurii.
Am inaugurat un joc nou, cu pantalonii aceia uriași în care copiii trebuiau să prindă și să arunce bile. Ne-am distrat pe cinste și am râs din toată inima. Mi-ar fi plăcut să fie mai mulți copii alături de noi, însă sperăm să ni se alăture și alții în saptamanile care vin.
Fetițele au cusut pentru prima dată. Emoția cu care și-au privit primele puncte de cusătură și bucuria de pe chipurile lor când au văzut ce pot realiza cu propriile mâini au fost neprețuite.
Am exersat și cititul. Fetele au citit câteva poezii din cartea cu antonime, iar băieții au construit mașinuțe din puzzle-uri autocolante, urmărind cu atenție codul numerelor.
Creativitatea și-a găsit locul și în atelierul de mandale pe lemn. Aproape toți au colorat cu răbdare și entuziasm. Un singur năzdrăvan a ales să privească mai mult decât să participe. Și este în regulă. Fiecare copil are ritmul lui, iar poate data viitoare va fi pregătit.
Bineînțeles, ne-am și jucat. Mult. Am sărit în trambulină, ne-am bucurat de piscina cu bile și am fost atât de harnici la joacă, încât, la un moment dat, toate bilele au ajuns pe jos. Le-am strâns apoi împreună și, încă o dată, ne-am amintit că acolo unde sunt mai multe mâini, orice treabă merge mai repede.
Este vineri. Afară este foarte cald. Unii dintre noi sunt mai bine, alții mai obosiți. Dar mergem înainte.
Speranța rămâne întotdeauna cu un pas înaintea grijilor. Iar printre toate ideile care vin, se rostogolesc și se așază încet în suflet, sunt convinsă că vor apărea și acelea care ne vor ajuta să pășim mai departe cu mai mult curaj, cu mai puțină teamă și cu mai multă încredere.
Până atunci, ne bucurăm de fiecare copil, de fiecare poveste și de fiecare zi petrecută împreună.
Vă doresc un weekend liniștit, cu oameni dragi, cu răgaz și cu multe momente care să vă umple sufletul.
