Albinuța atât de dragă mie a fost să se joace cu niște copilași de grupă mică, mai exact Îngerașii doamnei Loredana, douăzeci dintre ei ceilalți fiind bolnăviori.
Primăvara asta se simte așa cum nu am mai simțit de multă vreme acest anotimp și am constatat nu doar eu am așa senzații ci mai mulți dintre cei cu care eu dialoghez.
Natura dă reprezentații zi de zi, vremea atât de caldă făcând-o să scoată artileria grea întru fericirea noastră, a celor care stăm cu ochii nu doar în pământ având chipuri înnegurate și sufletele obosite.
În așa zi minunată nu avea cum întâlnirea să nu fie la fel eu fiind prezentă la ea exact așa cum am stabilit. Povestea Ajută-mă să zbor s-a mai auzit o dată fiind însoțită de toate secvențele care se potrivesc pentru niște copii de grupă mică.
Cât despre carte, am avut ce vorbi. Începând cu prezentarea ei, interpretarea copertei (aici intrând și noțiunile pe care, de obicei, doamnele le fac la întâlnirea de dimineață), citirea poveștii efectiv și analizarea ilustrațiilor din carte toate au alcătuit un tot unitar timp în care copiii nu au avut timp să se plictisească. Fiecare imagine a fost citită, s-au despărțit în silabe cuvintele acolo unde s-a cerut, s-au analizat cuvintele noi și ce anume înseamnă ele, s-au identificat sunetele de început și final de cuvânt.
Doamna Loredana are în grupă un băiețel care răspunde înainte de a auzi întrebarea, are pentru toate o rezolvare, e nerăbdător să arate de știe iar el a reprezentat o provocare în a-l face să lase și pe colegii lui să spună ceva. Am mai avut, pe lângă copii, și un musafir în prezența unui avocado, cel care nu s-a putut despărți de copilaș ori invers nu știu exact. La un moment dat a „răspuns” și el iar copilașii au fost încântați.
La activitatea noastră s-au auzit des cuvinte dulci cum ar fi miere, polen, stup, muncă, zbor și acest dulce a trebuit gustat. Drept pentru care nu am stat pe gânduri și am gustat, fiecare cu lingurița lui.
Cum doar comparând înțelegem mai bine, am comparat și noi dulcele natural cu cel meșterit de oameni și chiar dacă la final au fost care au spus că le-a plăcut mierea mai mult, eu știu că tot ciocolata a rămas în suflet mai ales că a venit însoțită de fructe delicioase.
Cu rezerva de energie încărcată am atacat următorul punct de pe agenda zilei și anume o activitate în care o albină a fost analizată în amănunt, chiar în foarte amănunt dacă pot spune așa.
Pozițiile spațiale le-am exersat folosind o machetă care reprezenta un borcan cu miere. Albinuțele au zburat sus și jos, în fața ori în spatele borcanului. Au fost mari și mici, copiilor plăcându-le acest joc ( a se citi zbor).
Craftul pregătit a rămas să fie făcut mâine cu doamna Loredana că timpul a fugit așa de repede că ne-am trezit că e ora de masă. Am plecat cu promisiunea că ne vom reîntâlni cândva. Și poate vom reuși.
