Ultima zi din săptămâna asta am avut prilejul de a o petrece alături de Fluturași înainte de a intra în vacanța dintre module, cea care ține până pe doisprezece februarie, alocând-o tot poveștii pe care au aflat-o cu două zile în urmă. Fetița cu bucle aurii și peripețiile prin care a trecut a reprezentat un postament minunat pentru tot soiul de activități, extrem de diverse, pe care mă bucur că le-am putut parcurge alături de copilașii aceștia atât de minunați. Activităților de miercuri, despre care puteți citi aici, le-am adăugat altele, care au fost primite cu la fel de mult entuziasm doar că de mai puțini copii, ceilalți fiind bolnăviori ori având alte planuri, cele stabilite de propriile familii.
Întâlnirile la care sunt atât de puțini copii arată, dacă mai era nevoie, ce diferență este și cum se poate lucra cu un număr redus de participanți. Fiecărui copil i se poate acorda un timp mai mare individual, iar de asta au nevoie cei mai mulți dintre ei, chiar dacă activitățile de grup nu lipsesc. La aceste activități de grup, mereu, în orice colectiv, discuția este acaparată de câțiva copii care sunt mai dezghețați, au viteză de reacție mai mare răspunsurile lor venind instantaneu, chiar dacă ai stabilit tot felul de reguli pe care au afirmat că le-au înțeles. Nu poți opri un copil de câțiva ani să răspundă așa deturnându-se întreaga strategie de a prinde în dialog cât mai mulți. La activitățile individuale, fiecare are timpul necesar de a-și doza atenția, fiind provocat de a da curs cerinței și de a o termina cu propriile forțe, fără a interveni în munca lui nici un coleg.
De data aceasta am avut ca ajutor copiii pentru a spune povestea, mai ales că o fetiță nu fusese miercuri și nu știa despre cine este vorba. Cartonașele s-au înșiruit odată cu rostirile copiilor fericirea mea fiind mare pentru că au știut cum s-au desfășurat acțiunile, cine au fost personajele, cum se numesc și alte detalii.
Am avut o secvență în care am repetat cuvinte în engleză, cele pe care le-au aflat la prima vorbire, și cu mare mare bucurie am constatat că mulți le știau.
A urmat o activitate matematică, mare-mic în care personajele din poveste au fost sortate și puse în rândul corect.
Provocarea următoare a constat în a desena părul lui Goldilocks, dar ei au dorit a o colora toată, unele dintre ele arătând de-a dreptul spectaculos.
O repriză de dans și mișcare alăturat suplimentului de la 10:30 când copilașii au ronțăit niște caise deshidratate a reprezentat doza de energie pentru finalul întâlnirii noastre atunci când au avut de meșterit o mască reprezentând un ursuleț. Au avut de pictat și lipit urechile iar pictatul cu bureți a luminat fețele de fericire. Sunt momente când se aude:
Pe mine nu mă lasă să pictez acasă că fac murdărie peste tot!
dar noi ne vedeam de treaba noastră fără a analiza ori comenta nimic ci concentrându-ne pe ce avem de făcut.
Vacanță plăcută dragi Fluturați!
