Moș Vărsat de Vânt și Moș Gripă au furat startul sărbătorilor

A trebuit să vină luna decembrie a anului 2022 pentru a marca și eu o premieră: un atelier într-o grădiniță de stat la o grupă unde erau doar cinci copii. Mai exact, cinci fetițe care au rezistat eroic (chiar dacă două dintre ele sunt puțin atinse) valului de îmbolnăviri la care este supusă populația orașului nostru. Întreaga săptămână trecută precum și cea dinaintea ei au fost presărate de astfel de manifestări, copiii bolnavi continuând a frecventa grădinița.

Cele mai multe infecții bacteriene sunt contagioase. Asta înseamnă că pot fi transmise de la o persoană la alta. Transmiterea se poate face în mai multe feluri, cum ar fi:

– contactul cu fluidele corporale ale unei persoane infectate, mai ales tuse sau strănut și au fost niște episoade de tuse în care copilașii abia au făcut față;

– contactul strâns, de exemplu atingere cu o persoana care are o infecție bacteriană;

– contactul cu suprafețe infectate, cum ar fi clanțele ușilor și apoi atingerea feței, nasului sau gurii.

Infecțiile virale se transmit la fel și așa avem tabloul complet a ceea ce a cauzat astăzi decimarea efectivului de copii. Acum important este ca ei să treacă prin boală, dar mai ales adulții să înțeleagă și să respecte protocolul acestor situații. Toată grădinița este afectată, numărul copiilor bolnavi variind de la o grupă la alta la fel stând lucrurile și la licean doar că acolo cu vărsatul de vând mai ușor, poate o Zona Zoster ceva.

Chiar și așa, eu am venit astăzi pregătită pentru a mă juca cu mai mulți fluturași, dar parte dintre ei aveau picățele pe aripioare, așa că am pus la păstrare materialele pregătite, lucrând cu cele cinci fetițe prezente.
Nu aveți idee cum se lucrează cu cinci copii, mai ales că am fost trei adulți (adică doamnele amândouă) și eu. E o interacțiune unu la unu, atunci când copilul te are doar pentru el, tu reușind a atinge scopul propus pliindu-te exact pe nevoile lui. Ai tot timpul să aștepți, să-l ghidezi, dar mai ales să-i arăți că învățarea e un proces plăcut, care aduce bucurie și satisfacție.
A început luna decembrie, mâine copiii și nu doar ei așteptându-l pe Moș Nicolae, numai că Moșul a pierdut startul alți Moși fiind mai rapizi, cum pomeneam mai sus Moș Vărsat de Vând și Moș Gripă.
Pentru că e anotimpul prielnic, am meșterit un Calendar de Advent pe care copiii să-l parcurgă în secvențe scurte, de câteva minute pe zi, dând curs cerințelor aflate pe spatele cartolinelor. Nu am dorit a-l împodobi eu, ci le-am provocat pe ele să o facă, colorând fiecare, după preferințe, figurinele existente.

Am adus și pixurile cu gel pentru o mai mare varietate de culori și pentru sclipiciul existent în ele, unul care se pretează foarte bine la cerința noastră. Fiecare copil are un ornament care-l așteaptă pentru a fi colorat iar asta se va întâmpla atunci când ei se vor reîntoarce la grădiniță.

Povestea pe care am pregătit-o s-a numit Dorința de Crăciun a lui Buzunăraș o carte care acum nu mai este disponibilă, dar pe care eu o am de când erau băieții mei mici și pe care am mai dus-o în fața copiilor, reacția lor spunându-mi că ar fi bine să repet isprava, ceea ce am și făcut. Puteam eu bănui că precum în poveste, unde cu Buzunăraș cu tot erau cinci frățiori, se va potrivi totul la fix? Nu, nu avem așa cum nu am bănuit nici o clipă că vor exista și materialele necesare pentru a intra complet în personaj.

Am citit, bătut din palme cuvintele, numărat tot ce s-a putut de la iepurași la căprițele care au venit să mănânce frunzele copăcelului, copiii care erau în căsuță ori morcovii pe care i-a primit Buzunăraș. Am văzut cum se face un îngeraș de zăpadă, chiar dacă nu am avut zăpada necesară, dar repetând vom fi pregătiți atunci când ea va acoperi totul. Eu am exemplificat prima, evident, după care am început exersatul și distracția.

Odată stăpânite aceste mișcări am trecut la secvența următoare provocând fetițele la un exercițiu ritmic. În acest sens, am cumpărat pentru toți copiii pahare de carton, mai tari, numai bune pentru activitatea pe care urma să o facem. Fiecare copilă a primit două pahare, am explicat mișcările exemplificându-le, după care le-am făcut toate, încercând a ne sincroniza. După ce au prins cum stă treaba, am pus și un fond muzical. Abia aștept să fie efectivul complet și sunt convinsă că efectul jocului lor va fi unul aparte. Până atunci, vom tot repeta!

Odihnindu-ne, am colorat o cizmuliță pentru Moșul ce stă să apară.

Și dacă tot aveam atât de multe pahare, ne-am jucat cu ele, dar nu oricum, ci cu un scop: acela de a ne perfecționa abilitățile motrice. Poate bănuiți că fiecare fetiță a ridicat propriul zid, a numărat paharele de pe fiecare rând cu o bucurie autentică și a avut răbdare atunci când a venit rândul colegelor.

Însănătoșire grabnică micuților iar părinților putere și răbdare pentru a trece și prin această provocare. Vă îmbrățișez, pe fiecare în parte, așa plini de buline cum sunteți!