E cald și frumos, asta după ce ieri au fost 6 grade și a bătut un vânt insistent, ciudat, neprietenos. Mi-au zburat pletele în cele patru zări și mi-am tot ferit ochii și nasul de valurile de praf care nu se mai terminau.
Dar verdeața și mirosul de crud face ca asta să nu conteze așa de mult în ecuație pentru că așteptarea a fost lungă, parcă interminabilă.
Lumea a ieșit la grădinărit, peste tot pe unde te-ntorci vezi greble, lopeți și alte ustensile folosite la această îndeletnicire. După ce se adună gunoiul, mulți îi dau foc, vâlvătaia produsă fiind întreținută de frunzele uscate, rămurelele cărate de păsări ori iarba uscată.
Grădinăritul este o îndeletnicire reconfortantă iar practicarea lui oferă recompense vizuale de netăgăduit.
Am zărit și eu o grădinăriță care tot trebăluia. Era extrem de preocupată de pasiunea ei și abia aștept să văd rezultatele. Cu siguranța că dragostea din priviri și iscusința mâinilor vor favoriza apariția unor plante deosebite.
Primăvara își face propria declarație, atât de tare și de clar încât grădinarul pare să fie doar unul din multele ei instrumente, și nu compozitorul.
Geoffrey Charlesworth
