Joc de rol în grădiniță – „Un mieluț la cină”

Astăzi am continuat joaca începută săptămâna trecută, cea care s-a desfășurat alături de copiii grupei Voiniceii, copii de grupă mare. Am dorit să exploatez mai mult povestea aceasta atât de ofertantă și datorită faptului că a fost foarte gustată de copii. Ar fi fost păcat să nu mă fi aplecat mai în amănunt, iar modul în care s-a desfășurat atelierul nostru mi-a demonstrat că nu m-am înșelat. Există povești care transmit un mesaj puternic, care au asupra copiilor un impact foarte mare, iar „Un mieluț la cină” este una dintre ele.

De multe ori auzim copilul spunând că dorește să se joace de-a ceva. Fie că e vorba de jocul de-a doctorul, brutarul, frizerul ori mai știu eu ce altă meserie ori activitate, aceste jocuri fiind numite în activitatea preșcolară jocuri de rol, joc în care copilul se pune în pielea personajului ori imită o situație reală de viață.

Beneficiile jocurilor de rol în dezvoltarea copilului
Jocul de rol este considerat o arta magică a imitației și a prefacerii. În cadrul jocurilor de rol copilul reproduce fictiv o situație reală (personaje, fenomene, funcții, relații) într-un scenariu prestabilit. Beneficiile pe care aceste activități le au în dezvoltarea lui sunt nenumărate, dezvoltând abilități importante și ajutându-l să înțeleagă o mulțime de concepte și idei pe care altfel cu greu și le-ar putea explica.

Jocul de rol nu este doar o activitate distractivă pentru cel mic, el devine un instrument esențial al învățării. Copilul învață prin experiență, deoarece devine „actor” al vieții sociale și nu numai, și are ocazia să învețe lucruri noi, să își formeze convingeri și să înfrunte situații complicate, în care se vede nevoit să găsească soluții creative pentru a le depăși. Potrivit specialiștilor, prin acest tip de joc, el este încurajat să se joace și să dobândească o mulțime de abilitați și cunoștințe:

își explorează imaginația;
dobândește noi elemente de limbaj și își dezvoltă vocabularul;
învață gândește abstract;
își îmbunătățește abilitățile sociale;
conștientizează efectele sau consecințele unei acțiuni asupra altora;
înțelege punctul celorlalți de vedere;
dezvoltă abilități de lider;
capătă încredere în sine și în forțele proprii;
învață lecții de viață importante;
găsește soluții creative la diverse probleme.
Mai nou, experții în psihologia copilului au demonstrat că jocul de rol folosește și stimulează nu doar latura emoțională, limbajul sau abilitățile motorii, ci are un rol esențial în dezvoltarea inteligenței celui mic. Determină formarea unor conexiuni sinaptice la nivel cerebral. Cu cât se formează mai multe conexiuni de acest gen, cu atât copilul devine mai inteligent.

Alți cercetători sunt de părere că jocul de rol stimulează dezvoltarea timpurie a creierului, în special a lobului frontal, care reglează comportamentul copilului.

Dincolo de toate beneficiile pe plan social, cognitiv și psihomotor, stimularea imaginației rămâne cel mai important avantaj al acestui joc. (sursa: copilul.ro)
Dacă veți citi acest articol veți mai descoperi și alte detalii ale jocului de rol.

Dar să revin la activitatea desfășurată alături de copii. Dacă nu sunteți la curent cu prima parte a ei, o puteți face citind articolul de mai jos.

Am început seria atelierelor alături de copii. O bucurie!

Acum, am revenit și prima dată am avut o scurtă introducere în care am reamintit copiilor povestea, pe care de fapt o știau așa de bine. Am fost bucuroasă să remarc faptul că au reținut propoziții din text, iar ele erau legate de părțile cele mai emoționante ale poveștii.

Le-am propus să facem un joc de rol, să ne jucăm de-a crainicii din televiziune, în acest scop confecționând o ramă de televizor. Aveți idee ce impact a avut asupra copiilor? Nici nu bănuiți!
Și pentru ca totul să fie mai veridic, am avut norocul să avem și o stație cu microfon. Nebunie curată!

Am exemplificat eu ce anume vreau să scot în evidență, apoi i-am rugat, pe cei care au dorit, să experimenteze și ei acest lucru, neimpunându-le un subiect anume.

Copiii au reacționat diferit. Unii au dorit, din prima, să vină și să spună. Alții, au fost mai timizi și temători. Au fost dintre ei care nu au dorit cu nici un chip, însă au privit interesați.

Una dintre fetițe a făcut un rezumat al povestirii, „Un mieluț la cină” iar mie mi-a plăcut foarte mult și ce a spus, dar și atitudinea.

Apoi a urmat o altă fetiță – se vede că fetițele sunt mai dezinvolte și nu așa emotive – iar ceea ce a urmat ea să povestească mi-a ridicat la plasă o discuție pe care o aveam în minte.

Și uite așa, prin abordarea celei de a doua fetițe am putut face o paralelă dintre două povești în care protagoniștii, adică lupii, sunt atât personaje pozitive cât și negative. O abordare pe care o doream și am primit-o cu atâta dărnicie de la această fetiță minunată. Mulțumesc frumos!

A urmat jocul cu rolele colorate, iar aici am complicat puțin jocul. Explicațiile le vedeți la… televizor. 🙂

Și a reînceput competiția, una care a stârnit mari pasiuni, dar și lacrimi de neputință.

Ne-am tras sufletul, mai apoi, bucătărind. Pentru asta am pregătit copiii să intre foarte bine în rol, echipându-i corespunzător în acest fel continuând starea de bucurie.

După ce aluatul a fost făcut și prezentat, copiii au trecut la modelaj. Fiecare a dat frâu imaginației, așa ieșind tot soiul de figurine. Luni, când vor reveni la grădiniță, figurinele vor fi pictate.

O zi specială pe care sunt fericită că am trăit-o.
Mulțumesc, Voinicei dragi!
Te îmbrățișez, Irina, din și cu sufletul meu!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: