„Septembrie
O dată cu prima lună de toamnă familia de albine îşi începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august când începe eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură. Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia. Se recomandă valorificarea în continuare a resurselor naturale de hrană (culesuri târzii). În caz contrar, este importantă evaluarea rezervelor şi aplicarea de hrăniri stimulatorii gluco-proteice (artificiale) pentru creşterea de puiet şi în acelaşi timp a celor de completare pentru asigurarea cu rezerve de hrană. Este bine ca hrănirile de stimulare artificiale să nu se facă mai târziu de 20 septembrie pentru ca noile albine care vor ecloziona să beneficieze de zborurile de curăţire, atât de importante pentru o bună iernare, înainte de reducerea temperaturilor exterioare sub 10-12ºC.” (sursa: aca.org.ro)
Asta se întâmplă în natură însă în lumea noastră, a oamenilor, lucrurile stau altfel. Albinuțele prezente în grupele de grădiniță ori în sălile de clasă au de lucru toată toamna și iarna. Activitățile sunt diverse, în funcție de vârsta lor.
Așadar, „albinuțele umane” bâzâie tot timpul.
Nu puteau lipsi florile, cele care asigură hrana albinelor.
