Activităţi educative copii – Zile pline de tihnă şi frumos. Cetatea Neamţului, Bojdeuca lui Creangă, Mănăstirea Agapia

DSC_7862

DSC_7946DSC_7974

De când a sosit vremea frumoasă ne-am hotărât să ieşim cât mai mult în mijlocul naturii şi de ce nu, să vizităm o parte din minunatele locuri din ţărişoara noastră. Este de înţeles că destinaţiile lungi le-am lăsat pentru vacanţa de vară, dar avem prin preajma noastră o multitudine de oferte, foarte greu de ales şi foarte greu de refuzat.

De-a lungul timpului am vizitat multe din minunăţiile acestei ţări dar am ajuns la concluzia că de fiecare dată descoperi altceva şi trăieşti sentimente diferite. Aidoma unei cărţi citite la vârste diferite şi locurile vizitate se lasă descoperite din unghiuri ce odinioară nu erau accesibile. Fiecare experienţa trăită îmi dă o altă perspectivă asupra celor amintite mai sus. Ori poate de unde de mână sta de fiecare dată altcineva?

La această deplasare Luca a fost cel care a trăit cel mai intens tot ceea ce a văzut şi mai ales tot ceea ce a descoperit singurel, lecturând multitudinea de panouri întâlnite.

Luca citeşte panourile de pe drumul până la Cetatea Neamţului video

DSC_7840DSC_7841DSC_7845DSC_7846DSC_7847DSC_7849DSC_7852DSC_7854

Luca lecturează panourile informative – video

Prima oprire a fost la Cetatea Neamţului şi nu am regretat nici o secundă. Un loc încărcat de istorie, foarte frumos amenajat. Cetatea a fost renovată aproape în întregime, iar interiorul ei se poate vizita. Priveliştea îţi taie răsuflarea, iar păsările ne-au întâmpinat cu triluri care mai de care mai măiastre. Efortul gazdelor de-a crea un ambient plăcut, civilizat şi informativ se vedea cu ochiul liber, păcat de existenţa printre noi a unora care nu au depăşit stadiul de sălbăticiuni 🙁

Panourile informative atestă cele spuse de mine, din păcate!

Drumul până acolo a fost anevoios pentru că panta este destul de mare, dar acest fapt ne-a dat prilejul de a vorbi cu Luca tot soiul de lucruri legate de subiectul analizat. Am încercat să-l introducem în atmosfera acelor ani, lucru foarte greu de realizat.

Dar la intrarea în Cetate am fost întâmpinaţi de nişte oşteni, care prin înfăţişare şi port, au răspuns cumva, demersului început de noi.

Locul era înţesat de turişti. Grupuri întregi de copii veniţi în excursii, o grămadă de turişti străini au practicat un adevărat asediu. Interiorul este foarte bine amenajat şi aici mă refer la panourile ajutătoare ce îţi dezvăluie răspunsurile la avalanşa de întrebări. Înafara grupurilor de turişti străini care aveau ghid, nu am mai văzut nici unul. Poate or fi fost, dar nu la vedere.

DSC_7865 DSC_7866 DSC_7870 DSC_7871 DSC_7873 DSC_7874DSC_7877 DSC_7876 DSC_7881DSC_7882

Am aflat care era Ierarhia militară în Moldova medievală şi ne-am mirat că după Domnitor, care era Comandantul suprem urma Vornicul şi Portarul de Suceava. Domnitorul avea gardă personală dar şi Boieri de sfat. Urmau Pârcălabii şi Staroştii, marii Vătafi şi Vornicii de oraş, Vatamanii şi Cnezii şi la final, dar nu cea din urmă, Oastea cea mare formată din Orăşeni, Târgoveţi, Ţăranii liberali şi Ţăranii dependenţi.

DSC_7885DSC_7896 DSC_7897DSC_7888

Am văzut exact unde era locul în care stăteau domniţele dar şi care erau armele folosite în luptă. Am făcut zeci de fotografii, dar pentru că trebuie păstrată şi o undă de mister, vă învit să faceţi un efort şi să le vedeţi cu ochii dumneavoastră. Sentimentele trăite nu pot fi redate!

DSC_7901 DSC_7904DSC_7916 DSC_7927DSC_7929

Cu capul plin de zăngănitul armurilor şi strigătelor de luptă, dar şi cu sufletul alături de delicatele domniţe, am plecat de la Cetatea Neamţului, bucuroşi că ne tragem dintr-un neam aşa de viteaz şi vrednic. Fără ei nu am fi putut trăi vremurile de astăzi şi nu ne-am fi putut minuna de iscusinţa lor.

Până la urmă, aceşti oşteni minunaţi alături de Marii Voievozi au trecut proba timpului, rămânând nemuritori. Ori nu toată lumea gândeşte la asta?

Ne-am tras sufletul şi ne-am ostoit foamea la o terasă cochetă de la poalele Cetăţii. Curat, gustos, minunat!

DSC_7930DSC_7931 DSC_7934 DSC_7941

După ce energiile au fost remontate, întâlnirea cu Ion Creangă la Humuleşti a avut altă perspectivă. Aceea de-a intra acolo, în lumea lui, nu doar un copil, ci trei!

Prin puhoaiele de lume, am retrăi ghiduşiile noastre suprapuse peste năzdrăvăniile lui Nică, pentru că da, noi am avut ocazia să copilărim în scenariul descris de inegalabilul nostru povestitor, pe când Luca nu se prea regăsea în poveste. Amintirile din copilărie nu-i erau străine lui Luca, iar cum am lucrat noi, puteţi vedea aici.

Dar acum, Luca a văzut o căsuţă ca de poveste, de un alb imaculat, gătită cu muşcate şi strălucind în soare. O bijuterie de casă ce te îmbia să te hodini un pic, aşa de primitoare era!

DSC_7946 DSC_7947 DSC_7948 DSC_7949 DSC_7950 DSC_7951DSC_7952 DSC_7955

Alături de casă ai posibilitatea să intri în poveste la propriu, pentru că te întâmpină toate personajele poveştilor lui Creangă. Vulpea cea şireată şi ursul păcălit, cei trei iezi dar şi lupul cu capra, cocoşul şi tanti Mărioara.

Cât despre Moş Chiorpec Ciubotarul, dacă ai răgaz el îţi povesteşte o istorioară.

DSC_7956 DSC_7957 DSC_7958 DSC_7959 DSC_7960 DSC_7962 DSC_7963

Ultima oprire a fost la Mănăstirea Agapia. Aici doresc să amintesc doar, că picturile din interior sunt realizate de Nicolae Grigorescu. În rest, se cere linişte pentru a ne aduna gândurile şi a ne ruga lui Dumnezeu.

DSC_7967 DSC_7968 DSC_7969 DSC_7970 DSC_7971 DSC_7972 DSC_7974 DSC_7975

Cum vom putea mulţumi vreodată înaintaşilor noştri? Cinstindu-i şi pomenindu-i copiilor noştri, pentru ca şi ei să ducă mai departe aceste îndeletniciri.

Acasă, Luca a făcut o compunere despre cum a fost ziua de ieri. Sunt începuturi în acest sens şi merită încurajate.Ciorna este cea pe care am fotografiat-o.

Compunere Luca

Ţară frumoasă, meriţi vizitată de-a fir a păr!

 

Lasă un răspuns