Daaa!
Ecologel s-a întâlnit cu mine într-un noiembrie. A fost dorit pentru o lecție de grad I, una care trebuia să aibă loc în luna decembrie, dar virusul cu mutația lui a oferit un alt calendar.
Machetele au fost mari și multe, dar pentru că erau și la prima meșterire mi-a plăcut să le realizez.
S-au cerut reprezentate patru tomberoane, cele unde să fie puse deșeurile deja selectate.
Lesne se observă că au fost de culori diferite, fiecare având atașat și o imagine reprezentativă. Pentru cel roșu * sticlă, am confecționat niște sticle de sticlă. Pentru cel galben * plastic, am meșterit câteva sticle de plastic. Pentru hârtie, cel albastru, am reprezentat o foaie de hârtie dreaptă și una mototolită, iar pentru deșeurile organice, tomberonul verde, am desenat niște deșeuri reprezentând cotoare de măr.
A fost necesară confecționarea unei mascote, cea pe care am aflat că are și un nume – Ecologel. O machetă generoasă și veselă.
Pentru că au intervenit niște schimbări după ce machetele erau deja confecționate, a fost necesară o anumită manevră pentru ca doamna la care ajungeau să le poată asambla, machetele neputând pleca de aici deja asamblate, nu ambalate cum am spus în înregistrare.
După cum se aude din înregistrare, nici eu nu eram în bună ordine, în ultimul an având mai multe episoade în care mi-am pierdut vocea laringita dându-mi numeroase bătăi de cap și disconfort. Și acum, de altfel, la fel sunt cu o voce sugrumată, tuse sâcâitoare, muci și coji în gât fără a avea covid ci o viroză strașnică. Măcar nu mă dor mușchii și nici febră nu am făcut.
Un castel a completat șirul machetelor gata să-i primească pe micii preșcolari cei care vor salva lumea asta atunci când vor fi la butoane. Sau nu? Vom vedea!
