Animalele sălbatice s-au prezentat în fața copiilor de cinci ani pentru o provocare, aceea de a vedea ce mai țin minte de anul trecut. Cele două părți se mai întâlniseră doar că Fluturașii erau mai mici atunci, în timpul scurs de la precedentul joc multe schimbându-se. În bine pentru toată lumea, fără nici o excepție. Singurul regret este acela că acum sunt cam mulți copii bolnavi și mi-ar fi plăcut să fie toată lumea. Însă cum nu pot interveni în această situație, gripele și virozele făcându-și de cap, unii dintre copii continuând să frecventeze grădinița chiar dacă tușesc și le curge nasul, îmi dau toată silința să găsesc abordări și subiecte care să le placă, să-i provoace și să-i stimuleze.
Am adus în grupa mai multe animale din pădure însă accentul a fost pe vulpe, cea pentru care eu am o slăbiciune, relația mea cu ea fiind cu state vechi și cu registre diferite din secole la fel de diferite. Vulpea m-a însoțit din copilărie până acum, amintirile mele fiind multe și variate, aproape toate frumoase dacă e să mă gândesc mai bine. Are vulpea asta ceva ce eu nu cred că mă caracterizează însă cel mai important om din viața mea îmi tot repetă acest lucru cu obstinație, că mă asemăn cu o vulpe. Poate de aceea, subconștientul meu o tot scoate la înaintare iar poveștile cu ea sunt destul de multe și frumoase.
Cea mai celebră vulpe din basmele noastre este cea care a păcălit ursul și nu doar pe el, țăranul fiind păgubit rămânând fără pești. Copiii știau povestea reușind a țese dialogurile atât de interesante în care am avut ocazia să vorbim în propoziții folosind cuvintele din poveste. Căruță, cațaveică, șireată s-au strecurat în vocabularul lor și chiar dacă acum nu vor fi folosite rămân în așteptare pentru mai târziu.
Nu putea lipsi Fericirea, cea care de câțiva ani stă alături de mine cunoscându-mi toate ofurile de nenumărate ori ascultându-mă răbdătoare. Și Fluturașii o știau și s-au bucurat să o revadă povestea lui Paul și a vulpii portocalii reauzindu-se.
Am reconstituit imaginea vulpii și a unui urs folosind figuri geometrice, aici prichindeii decupând și lipind.
Meștereală zilei a fost dedicată tot vulpii, prichindeii fiind provocați o face folosind doar câteva materiale.
Au avut nevoie de: farfurie de carton, googly eyes, pom-pom negru, tempera portocalie, hârtie neagră pentru mustăți, hârtie portocalie pentru urechi, bandă dublu adezivă. Ca și la craftul de săptămână trecută, atunci când un porcușor a fost făcut, s-a lucrat în doua etape, fiind necesar acest lucru pentru a se usca zona pictată. S-a revenit când farfuria se putea mânui fără a se murdări iar ce a ieșit a bucurat pe toată lumea.
Nu vreau să uit de cartea cu lanternă, una care se afla de multă vreme în biblioteca noastră, Luca fiind foarte încântat ori de câte ori lucra pe ea. Mă leagă amintiri tare faine și vreau să le ofer și acestor copilași posibilitatea să-i descopere tainele. Iar reacția lor a fost una care mi-a confirmat că bine am făcut.
Ar fi inspirat ca în încheiere să mai completez niște cuvinte care încep cu litera v care se potrivesc cu ce am trăit eu astăzi alături de acești copilași, și nu numai. E vorba de vulcan (de stări), arome de valeriană și verbină, adăugând valoros, vestitor, vioi, vocal, vorbăreț, vrednic, voință, vis.
