Uneori cele mai frumoase activități nu sunt cele planificate din timp, ci cele pe care ni le șoptește chiar natura în dimineața în care pornim la drum.
Sunt zile în care pregătesc fiecare detaliu cu atenție și zile în care inspirația mă așteaptă după colț. Astăzi a fost una dintre acele dimineți în care natura însăși a construit introducerea atelierului nostru.
Pe marginea drumului am zărit o pată roșie vie de maci legănându-se în vântul începutului de vară. Am oprit, am cules câțiva, apoi am adăugat în buchet câteva crenguțe parfumate de iasomie și inflorescențe de soc, pline de promisiunea zilelor calde care vin. În timp ce le așezam cu grijă, m-am gândit cât de frumos ar fi să aduc în fața copiilor nu doar imagini sau explicații, ci chiar mirosul, textura și frumusețea acestui început de vară.
Și exact asta am făcut.
Copiii au atins petalele delicate ale macilor, au apropiat de nas florile de iasomie și au descoperit umbreluțele fine ale socului. Entuziasmul a crescut și mai mult când dintre florile de soc au început să apară mici locuitori ai naturii: câteva gâze rătăcite și doi păianjeni surprinși că au ajuns la Rainbow Land. Strigătele de uimire, râsetele și întrebările s-au împletit firesc într-o lecție spontană despre lumea din jurul nostru.
Am transformat apoi florile în pretext pentru dezvoltarea vorbirii. Am observat, am denumit și am repetat cuvinte noi. Am discutat despre mac, maci, iasomie și soc, despre cum se scriu și cum se pronunță. Pe tabla noastră improvizată am împărțit cuvintele în silabe, am căutat sunete, am discutat despre utilizările plantelor și despre felul în care oamenii le folosesc de sute de ani.
Cei mari au scris cu atenție, iar cei mici au desenat. Fiecare a participat în felul său, iar atmosfera a fost una dintre acelea care îți confirmă că învățarea se poate întâmpla firesc, prin joacă și curiozitate.
După această incursiune parfumată în lumea florilor, am trecut la tema zilei: broscuțele și broasca țestoasă.
Pentru introducerea subiectului m-am folosit de una dintre piesele mele preferate din biblioteca copiilor mei: o planșă multiplan spectaculoasă. Deși îi spunem „carte”, este mai degrabă o construcție ingenioasă din carton care se deschide în mai multe direcții și dezvăluie informații fascinante.
Copiii au fost încântați să descopere cum începe viața unei broaște. Am vorbit despre ouăle depuse în apă, despre mormolocii care ies din ele și despre transformările uimitoare prin care trec până devin broaște adulte. Am aflat că unele specii își petrec chiar doi sau trei ani în stadiul de mormoloc înainte de a se transforma complet.
Fiecare clapetă deschisă aducea o nouă surpriză, iar copiii urmăreau cu atenție informațiile și imaginile. Este genul de material care nu îmbătrânește niciodată și care continuă să stârnească uimire, indiferent de câți ani au trecut de când l-am descoperit.
Am continuat cu fișe tematice despre ciclul de viață al broscuței și despre părțile componente ale corpului acesteia. Cei mici au avut și o provocare matematică: să numere și să compare grupuri de broscuțe, exersând astfel noțiuni matematice prin intermediul unei teme care îi captiva.
Momentul poveștii a venit apoi firesc.
Astăzi le-am adus în atenție fabula „Broaștele și capătul curcubeului”, o poveste plină de tâlc despre trei broscuțe care află că la capătul curcubeului se găsesc bogății nemaivăzute. Entuziasmate, pornesc împreună într-o aventură plină de speranțe.
Ajunse în cele din urmă la destinație, descoperă intrarea întunecată a unei peșteri. Convise că acolo le așteaptă aurul, diamantele și perlele visate, sar fără ezitare înăuntru. Numai că peștera era, de fapt, adăpostul unui șarpe flămând care tocmai se gândea cum să-și găsească următoarea masă.
Povestea i-a făcut pe copii să gândească, să pună întrebări și să caute explicații. Am discutat împreună despre speranțe, despre dorințe și despre faptul că nu tot ceea ce strălucește este neapărat ceea ce pare. Uneori, cele mai mari așteptări pot aduce și cele mai mari dezamăgiri.
Inițial, câțiva dintre copiii aflați la pregătitoare au citit singuri fragmente din fabulă, iar acest lucru m-a bucurat enorm. Totuși, pentru cei mai mici, răbdarea rămâne încă un exercițiu dificil. Așa că am continuat lectura eu, demonstrându-le că întreaga poveste nu durează mai mult de două minute.
Două minute.
Poate părea puțin pentru un adult, dar pentru mulți copii este încă o provocare să stea liniștiți și să asculte până la capăt. Tocmai de aceea fiecare astfel de exercițiu este valoros.
Finalul întâlnirii a aparținut creativității.
Copiii au realizat propriile broscuțe țestoase. Am folosit siluete decupate din spumă albă, pe care fiecare le-a colorat după imaginația sa. Apoi am lipit pe ele câte un capac de borcan care a devenit carapacea țestoasei.
Capacele au fost umplute cu plastilină, iar peste plastilină copiii au adăugat bomboane decorative pentru prăjituri, pietricele și alte ornamente pregătite pentru activitate.
Ei bine, teoria era una, practica alta.
Bomboanele au devenit instantaneu cele mai apreciate materiale de lucru. O parte au ajuns pe broscuțe, iar o altă parte și-au găsit drumul direct spre gurile micilor artiști. Nimeni nu s-a supărat. Dimpotrivă. Au fost râsete, negocieri, comparații între creații și multă bucurie.
La final, fiecare copil a plecat acasă cu propria broscuță țestoasă și cu încă o amintire frumoasă dintr-o zi petrecută împreună.
Iar eu am rămas, ca de fiecare dată, cu aceeași speranță: că toată implicarea, seriozitatea și dragostea pe care le investesc în aceste întâlniri ajung să se vadă în încrederea, curiozitatea și abilitățile pe care copiii le dezvoltă pas cu pas.
Pentru că la Rainbow Land nu adunăm doar activități într-un program.
Adunăm experiențe, descoperiri, întrebări, emoții și timp de calitate. Din acela autentic, care rămâne cu noi mult după ce atelierul s-a încheiat.
