De fapt, trebuia sa încep cu Ce copii! însă eu știu că cei care sunteți alături de mine de atât de multă vreme știți deja asta la cât de multe ori am repetat. Am revenit astăzi alături de Fluturași cu o poveste care nu era nouă pentru ei, am mai dus-o acolo doar că datele erau altele și copiii mult mai puțini. Cum a fost atunci puteți citi mai jos.
Patru fetițe au făcut cunoștință cu lupul Wolfgang de Moș Nicolae
Așa că am considerat-o tare potrivită pentru ce aveam în plan acum când scriu aceste rânduri mărturisind că nu puteam fi mai inspirată la cum au decurs lucrurile.
Haina colorată a lupului de Avril McDonald cu ilustrații de Tatiana Minina, carte apărută la editura Curtea Veche în anul 2018 este o carte peste care nu știu câtă lume se apleacă asta pentru că nu bănuiesc ce se poate face cu textul scris în versuri, cele care au un cârlig major asupra celor mici, și nu numai.
Alături de copii am ascultat povestea și nu doar atât ci am și interpretat-o, partea cea mai gustată fiind acea în care lupul Wolfgang ieșit la joacă dă peste trupa alcătuită din câinele furios, cei doi ratoni răutăcioși și șoricelul ticălos.
Mârâind, câinele zise:
„Arăți ca un clovn plăpând!
Haina-ți parcă e de fete!”
Și-l împinse la pământ.
Cu doi bulgări de zăpadă
Șoricelul îl lovi.
Ratonii râseră tare –
Pe lup plânsu-l podidi.
E important de urmărit în dinamica discuției cum asociază copiii personajul principal, pe lupul Wolfgang, cu cineva extrem de fricos, sensibil, plângăcios, dar și cum este privit șoricelul, cel descris mereu ca fiind atât de dulce și nevinovat aici fiind un ticălos violent.
Șoricelul… of, of, Doamne!,
Arăta a ticălos –
Dar avea un năsuc dulce
Ca un bob de jeleu roz.
Povestea asta m-a ajutat să abordez o paletă vastă de întrebări iar dialogul cu cele trei fetițe a fost unul constructiv și nu numai. Cuvinte noi au ajuns în atenția lor – botine, ratoni, târâș, ticălos pe care le-am explicat, bătut din palme, pus în propoziții simple, pe înțelesul lor. Povestea fiind scrisă în versuri e mai ușor de înțeles chiar dacă, pe alocuri, rima este forțată trebuind a fi atentă la tonalitatea folosită atunci când am citit-o însă asta nu ne-a fost de ajutor doar în ceea ce privește limba și comunicarea ci a reprezentat un postament și pentru activitatea care au urmat.
Nici mișcarea nu a lipsit, îngerii de zăpadă reapărând, la fel și diferite tipuri de sărituri precum și exemplificarea mersului târâș.
Nu se putea ca să nu gustăm și noi niște biscuiți, precum lupul din poveste care de frică privea pe geam la prietenii lui cum se joacă el încălzindu-se cu o ciocolată caldă ronțăind doi biscuiți.
Am mers mai departe cu despărțitul în silabe în acest sens provocând copiii să asocieze numărul de silabe al unor cuvinte specifice iernii cu igluurile aferente.
Fiecare copilaș a venit nu o dată, nu de două, ci de mai multe ori această activitate fiind tare îndrăgită de Fluturași. Pentru unii a fost mai greu la asociat numărul de silabe cu cifra de pe iglu însă au primit ajutor de la colegi.
Am făcut experimentul Omul de Zăpadă din pungă și cu ei tema din această săptămână fiind Jocurile iernii. Pentru asta am avut nevoie de următoarele:
– o pungă zip
– bicarbonat de sodiu
– oțet alimentar
– șervețel de hârtie
– linguriță
– markere colorate
Pe punga zip copiii au desenat ochii, nasul și gura unui om de zăpadă. Apoi au pus pe șervețelul de hârtie câteva lingurițe de bicarbonat de sodiu. Au împăturit șervețelul pe care l-au pus în pungă. Peste el au turnat oțet, îndeajuns de mult pentru a ajunge în contact cu bicarbonatul. Efectul și impactul asupra copiilor este unul mare, fiind încântați de cât de tare se umflă balonul, de altfel dacă se pune prea mult bicarbonat există posibilitatea ca punga să crape ceea ce s-a și întâmplat în două dintre cazuri spre amuzamentul lor.
Sunt atât de fericită că am reușit alături de Mihaela și Irina, pentru că astăzi am făcut echipă cu ambele, să avem o așa atmosferă și stare cu cei douăzeci de copii care au fost prezenți!
Unele șoapte au ajuns și la urechea mea, ele insinuând că cică ar fi printre Fluturași care n-ar mai vrea la grădi, că câr că mâr însă la cum au stat astăzi toate, cum s-au așezat lucrurile, atitudinea pe care au avut-o preșcolarii, zâmbetele și râsetele lor colorate, freamătul, implicarea mi-au confirmat că nu are cum fi adevărat ci sunt doar vorbe-n vânt. Neavând nici un suport, cum aș putea eu să le cred și știindu-i pe Fluturași mai repet o dată:
De ești curajos și-ți pasă
Poți să fii mândru de tine.
