E așa o nebunie de ceva vreme că peste tot pe unde ciulești urechile auzi despre bugete, venituri, cheltuieli, scumpiri și tot tacâmul. Iată că subiectul nu ne-a scutit pe nici unul dintre noi, mic sau mare, și Luca a avut de făcut un proiect la Educație tehnologică având această temă: bugetul familiei.
Am tot abordat tema asta pentru că Luca, spre deosebire de Răzvan, e mai preocupat de cheltuieli, de nevoile familiei, de banii care sunt necesari, dar și pe ce anume se duc ei. Iată că e mai bine că se discută și la școală pentru că lucrurile sunt văzute din altă perspectivă.
Cum pomeneam mai sus, copilul a avut de făcut un portofoliu legat de Bugetul familiei. Luca a făcut mai multe foi, iar pe ele a scris în amănunt despre:
ce reprezintă bugetul – important este să urmărim câteva principii simple și să ne obișnuim să ne cheltuim bugetul zilnic.
ce sunt veniturile familiei
despre cheltuieli – poate cel mai delicat capitol
reguli pentru un buget sănătos – ce bine ar fi dacă am putea să le respectăm întocmai 🙂
S-au țesut multe discuții legate de traiul familiei noastre, de dorințele ascunse și mai puțin ascunse, despre așteptarea Sărbătorilor de Iarnă și ceea ce aduc ele dar și despre putințe și neputințe. Mi-a plăcut că nu s-a făcut comparație cu unii sau cu alții așa cum mă încântă faptul că Luca a înțeles că avem o limită și pentru a trăi financiar armonios, toți membrii familiei trebuie să înțeleagă anumitele momente prin care trecem. Cred că fiecare familie are perioade mai bune și mai puțin bune iar noi am trecut prin toate. E important să menținem un echilibru și suntem atenți în permanență la acest aspect. Ne rugăm să fim sănătoși, restul vine mai ușor.
La voi, la voi cum decurg discuțiile de genul? Sunt copiii nemulțumiți, cer mereu mai mult, ori se mulțumesc cu ceea ce primesc?
2 gânduri despre “Școlărel de clasa a VI-a * Toată lumea vorbește de bugete. Și noi.”
Interesanta tema! Baiatul meu are patru ani si discutiile pe tema „bugetului” am inceput sa le purtam pe numarul de fise pe care ni le permitem intr-o zi la masinutele din mall-uri. Cand am inceput sa negociem am fost destul de nesigura. Nu ma gandeam ca va intelege dar am avut placuta surpriza sa vad ca putem sa parasim locurile cu pricina fara plansete si frustrari. Ce bine ar fi daca am respecta si noi, astia mari, principiile prezentate mai sus!
Să știți că și eu m-am gândit mai mult tot la părinți, nu la copii. E un subiect delicat pentru că și nivelurile financiare pe care sunt situate familiile diferă. Iar atunci când intră în colectivitate, impactul este și mai mare. Depinde numai de noi, cei mari, cum reușim să gestionăm situația.