machetedidactice.com

Învățarea răsturnată – flipped learning a avut parte de un bis crescut ca pâinea caldă, cum altfel?!

Nu s-a împlinit săptămâna de când am spart gheața, într-un mod anume, în ceea ce privește învățarea răsturnată – flipped learning. Și chiar dacă mulți dintre noi, părinți fiind, o practicăm de ani de zile, denumirea această mai nouă și pompoasă o face să sune extrem de sofisticat. Pentru unii.
Dacă te dumirești despre ce este vorba, descoperi că nu e așa de complicat și că, pentru unii, tot pentru unii, este o practică uzitată zilnic, pentru că, nu-i așa? învățarea începe de acasă.
Dacă veți fi curioși să vedeți cum am procedat prima dată, puteți citi articolul de mai jos.

Învățarea răsturnată sau flipped learning și cum am dat eu curs unei provocări noi

La această întâlnire, cu niște copii pe care nu i-am văzut niciodată, am venit cu aceeași voie bună și elan, așa cum merg de fiecare dată. În ciuda vremii de afară, deloc de primăvară, nu am fost descurajată pentru că știam că cei mici vor face să răsară soarele și vor încălzi atmosfera cu adevărat, ceea ce s-a și întâmplat, la un moment dat curgând apele pe mine.

Filmulețul pe care doamna l-a trimis pe grupul părinților a fost rampa de lansare a activităților noastre și în acest sens am pregătit o planșă Despre grâu, pe care urma să o completăm.

Am constatat, oare a câta oară?, că cei mici pot avea o atenție pentru amănunte și pot relata cu multe amănunte ceea ce au văzut. Am trăit situații când am rămas surprinsă de detalii mărunte care au fost rostite și aduse în atenția tuturor.

Odată ce am deslușit tot ce ne-am priceput despre filmulețul văzut acasă, i-am invitat la o poveste, a unui bob de grâu, însă spusă într-o manieră diferită, pentru mine cel puțin. O manieră pe care am abordat-o pentru prima dată și pentru care am muncit mult și am făcut repetiții acasă. A luat ceva timp tăierea siluetelor și așezarea lor într-un sens logic al evenimentelor. A luat ceva timp pregătirea planșei pe care am pus aceste siluete pentru că trebuia să fie ceva negru care să ofere contrastul dorit. Planșa am făcut-o dintr-un carton pe care am lipit autocolant. Fiind elastic și lucios, autocolantul mi-a permis să fac ceva repetiții acasă, așa știind cum mă prezint în fața copiilor și cum pot remedia eventualele inconveniente apărute intempestiv. Cred că doar pasiunea mea mă face să procedez așa pentru că unele dintre aceste pregătiri sunt cronofage, dar e doar alegerea mea, tipicăreala și atenția la detalii mai mult decât mi-aș dori uneori să fie.

Doamna Dana, educatoarea copiilor, a prins niște instantanee grozave, cu expresii de vis pe care nu le pot împărtăși, dar la care mă tot uit de când am revenit acasă. Am văzut ochi căscați, fețe cu gura deschisă de mirare, mâini fremătând spicul de grâu primit, aplecări asupra planșei până ce respirația copilului foia făină.

Merită să încercați chiar dacă este migălos și nu știi cum vor reacționa copiii, așa cum a fost în cazul meu. Dar eu nu am avut parte până acum, și aici mă refer la copilașii din această grădiniță, de așa prichindei liniștiți și ascultători. Pentru asta, RESPECT!, doamnelor și părinților din preajma lor.

Iată, mai jos, cum arată planșa după ce siluetele au fost luate, de față cu cei mici. Dar despre ce este vorba de fapt, despre o poveste, Drumul bobului de grâu pe care am găsit-o ilustrată în revista Pipo din anul 2012, de când mergea Luca la grădiniță. Aici sunt cinci secvențe pe care copiii trebuie să le pună în ordine, fiecare secvență având ca text doar o propoziție. Eu am mărit aceste imagini și le-am decupat pentru a le folosi în povestea mea. Am scris despre povestea asta și atunci când am lucrat-o cu Luca, detaliile putându-le afla citit articolul de mai jos.

Că prelucrăm grâul în România, că-l prelucrăm în Franța, tot o pâine gustoasă iese!

Pentru a presăra făină peste siluete am folosit o strecurătoare, prin sită cantitatea de făină ce se pudra fiind prea mare, așa umbrele nemaifiind clare după ridicarea siluetelor.

După ce povestea s-a dezvăluit copiilor, i-am rugat pe ei să o rostească, pentru ca mai apoi să o reconstruiască folosind secvențele din revistă, de data aceasta colorate. Un exercițiu ce nu trebui ratat.

Nu trebuie să omit faptul că fiecare copil a primit o felie de pâine proaspătă, mirosul ei irezistibil îndemnându-i la a o consuma. Credeți că nu am aflat cu ce se unge felia de pâine acasă? Ei bine, cu unt, miere, dulceață, almette, gem, pate!

Macheta „La moara lui Costache” a prilejuit copiilor un moment în care am măcinat cuvintele. Pe fiecare paletă am scris câte o cerință:
Eu spun una, tu spui multe
Alintă cuvintele
Ghicitori
Alcătuiește o propoziție
Iar acolo unde se oprea paleta atunci când era învârtită de copil, el trebuia să răspundă cerinței.

Fiecare a venit și a învârtit, dând curs provocării, răspunsurile fiind unele corecte într-o mare proporție. Chiar și la ghicitori s-a stat destul de bine, mai ales că ele nu au fost chiar așa de ușoare.

Jocul și cântecelul ce a urmat s-a numit „Țăranul e pe câmp” și așa ne-am mișcat pentru a ne dezmorți și pregăti pentru etapele următoare.

O fișă în care era desenat un spic de grâu și un boț de plastilină pe care l-am făcut eu acasă a fost tot ce a trebuit pentru o joacă matematică. Plastilina este super, super și vă invit să o faceți pentru că are o textură ce trebuie să facă neapărat cunoștință cu mânuțele copiilor.

Rețeta de plastilină este următoarea:
150 grame făină
120 grame sare
2 linguri ulei
2 linguri bicarbonat de sodiu
colorant alimentar eu am folosit galben că era vorba despre spic) câteva picături pentru a schimba culoarea
1/2 pahar apă eu am folosit un pahar normal, nu cel cilindric).

Am pus totul pe aragaz, la foc mic și am amestecat ingredientele, într-un ibric de inox, până s-a format un boț, adică s-a adunat totul într-o bilă. Am luat-o de acolo și am pus-o într-un recipient etanș, asta după ce am frământat-o bine și eu și Luca, cu ideea de a o folosi cu copiii. Am luat, de avarie și un pachet de plastilină că nu știam cum va fi a doua zi, însă surpriza a fost majoră. Din cantitatea rezultată au putut lucra, lejer, 15 copii și ei fiind la fel de încântați ca și mine de modul cum se modela.

Și am adunat și scăzut la boabe până ne-am plictisit.

Rețeta pentru plastilină cât și modelul spicului de grâu le-am găsit aici. Planșa am modificat-o, printat-o și laminat-o pentru a putea fi folosită mai ușor.

Ultima etapă a fost aceea în care cei mici, ajutați de doamnele educatoare care ne-au însoțit în joaca noastră au meșterit un bucătar (sursa: aici). Plăcerea maximă a fost atunci când au trebuit să pună prăjiturile în tava ce urma a fi pusă la copt în cuptor. Au folosit câte o felie de pâine pentru fiecare, de unde au decupat cu formele de biscuiți modelele dorite.

Cam așa a fost. Pentru mine, vis! Cred că și pentru copii la fel.
Mulțumesc doamnei directoare Niță precum și doamnelor educatoare care m-au primit în mijlocul lor, pentru că am avut parte de două sesiuni de joacă și învățare pe cinste într-un loc frumos, primitor, călduros, cu un colectiv de dascăli pricepuți, cu har. Învățare răsturnată, evident!

Lasă un răspuns

2 gânduri despre “Învățarea răsturnată – flipped learning a avut parte de un bis crescut ca pâinea caldă, cum altfel?!”

%d