Aici, la ce frig a fost în perioada asta, abia ce au înflorit cireșii. Timid și precaut, pentru că cele 3 grade și noaptea chiar mai puține nu au cum să nu te pună pe gânduri.
Până ce vor înflori, în toată splendoarea lor, mă delectez cu imagini din alți ani, de când puteam merge în Marea Britanie. Iar asta s-a petrecut numai în primăvara diferiților ani, prinzându-i plini de floare și de o frumusețe care-ți tăia respirația.
De această dată am dorit a aduce în fața Voiniceilor câteva detalii despre acest copac ale cărui fructe sunt atât de îndrăgite de mari și mici deopotrivă. Cel puțin Luca este înnebunit după ele, fiind fructele lui preferate.
Povestea pe care am ales-o pentru a începe activitatea a fost Ascultă în jur, carte apărută la editura cartemma, la care nu o dată am apelat pentru a mă juca cu copiii și a învăța lucruri noi, interesante.
Fiind în anotimpul primăvara, am zăbovit mai mult asupra lui, asta după ce le-am trecut în revistă și pe celelalte. Primăvara e atât de frumoasă că nu te mai saturi vorbind despre ea. Ideal ar fi fost să facem asta chiar într-o livadă, analizând la fața locului subiectul adus în discuție, vremea nepermițând asta, dar nici criza sanitară din care nu mai reușim să ieșim. Însă a fost bine și așa, că ne-am întâlnit, mai rău ar fi fost să nu o fi făcut deloc.
Ciclul de viață al cireșului s-a desfășurat în toată splendoarea lui, copiii putând observa cum de la un sâmbure, cu răbdare și grijă poți culege după câțiva ani, delicioasele cireșe. Da, durează câțiva ani până să ții în palmă rumena cireașă.
După ce am repetat de mai multe ori fazele prin care trece sâmburele, am jucat cu copiii un joc în care ei trebuiau să învârtă roata pe care era ilustrat ciclul de viață și pictograma la care se opreau trebuia interpretată. E pompos spus interpretată, însă au avut de verbalizat ce anume văd în imagine. E un exercițiu care ar trebui făcut acasă mai susținut, mulți copiii întâmpinând reale probleme atunci când au de rostit ceva, propozițiile reprezentând o piedică pentru ei. Ori asta se remediază numai cu exercițiu, în grădiniță timpul fiind limitat, de numărul de copiii nemaitrebuind a pomeni. Cu peste 25 de copii la grupă și singur fiind e complicat de gestionat activități la care să participe toți.
A fost o etapă care a durat, asta pentru că toți copiii au învârtit roată, cu mânuța la ochi și au alcătuit propoziții, de cele mai multe ori extrem de simple.
Să nu credeți că nu a plăcut, din contra! Copiii s-au întrecut în a face propoziții mai dezvoltate, folosind cuvintele pe care tocmai le aflaseră.
Mai apoi am trecut la activități matematice, cele care – n-o să vă vină să credeți! – au înflorit cireșul.
Și am numărat în fel și chip, după cum tot se deschideau florile. Unele dintre ele au mai căzut așa că au trebuit scăzute din numărul total, dar câte nu se pot face în fața unui pom înflorit când vine vremea să numeri.
Puteam lăsa totul așa, neprofitând de faptul că puteam înflori cireșii? Și nu am ezitat prea mult și ne-am pus pe treabă. 2 baxuri de apă plată la jumătate de litru au fost necesare pentru a putea lucra toți copiii.
Pe lângă apă am mai avut nevoie de silueta unui copăcel, (fișa fiind de la twinkl, la fel ca și cele cu ciclul de viață al cireșului), și niște vopsea roz și roșie, farfuriuțe pentru a pune vopseaua și multă răbdare pentru ca rezultatul să fie unul pe măsura unor copii de grupă mijlocie.
Întâi s-a colorat copăcelul după care s-au aplicat ștampilele cu fundul sticlei. Când oboseau, mai luau o gură de apă. 🙂
Când am plecat, înflorise deja toată livada iar asta a însemnat că am putut alunga vremea rece și mohorâtă, aducând soarele!
