Astăzi a fost o zi atât de frumoasă la Rainbow Land, încât simt nevoia să încep cu câteva mulțumiri adresate părinților. Le mulțumesc pentru că au facilitat această întâlnire, permițându-le copiilor să vină alături de noi și să participe la activitățile pe care le-am pregătit pentru această zi de sâmbătă.
Dacă te-ai fi uitat pe fereastră, nimic nu prea te-ar fi făcut să bănuiești că urmează o zi atât de interesantă. Am avut parte de o zi de octombrie autentică, ploioasă, răcoroasă și înnorată. Toamnă în toată regula!
În schimb, când am ajuns la Rainbow Land, am găsit căldură, confort și un spațiu perfect pentru a desfășura activități în bună ordine, alături de copii. Așa că nu am stat prea mult pe gânduri și am trecut la treabă.
Am deslușit toamna, cuvânt cu cuvânt
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să descoasem puțin anotimpul în care ne aflăm. Am pornit de la cuvinte specifice toamnei, pe care le-am despărțit în silabe, le-am folosit pentru a alcătui propoziții sau le-am descoperit sensul.
A fost o introducere firească în tema zilei, pentru că, din aproape în aproape, am ajuns să vorbim despre ceea ce se întâmplă cu păsările în acest anotimp.
Iar aici am avut un ajutor foarte bun și de nădejde: cartea Minunata lume a păsărilor, scrisă de Suzanne Richa și publicată de Editura Univers Enciclopedic Junior. Am găsit în ea exact ceea ce căutam pentru a le transmite copiilor informațiile de care aveam nevoie.
Am făcut mai întâi o recapitulare a lucrurilor pe care le știam despre păsări. Ce înseamnă o pasăre? Cu ce este acoperit corpul ei? Cum se înmulțește? Ce mănâncă? Care sunt părțile componente ale corpului unei păsări?
După ce am lămurit aceste lucruri, am trecut firesc la întrebarea care ne interesa: ce fac păsările iarna?
Am descoperit că, în sezonul rece, hrana nu mai este atât de ușor de găsit și că oamenii le pot veni în ajutor. Am vorbit despre păsările migratoare și am întâlnit nume precum rândunica, graurul și, mai ales, barza.
Apoi, discuția s-a îndreptat către ciori și felul în care își caută hrana, dar și către vrăbii, mierle, pițigoi și alte păsări care vin la hrănitorile din parcuri și grădini.
Și uite așa, copiii și-au amintit că am făcut și noi niște căsuțe pentru păsări. Îmi place mult când o discuție îi ajută să lege lucrurile între ele și să-și amintească activități pe care le-am făcut împreună.
Și, din aproape în aproape, am ajuns la bufniță
Protagonista zilei noastre a fost, bineînțeles, bufnița, pasărea de noapte.
Copiii au știut că păsările de noapte sunt active în timpul nopții și se odihnesc ziua, așa că am continuat discuția pornind de la această caracteristică.
Am vorbit și despre huhurez, un vânător redutabil, căruia îi place să prindă șoareci și care zboară fără să facă zgomot. Am aflat că, atunci când se luminează de ziuă, huhurezul mic se retrage într-o scorbură mare, unde doarme toată ziua, ieșind abia când se lasă seara.
După toate aceste informații, era timpul să trecem de la discuție la lucru practic. Și ce putea fi mai potrivit decât să construim propriile noastre bufnițe?
Familii de bufnițe, construite din frunze
Pentru prima activitate creativă am folosit frunze de la arborele-lalea, care au o formă numai bună pentru a fi transformate în bufnițe.
Am reconstituit familii întregi, folosind materialele pregătite: frunze, ochi mobili de tip googly eyes, marker pentru cioc, toate montate pe o coală de carton A4.
Așa au apărut mama, tata și copilul, fiecare cu personalitatea lui.
Au existat și mame care nu au făcut parte din peisaj, pentru că ele se ocupă mai mult de curățenie. O observație interesantă, care ne-a oferit încă un prilej de discuție!
Mi-a plăcut mult activitatea aceasta, mai ales pentru că am avut la dispoziție materiale simple, pe care copiii le-au putut combina în felul lor. Din câteva frunze și câteva accesorii, au prins contur familii de bufnițe pe care le-am putut privi și analiza împreună.
Am învățat părțile componente ale bufniței, colorând
După activitatea cu frunze, am trecut la câteva fișe de lucru.
Am folosit o abordare inspirată de metodologia Montessori pentru a identifica și colora părțile componente ale unei bufnițe. Am luat fiecare element pe rând și am urmărit să îl recunoaștem corect: ciocul, ochii, capul, picioarele, aripile, trunchiul și coada.
Am colorat pe rând toate aceste părți, iar copiii au avut ocazia să observe mai atent alcătuirea corpului unei bufnițe.
Îmi place să alternez astfel de activități, în care învățarea se face prin discuție, cu momentele în care copiii pot pune în practică ceea ce au descoperit. În felul acesta, informațiile nu rămân doar niște cuvinte, ci se leagă de ceva concret.
Bufnițe pufoase, din fire colorate
Și acum vine una dintre surprizele zilei!
Am pregătit o activitate despre care nu mă gândeam că va avea un asemenea succes: am construit bufnițe folosind fire colorate, foarte frumoase și foarte ochioase. Nici nu știu dacă erau chiar fire de lână, dar aveau o textură atât de plăcută, încât copiii au fost imediat cuceriți de ele.
Fiecare copil a primit un dreptunghi de carton în care erau făcute două găuri, un fir de catifea pe sârmă, o bobină de fir colorat, doi ochi mobili de tip googly eyes și autocolante pentru urechi și cioc.
Mai întâi, am trecut firul de catifea prin cele două găuri, astfel încât să obținem picioarele bufniței. Apoi a început partea cea mai interesantă: înfășurarea firului colorat în jurul cartonului.
Copiii au depănat firul până când au terminat bobina. Și vreau să spun că au făcut acest lucru cu o bucurie pe care îmi este greu să o descriu!
Textura firului a avut, cu siguranță, un rol important. Mulți dintre copii au spus că seamănă cu un squishy, ceea ce era chiar adevărat. Era moale, plăcut la atingere și numai bun de manevrat.
Au înfășurat firul cu multă răbdare și entuziasm, până când întregul dreptunghi de carton a fost acoperit. La final, am montat ochii, ciocul și urechile.
Și gata! Bufnițele noastre au prins viață.
Minunat, minunat! A fost una dintre acele activități care îți arată că, uneori, cele mai simple materiale pot produce cea mai mare bucurie.
Încercați și acasă! Nu o să regretați. Aveți nevoie de câteva materiale ușor de pregătit și de puțină răbdare, iar rezultatul este tare simpatic.
O poveste citită în trambulină
Pentru final, am păstrat un moment de lectură, dar nu unul obișnuit. Ne-am strâns în trambulină pentru a citi împreună cartea Pânza de bufniță – Cum să ai o noapte liniștită, de Anna de Lathouder și Ann Schneider, apărută la Editura Univers.
Este o carte foarte frumos ilustrată, cu o poveste care i-a atras pe copii și i-a ținut aproape de mine pe tot parcursul lecturii.
În poveste, o bufniță face atât de multă gălăgie, încât ține treze toate animalele din pădure. Ea încearcă din răsputeri să rămână trează, pentru că, de îndată ce adoarme, o chestie îngrozitoare vine să o prindă.
Veverița este cea care își dorește să o ajute, în timp ce ceilalți locuitori ai pădurii vor să o alunge. Împreună, veverița și bufnița reușesc să găsească o soluție.
Mi s-a părut foarte interesant dialogul pe care îl deschide această poveste, dar și felul în care s-a desfășurat lectura.
Trambulina aduce o componentă de relaxare și de joacă. Copiii se strâng în jurul meu ca să vadă ilustrațiile și să intre în poveste, dar o fac într-un mod cu totul aparte: cu un salt pe trambulină.
Este un moment în care lectura se împletește cu mișcarea, curiozitatea și bucuria de a fi împreună. Iar pentru mine, astfel de momente sunt foarte valoroase.
O zi plină, în care am învățat jucându-ne
Privind în urmă, îmi dau seama că am reușit să construim o zi în care toate activitățile s-au legat firesc între ele. Am pornit de la anotimpul în care ne aflăm, am vorbit despre păsări și despre felul în care se pregătesc pentru iarnă, am descoperit lucruri interesante despre bufnițe și am trecut apoi la activități practice, în care copiii au putut crea cu propriile mâini.
Am avut frunze transformate în bufnițe, fișe de lucru, fire colorate, ochi mobili, multă răbdare și, mai ales, mult entuziasm. Iar la final, ne-am bucurat de o poveste spusă într-un loc în care lectura și joaca au făcut echipă bună.
Dincolo de toate lucrurile pe care le-am învățat astăzi, rămâne bucuria copiilor de a descoperi, de a încerca și de a crea. Iar eu mă bucur că am avut ocazia să pregătesc această întâlnire și le mulțumesc încă o dată părinților pentru că au făcut-o posibilă.
A fost o sâmbătă ploioasă de octombrie, dar la Rainbow Land a fost cald, frumos și plin de viață. Exact așa cum îmi place să fie o zi petrecută împreună cu cei mici.
