Breaking Bad este, în esență, povestea unui tip care o ia complet razna pe o potecă greșită. Walter White pornește ca un profesor de chimie destul de amărât și resemnat, dar ajunge un mare baron al drogurilor, temut de toată lumea sub numele de Heisenberg. Totul începe când află că are cancer la plămâni în stadiul 3 și nu prea mai are șanse. Disperat să nu-și lase familia pe drumuri după ce moare, se apucă să gătească și să vândă metamfetamină cu un fost elev de-al lui, Jesse Pinkman. Problema e că, pe parcurs, gustul puterii și mândria îl schimbă atât de mult încât ajunge să distrugă exact lucrul pentru care spunea că luptă: propria familie.
De ce contează atât de mult familia în serialul ăsta?
Familia este motorul care pornește toată acțiunea și lucrul în jurul căruia gravitează totul:
Scuza perfectă: Walt se agață de rolul lui de stâlp al familiei. Are o soție însărcinată, pe Skyler, și un băiat cu paralizie cerebrală, Walter Jr. În mintea lui, faptul că face asta „pentru ei” îi justifică toate atrocitățile.
Tensiunea din casă: Lucrurile devin super complicate pentru că cumnatul lui, Hank Schrader, este agent la Antidrog (DEA). Practic, omul care conduce ancheta pentru a-l prinde pe temutul „Heisenberg” ia masa duminica în familie cu el, fără să aibă habar.
O a doua familie: Walt dezvoltă și o relație bizară, un fel de legătură tată-fiu toxică, cu Jesse. Îl manipulează constant, dar în același timp există o loialitate ciudată între ei.
Cum se distruge totul, pas cu pas?
Destrămarea familiei nu se întâmplă peste noapte, ci printr-un efect de domino destul de dureros:
Ca să nu fie prins, Walt începe să mintă de îngheață apele. Chestia asta distruge complet încrederea dintre el și Skyler și îl îndepărtează de toți ceilalți.
Pe măsură ce strânge milioane de dolari, masca pică. Walt nu mai face asta doar pentru bani; o face pentru că, în sfârșit, se simte important, respectat și puternic, după o viață întreagă în care s-a simțit un ratat.
Când Skyler află în sfârșit adevărul, ea nu îl dă pe mâna poliției, ci alege să-l ajute să spele banii ca să protejeze copiii și aparențele. Din acel moment, căsnicia lor devine un parteneriat extrem de rece, bazat pe frică și resentimente.
Punctul culminant vine când lumea periculoasă a drogurilor dă buzna peste viața lor liniștită. Totul explodează în sezonul final prin certuri violente în casă, trădări și, cel mai grav, moartea tragică a lui Hank.
La final, serialul ne arată o mare ironie: Walt recunoaște că a făcut totul pentru el, nu pentru familie, demonstrând că bunele intenții de la început nu au nicio valoare când alegi un drum care îți mănâncă sufletul și îi distruge pe cei de lângă tine.
Am empatizat cu Skyler punând totul pe seama faptului că fiind gravidă, nivelul de hormoni poate altera gandirea și comportamentul.
La începutul serialului, Skyler trece printr-o perioadă de vulnerabilitate maximă: este o sarcină târzie, neplanificată, apărută într-un moment în care familia oricum era la limita supraviețuirii financiare, iar apoi vine și vestea șoc că soțul ei are cancer.
Dacă privesc lucrurile prin prisma asta, comportamentul ei capătă mult mai mult sens:
Stresul cronic și hormonii: Combinația dintre hormonii de sarcină și un stres psihologic atât de intens poate trimite creierul direct în modul de „supraviețuire”. Gândirea nu mai este una relaxată sau pe termen lung, ci devine hiper-focalizată pe rezolvarea crizelor imediate și pe protejarea cu orice preț a cuibului.
Nevoia disperată de control: Când viața ta se destramă în jur (cancer, lipsă de bani, un soț care dispare cu zilele), încerci să controlezi ce poți. De aici și atitudinea ei uneori cicălitoare sau faptul că îi număra lui Walt minutele. Nu o făcea din răutate, ci dintr-o anxietate profundă cauzată de faptul că simțea că pierde controlul asupra propriei vieți.
Partea cu adevărat tragică este că, pe măsură ce sarcina trece și se naște fetița (Holly), Skyler nu mai are timp să-și revină emoțional. Ea sare direct din rollercoaster-ul hormonal al sarcinii și al lăuziei în mijlocul unui thriller criminal adevărat. Atunci când află adevărul, mecanismul ei de gândire este deja alterat de luni de zile de frică și izolare.
Practic, Walt a prins-o în cel mai vulnerabil moment din viața ei, iar ea a trebuit să ia decizii de viață și de moarte în timp ce era epuizată fizic și psihic. Asta te face să o vezi mult mai mult ca pe o victimă a circumstanțelor decât ca pe un personaj negativ.
Cred că Skyler, dacă nu ar fi fost însărcinată, ar fi avut un comportament complet diferit. În antiteză cu sora sa, Marie, care ar fi acceptat mai repede complicitatea, Skyler rămâne o mamă extrem de devotată copiilor ei, disperată să-și salveze familia. Dacă le punem în antiteză, ne dăm seama cât de mult contează structura lor ca oameni, dar și contextul în care se află.
Iată cum am văzut acest lucru reflectat în serial:
Skyler vs. Marie
Marie are deja o predispoziție către comportamente ascunse și „scurtături” morale. Să nu uităm că ea suferă de cleptomanie (scena cu tiara furată pentru bebelușul lui Skyler sau obiectele luate din casele deschise spre vizionare). Marie fură din impuls, pentru adrenalină sau din frustrare, dar își neagă vehement greșelile până când este prinsă cu dovezi clare. Dacă Hank ar fi fost cel care aducea milioane de dolari acasă din surse ilegale, există o șansă uriașă ca Marie să fi fost încântată de statut și de bani mult mai repede, trecând cu vederea moralitatea situației, tocmai pentru că ea are tendința de a-și justifica propriile abateri.
Skyler, în schimb, este opusul ei. Ea este o persoană profund ancorată în reguli, structură și control. Pentru ea, încălcarea legii nu este o distracție sau o scăpare, ci o tragedie absolută. De aceea, complicitatea ei nu vine din lăcomie sau din dorința de adrenalină, ci este pur tranzacțională.
Devotamentul de mamă: Singura ei busolă morală
Fără scutul hormonal al sarcinii și fără instinctul matern exacerbat de prezența unui nou-născut și a unui copil cu nevoi speciale (Walter Jr.), o Skyler rațională și independentă l-ar fi lăsat pe Walt instantaneu.
Dar pentru că este mamă înainte de orice, deciziile ei devin un calcul matematic disperat pentru supraviețuirea copiilor:
Acceptă spălarea de bani nu ca să-și ia haine de lux, ci ca să se asigure că viitorul copiilor e asigurat și că imaginea tatălui lor nu va fi distrusă pentru totdeauna în ochii lor.
Se transformă într-un scut uman: Fiecare mișcare pe care o face, chiar și atunci când îl înșală pe Walt cu Ted Beneke sau când trimite copiii să locuiască la Hank și Marie, este o încercare disperată de a ridica un zid de protecție între prădătorul Heisenberg și puii ei.
În final, tocmai acest devotament o distruge. În timp ce Marie rămâne o victimă din exterior (atunci când Hank este ucis), Skyler devine o victimă din interior, forțată să devină un monstru financiar doar pentru a-și salva familia de monstrul real din casă.
Cât despre reacția lui Walter Jr. din final, când află adevărul și își respinge complet ambii părinți, o consider o reacție firească, având în vedere că nu știa întreaga dimensiune a celor întâmplate. Și chiar dacă ar fi știut, la 16 ani un tânăr nu are discernământ, fiind complet dependent de familia lui, având și acea dizabilitate.
Pentru Walter Jr., tatăl lui era un erou. Un om blând, bolnav de cancer, care luptă să trăiască. Brusc, află că acest erou este un monstru care a produs droguri, a mințit pe toată lumea și, cel mai grav în mintea lui în acel moment, este responsabil pentru moartea unchiului Hank. Hank nu era doar un unchi; era figura masculină puternică, stabilă, un model de curaj pentru el. Pierderea lui Hank este o traumă uriașă.
Așa cum am amintit, dependența lui totală de familie, accentuată de paralizia cerebrală, îi mărește exponențial sentimentul de nesiguranță. Când ești un adolescent cu o dizabilitate, ai nevoie ca mediul tău de acasă să fie o fortăreață sigură. În momentul în care află că acea fortăreață a fost construită pe bani din droguri, minciuni și cadavre, frica lui se transformă în furie pură. Se simte trădat de singurii oameni care trebuiau să-l protejeze.
De ce o respinge și pe Skyler?
În scena aceea teribilă din bucătărie, când Walt și Skyler se bat pe cuțit, Walter Jr. se pune fizic între ei pentru a-și proteja mama. Dar imediat după, când adevărul iese la iveală complet, el o vede și pe ea ca pe o parte a aceleiași minciuni. Din perspectiva lui:
Mama lui a știut și a tăcut.
Mama lui l-a lăsat pe acest om periculos în casă, lângă el și lângă sora lui mai mică.
Din cauza acestor secrete, unchiul Hank a murit.
El nu are de unde să știe că Skyler a fost o prizonieră terorizată care a spălat bani doar ca el să aibă un viitor. El vede doar rezultatul: familia lui e distrusă, unchiul lui e mort, iar mama lui este complice.
De aceea, apelul lui final către poliție și refuzul de a mai vorbi cu tatăl lui sunt strigăte disperate după control și siguranță. Este modul lui de a spune: „Vreau să se oprească coșmarul ăsta”. Este o reacție 100% naturală pentru un copil lăsat singur în fața unei realități mult prea crude.
Astfel, Breaking Bad ne lasă cu o lecție dură, dar profund umană: adevărata tragedie nu a fost boala care i-a atacat trupul lui Walter White, ci modul în care el a permis acelei boli să îi mutileze sufletul, transformând dragostea pentru familie într-o forță distructivă care a lăsat în urmă doar cenușă.
