Despre ochi sau atunci când nu-ți mai ajunge privirea pentru a cuprinde tot ce te înconjoară

Am așteptat aproape cinci luni pentru a mă putea reîntâlni cu copiii. În condiții de siguranță maximă, cu tot ce înseamnă asta.
Pregătirea a fost minuțioasă și de durată pentru am căutat modalități interesante de a aduce aceste informații în fața școlăreilor de clasa a IV-a, cu atât mai mult cu cât subiectul era foarte ofertant. Am cumpărat de pe teachers pay teachers un material pe care l-am tradus pentru a putea fi citit de către copii.

Planșa pe care am confecționat-o mi-a fost de ajutor întreaga săptămână, pentru că se știe faptul că imaginea ajută extrem de mult mai ales la vârste fragede.

Tot ca ajutor am folosit revistele din colecția Explorând corpul uman, cele care au apărut la De Agostini, unde informațiile sunt structurate foarte frumos, dar mai ales clar. Există multe desene cu explicații, denumirile științifice ale părților componente ale fiecărui organ de simț studiat, bolile de care poate suferi și cum anume îl putem feri. Noțiune de retină, umoare apoasă, cristalin, cornee, oftalmolog, strabism, miopie, lentile de contact s-au auzit de unii copilași pentru prima dată. Și e păcat dacă tot am aceste materiale să nu le împart și cu copiii. Ei sunt ca niște bureți, dornici de a afla cât mai multe informații noi, îmbrăcate într-un mod atractiv.

Putea lipsi cartea Autobuzul magic? Evident că nu, asta și dacă punem la socoteală că poate fi vizionat și filmulețul animat.

Dar machetele cu domnul Ochilă și cele cinci simțuri? Ori recuzita de ochelari care mai de care mai haioși?

Totul completat de niște fișe pe care să le lucrăm împreună. În etape, pe măsură ce informațiile se adunau.

Am uitat să spun despre macheta cu creirul uman, cel care este coordonatorul tuturor simțurilor, centrul de comandă unde se prelucrează informațiile percepute de organele de simț și nu doar de ele. Am adus în atenția lor jocul de la Noriel – Bazele Stiintei – Creierul și au spus că e ușor, dar ce să vezi, nu a fost chiar așa!

Un alt joc de atenție a fost acela în care copiii au avut ca cerință de rezolvat completarea florilor cu imaginile reprezentative. Florile aveau în mijloc simbolurile simțurilor, dar doar două dintre ele, pe celelalte trei au trebuit să le deseneze.

Ca joc de amuzament l-am folosit pe Mario, personaj arhicunoscut de toată lumea, celui care îi lipsea mustața, copiii trebuind a o plasa la locul corespunzător fiind legați la ochi.

Au trecut orele ca gândul că nici nu am avut timp să ne dăm seama. Știam că mai urmează o zi, așa că nu ne-am făcut prea multe griji. Doar să așezăm informațiile nou aflate, atât!

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: