M-am întâlnit cu Mircea Stanciu în vara ce a trecut, atunci când pe tăpșan am căutat cuvintele dispărute printre margarete, levănțică și albine.
„Cartea cuvintelor dispărute” de Mircea Stanciu
Nu la mult timp după aceea am aflat că autorul a plecat dintre noi, ceea ce m-a mâhnit profund în condițiile în care era atât de tânăr și mai avea atât de multe de dăruit. Nu are cum să nu te miște o așa tragedie!
Îmi spuneam atunci, în vară, la întâlnirea cu una dintre cărțile lui, că le voi duce în fața copiilor, a cât mai multor copii pentru a ne bucura împreună de clipe de neuitat. Și uite că prima ocazie s-a ivit, iar eu am prins-o bine și nu i-am mai dat drumul.
M-am prezentat în fața Spiridușilor doamnei Ana, care acum au ajuns în clasa a IV-a, la prima oră înarmată cu tot ce era necesar pentru a petrece timp de calitate. Am hotărât să merg pe Cartea meseriilor dispărute pe care mi-am construit scheletul atelierului, dar am adus cu mine și cealaltă carte scrisă de el pentru a o prezenta copiilor. Dealtfel, la plecare le-am lăsat pe amândouă pentru a fi citite de doritori. După ce am prezentat-o, am trecut la cea pe care doream să o abordez în amănunt.
I-am provocat să-mi spună ce meserii știu ei că sunt pe cale de dispariție ori chiar au dispărut. Și au făcut o conexiune între tehnologie și cum anume era odinioară față de cum este astăzi. A fost pomenit poștașul și ne-am adus aminte cum am făcut noi, în anii trecuți, un timbru lui Moș Crăciun. Dacă veți citi ce-am scris atunci veți vedea că legătura făcută nu a fost întâmplătoare, iar ei și-au adus aminte de activitățile în care au fost implicați.
Spiridușii și timbrele cu Moș Crăciun
S-a auzit pomenită și meseria de operator de telefonie, aici poveștile despre telefoanele cu disc și convorbirile ce aveau loc atunci când copiii erau singuri acasă suscitând un real interes, dar și momente de distracție adevărată. Cine a trăit acele vremuri știe la ce anume mă refer. 🙂
– Alo, domnul Rață?
– Da, ce doriți?
– Doamna Rață stă pe ouă?
După ce am vorbit despre meseriile cunoscute de ei, am trecut la cele descrise de autor și la poveștile lor. Ne-am oprit asupra sacagiului, dar nici peste celelalte nu am trecut în grabă. Fie că a fost vorba despre învățător, povestitor, împărat ori vraci, la toate copiii au adăugat câteceva.
Mergând pe firul ideii am provocat copiii să-și imagineze niște meserii din viitor, eu fiind pregătită cu câteva variante pe care ei le-au lecturat. Cea mai discutată a fost aceea de miner de asteroizi și de ghid intergalactic.
Și așa, paralela între vechi și nou s-a tot făcut, exemplele necontenind să se arate. Pe măsură ce înaintam în poveste, căile se deschideau spre discuții nebănuite.
Am revenit la cartea noastră și am propus copiilor spre lucru o fișă în care am reprezentat un meseriaș – i-am spus eu – iar pe el am scris mai multe cuvinte întâlnite în discuțiile de astăzi. Unele dintre ele erau într-un chenar, pe acelea, la momentul potrivit, invitând copiii a le spune antonimele și a alcătui cu ele propoziții. Întrebările erau scrise pe panoul din stânga meseriașului.
Și întrebările au început să curgă, pe cele mai frumoase scriindu-le pe fișa pregătită.
Au urmat niște ghicitori legate de meserii și am reușit să-i pun în încurcătură cu vreo două, pentru că la restul au știut răspunsurile.
Pentru final am pregătit un craft reprezentând un porumbel, pe care copiii să-l coloreze și asambleze. M-am gândit ca el să reprezinte un omagiu și un gând bun pentru autorul cărții, pentru că îmi place să cred că gândurile bune ajung oriunde, indiferent unde te afli.
Aștept cu nerăbdare să văd cum anume au ieșit și cum vor alege școlarii să le coloreze. Atașez și tiparul porumbelului.
Mulțumesc editurii frontiera pentru cărțile oferite!
Mulțumesc Anei și Spiridușilor ei pentru bucuria de a lucra povești speciale!
