Un început de toamnă. La propriu și la figurat

Când se cere o colaborare, în care contribuția ta să fie doar parte din proiectul integral, îți dai toată silința să fie bine, ca de fiecare dată, pentru ca finalul care se petrece departe de casă să fie… într-un mare fel.

Vorbesc despre o machetă a anotimpului toamna, pentru că acum ea este vedeta principală a momentului.
Și cât am meșterit la ea mi-am adus aminte de o poezie adevărată, care mai apoi a fost pusă pe muzică de Margareta Pâslaru. Vă invit s-o ascultați pentru că merită.

Lasă-mi, toamnă…
de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Lasă un răspuns

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: