Căldură mare și poate mai obositor decât căldura – umezeala.
Pentru că marea majoritate a sălilor din grădinițele și școlile noastre nu sunt dotate cu aparate de aer condiționat, copiii care le frecventează alături de educatori și profesori fac adevărate cure de saună.

Nu știu cum e mai bine dar parcă s-a prelungit prea mult acest final de an. Oboseala a ajuns pe mulți din urmă iar copiii parcă sunt mai afectați ca-n alți ani. Ori o fi doar o falsă impresie?!

E vremea serbărilor și a diplomelor. Portofoliile se vor așeza în scrinul cu amintiri pentru a putea fi răsfoite la vremuri de frumoase aduceri aminte.
Îmi plac finalurile fericite și oare e cineva căruia să nu-i placă asta? E multă emoție care vine să încununeze munca, seriozitatea, determinarea.
Unora le iese de minune an de an. Altora, după multă trudă și determinare. Sunt și cărora nu le pasă, dar nu cred că-i așa. Finalurile astea de an școlar aduc cu ele și multe lacrimi. Când vezi că nu te mai strigă nimeni și nu ești băgat în seamă e foarte dureros. Îți spui atunci că nu se va mai repeta, după care uiți și revin trăirile astea iar și iar.
Dar sunt și cărora le reușește și atunci bucuria e mare. Și justificată. 🙂

Ei, la grădiniță toată lumea are parte de calificative la superlativ. Aici nu sunt note și ierarhizări (cică ar exista dar sunt șoptite ^_^ ). Găsim numai zâmbete și voie bună.
Am pregătit pentru Voiniceii de anul acesta două seturi de diplome, asta pentru că așa se cade unei grupe combinate. Prima din existența dascălului din fruntea lor. Celor care pleacă le-am confecționat și niște ecusoane, pentru a face despărțirea mai dulce.

Am prelucrat o imagine de pe internet, am laminat-o, decupat-o, pentru ca mai apoi să atașez pe ea o panglică tricoloră. Acest lucru l-am făcut cu ajutorului siliconului.

Cocardele au fost puse în pieptul copiilor ce din toamnă pleacă la școală, la Clasa Pregătitoare.

Și diplomele, precum am amintit, au fost făcute tot așa, diferențiat; pentru cei mici, de grupă mică dar și pentru cei mari, de grupă mare.

S-a făcut prezența iar copiii care pleacă la școală au fost așezați pe petalele unei flori, celor mici revenindu-le bucuria de a sta în centrul ei. De acolo vor putea „mânca” ambrozia pentru a-și putea ostoi setea de cunoaștere.

Grupa a fost și ea gătită pentru a face față atâtor emoții.

Pentru unii, la final s-a auzit „Adio grădiniță!”. Pentru alții, „La revedere, grădiniță!” Pentru toți, momente de neuitat!

Detalii machetă: dimensiunea ei este de 1,20 centimetri înălțime și 80 centimetri lățime și este montată pe un suport pentru a putea sta în picioare nesprijinită. Se va putea folosi apoi, la reînceperea anului școlar pe post de prezență sau pentru colțul reponsabilităților. În funcție de inspirația educatoarei i se pot da și alte întrebuințări.
Machete pe care sunt afișate picturile copiilor dar și prezența din fața grupei le puteți vedea în alte articole de pe acest blog, accesând link-urile de mai jos.