„Găinușa care voia să zboare” de Sun-Mi Hwang

Citind cartea Găinușa care voia să zboare de Sun-Mi Hwang, apărută la Editura Arthur, m-am întrebat de ce nu se regăsește pe lista de lecturi. Dacă nu la obligatorii, măcar să fie specificată pentru a ști copiii că au și această alternativă; aceea a unei lecturi care va aduce momente de meditație și va lăsa în urmă un val de emoții foarte puternice.

De ce cred că nu este doar o lectură pentru copii?
Pentru că povestea este a unei mame care își apără puiul cu toate puterile, priceperea și determinarea de care poate da dovadă o mamă adevărată.
Pentru că trebuie să crezi în visul tău chiar dacă astrele se aliniază împotriva lui, și pentru că toți îți sunt ostili.

Scrisă de o autoare binecunoscută a copiilor, nu la noi ci pe alte meleaguri, povestea sublimă a lui Hwang este, în schimb, o fabulă a animalelor de la fermă care poate fi pusă pe un raft undeva între frivolitatea nevinovată din Pânza Charlottei și politica subliminală din Ferma Animalelor. După ce a vândut peste două milioane de exemplare, a petrecut ani în listele de bestsellere naționale și a înregistrat recorduri de box-office cu adaptarea sa pentru filme, este una dintre cele mai mari fenomene literare din Coreea de Sud în vremurile contemporane.

În povestea aceasta, găinușa care singură și-a ales numele – Muguraș – nu mai poate face ouă cu coaja destul de tare pentru a fi vândute, iar asta îl determină pe fermier să o arunce la groapa cu mortăciuni, fiind convins că nu mai are mult de trăit.

Oul se rostogoli și se opri într-un ungher al cuștii din plasa de sârmă. Găinușă, pe numele Muguraș, privi cu tristețe spre oul palid, lipsit de strălucire, pătat ici-colo cu picături de sânge. (pagina 8)

Visul ei era să poată cloci un ou, așa devenind mama unui puișor. Însă în condițiile de la fermă acest lucru nu mai este posibil.
Chiar dacă ajunge la groapa cu mortăciuni, Muguraș nu moare fiind ajutată de Hoinar, un rățoi sălbatic, și reușește să se salveze și din ghearele Nevăstuicii, cea care va deveni dușmanul ei de moarte. Își dorea să trăiască în ogradă, acolo unde credea ea că este mult mai bine, orătăniile sunt mai în siguranță fiind păzite de bătrânul câine, însă întâmpină o ostilitate la care nu se aștepta.

Întâmplarea face să găsească un ou, abandonat, și după ce se asigură că nu vine nici o mamă pentru a-l cloci, își asumă această responsabilitate chiar dacă se va dovedi că oul este de rață.

Frumusețea poveștii lui Hwang constă în simplitatea sa. Construind personajele și întâmplările lor pe înțelesul copiilor, autoarea ocolește numeroasele nuanțe culturale care altfel ar fi făcut-o mai identificabilă cu Coreea de Sud, așa deschizând povestea cititorilor de pretutindeni. Ferma, cu împrejurimile ei, poate fi plasată oriunde în lumea asta, iar animalele care o populează se mulează perfect pe arhetipurile oamenilor, și ea se bazează pe temele unificatoare ale părinților, ambițiilor și sacrificiilor personale care rezonează cu adulții la fel de mult ca și ei cu copiii.

Înțelegerea poveștii  lui Hwang se extinde dincolo de simplitatea sa universală. La suprafața este Muguraș, care a visat și care a dorit să părăsească ciclul de degradare al muncii repetitive care o ține în cușca de sârmă. Ferma, oferă o siguranță și un confort, dar costul acestuia este nivelarea viselor individuale. Odată ieșită din fermă, Muguraș are ocazia să-și atingă visele, dar lumea nu îi oferă și o plasă de siguranță.

„Găinușa care voia să zboare” este un imn pentru libertate, individualitate și maternitate, care prezintă o eroină plină de suflet, ce se revoltă împotriva lumii tradiționale a tiraniei și bădărăniei. Hwang arată cu pricepere, printr-un stil narativ simplist, dar foarte dureros, că exista preocupări morale și umane asociate cu „traditia”. Ea transcende analogia animalelor pentru a critica o societate care are multe de reflectat. De la dorință, egoism, prietenie, singurătate, rasism și adopție (pentru cei care nu pot avea copii), Hwang acoperă o gamă largă de subiecte care sunt universale. Cu toate acestea, „Găinușa care voia să zboare”, are o inocență și o simplitate în stilul său de scriere care îi bucură pe copii și pe adulți deopotrivă.

Această carte vă oferă speranță, pozitivitate, optimism și un nou mod de gândire. După ce ați citit-o, nu credeți că este amuzant să citiți despre animalele care gândesc și vorbesc ca ființele umane? Veți găsi un teren comun cu personajele, iar sentimentul este uimitor! Vă sugerez să citiți această carte. Vă oferă mesaje pe care nici nu le puteți imagina. Mulțumesc, Diana, pentru recomandarea acestei cărți uimitoare!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: