„Timm Thaler sau râsul vândut” de James  Krüss

Timm Thaler sau râsul vândut de James  Krüss, o carte despre care voi lăsa inima să vorbească. E adevărat că a făcut parte din lectura de seară, cea pe care o fac cu voce tare alături de Luca. În ultima perioadă nu citesc doar eu, ci și el, într-o îngemănare pe care nu am cum s-o descriu în cuvinte.

Cea mai proastă zi din viața micului Timm Thaler este ziua în care moare tatăl său. Se trezește singur cu mama sa, vitregă și isterică și cu fratele lui vitreg, Erwin. Copleșit fiind de durerea lui, caută singurul loc unde se simte aproape de tatăl său: la hipodrom, la cursele de cai. La îndemnul unui străin care pretinde că l-a cunoscut pe tatăl său, Timm pariază – și câștigă! Timm nu-și poate da seama cât de fericit îl face profitul.
Și așa, el începe să creadă că viața cu mama vitregă și cu Erwin ar fi mult mai suportabilă dacă ar avea foarte mulți bani. E foarte convenabil că străinul care se identifică ca fiind domnul Lovaid îi propune o afacere adecvată: dorește să-i dea lui Timm posibilitatea de a câștiga orice pariu, indiferent cât de bizar ar fi el, în schimbul râsului său.
Fără a înțelege pe deplin importanța acestui troc, Timm bate palma și cu adevărat, începe să câștige fiecare pariu. Dar asta nu-i aduce împlinirea. El realizează că nu poți fi fericit fără râs. Deci începe vânătoarea pentru a-și recăpăta râsul, o vânătoare care îl conduce în întreaga lume, chiar dacă soluția este deja sub nasul lui.

Timm a privit tulburat casa mare și albă. Înainte, când era tânărul zâmbitor de pe aleea îngustă, i s-ar fi părut ca un vis frumos, căci semăna cu palatul unui prinț din basme. Însă cine-și vinde râsul nu mai poate fi fericit. (pagina 72)

 

Înclin să cred că Timm Thaler a fost instrumentul care m-a ajutat să devin o persoană și mai bună decât sunt. Am putut astfel să-i exemplific lui Luca, într-un mod atât de plăcut,  faptul că în lume există lucruri neprețuite și care nu pot fi înlocuite cu aur, iar norocul nu este condiționat de aur, bani ori alte lucruri. Mă bucur că asta se întâmplă acum, în momentul copilăriei sale.
Într-o lume în care valorile tind să dispară și totul să se învârtă în jurul banului, lăsând la o parte importante percepte morale e tot mai complicat să te descurci.

Cititorul, mare ori mic, are parte de o călătorie în jurul lumii, în orașe de pe toate continentele, așa cum are parte de multă opulență. Micul Timm stă în hoteluri luxoase, mănâncă tot ce este mai bun și nu duce lipsă de absolut nimic.

– Vedeți, domnule Thaler, oamenii se împart în două categorii, în stăpâni și servitori. Timpurile noastre vor să șteargă aceste granițe, dar așa ceva este periculos. Trebuie să existe oameni care gândesc și comandă și alții care nu gândesc, ci doar îndeplinesc ordinele.
Timm a sorbit calm din ceai și apoi a răspuns:
– Când eram încă foarte mic, baroane, tatăl meu mi-a spus odată: „Să nu crezi în stăpâni și servitori, Timm. Să crezi doar în oameni proști și oameni deștepți și să detești prostia care înrăiește”. Am notat asta într-un caiet de școală, de aceea n-am uitat-o. (pagina 182).

Lecturarea acestei povești te trimite să afli mai multe amănunte despre diavol, pentru că Lovaid asta înseamnă, diavol citit invers. Orice nume ar purta diavolul,  Satan, Lucifer, Lycidas, el are un mister ce se dorește a fi descifrat. E un subiect care te îngrijorează și cu care nu ai dori să ai de-a face vreodată, sub nici o formă.

De aceea m-am bucurat că am parcurs povestea împreună, pentru ca mai târziu, atunci când cartea va fi recitită, să aducă cu ea și amintirea noastră, a mamei care citește alături de fiul ei cel mic, povești atât de serioase.

Dacă nu ai avut niciodată timp să citești povestea lui Timm, fă-o imediat. Dacă aș putea, te-aș obliga și te-aș forța (știi la ce mă refer). Nimeni nu trebuie să treacă prin viață fără să-l întâlnească pe Timm.  Dacă te vei întreba ce înseamnă râsul pentru oameni, Timm îți va răspunde:

Râsul este libertate interioară (pagina 150)

P.S. Am aflat, după terminarea cărții, de existența unei ecranizări. O vom viziona și noi, negreșit!

https://www.youtube.com/watch?v=26bBlRQCIDI

Cum pot țopăi gândurile pe meridiane

Atmosfera de afară nu s-a schimbat în ultimele zile. A mai nins, iar stratul de zăpadă a rezistat pentru că temperaturile au dorit acest lucru.
Cei care iubesc joaca prin zăpadă au avut cadrul necesar pentru asta, dar eu, ocolesc cât pot. Nu-mi place pentru că suport frigul tot mai greu. Luca a ieșit preț de câteva zeci de minute, dar pentru că a trebuit nu că i-ar fi făcut o plăcere deosebită.

Îmi place iarna s-o privesc de dincolo de fereastră și o consider ca un medic, poate din cauza albului omniprezent ori din cauza senzației de curățenie. Îmi tot spun că temperaturile joase vor distruge o parte din microbii care ne tot pricinuiesc neplăceri, înfundându-ne nasurile și schimbându-ne vocile.

În casă, așa ca pe final de scurtă vacanță, m-am jucat cu Luca pe un planiglob. Nu e prima dată când țopăim pe meridiane și plăcerea nu se diminuează. Subiectele abordate sunt de de fiecare dată altele, asta și pentru că noi suntem la vârste diferite.

Ne-am hotărât să „schimbăm” locul animalelor și să le ducem în locuri nefamiliare lor, analizând cum anume s-ar acomoda, dacă se vor acomoda, ce schimbări ar trebui să sufere organismul lor pentru a rezista.

De ceva vreme, urmărim la Nat Geo Wild o serie de reportaje în care sunt prezentate mutațiile pe care le-au suferit animalele atunci când faliile s-au rupt iar continentele s-au format. Sunt spectaculoase transformările prezentate, ca să nu mai pomenesc de speciile nou formate. Am atașat două dintre multele documentare pe care le-am urmărit și care ne-au ajutat să înțelegem mai bine cum au stat lucrurile și cât de mult timp a trebuit să treacă pentru ca unele specii să sufere aceste transformări ajungând la forma de azi.

 

Spuneam că am mai hoinărit pe planiglob și cum am făcut asta, puteți urmări accesând linkul de mai jos.

Hoinărim pe continente şi dezlegăm misterele lumii alături de Scooby- Doo

O altă activitate pe care am făcut-o mai demult a fost aceea în care am vorbit, tot pe suportul unui planiglob, despre Africa, mai în amănunt.

Un planiglob atât de util

Nu evitați genul acesta de activități pentru că veți fi câștigați atât voi ca părinți, dar mai ales copiii.

A series of Unfortunate Events by Lemony Snicket

În decembrie, Luca a primit de la fratele lui continuarea seriei aventurilor orfanilor Baudelaires, aici referindu-mă la volumul trei „The wide widow” și patru, „The miserable mill”, cele care nu au apucat să fie traduse în românește. Dar iată că, la final de decembrie, cei de la Editura Arthur au tradus volumul trei, așa doritorii putându-l achiziționa de la noi din țară.

Dragă Cititorule

Dacă nu ai citit niciodată nimic despre orfanii Baudelaire, înainte să mai citești fie și o singură propoziție trebuie să știi următoarele: Violet, Klaus și Sunny sunt niște copii buni la inima și iuți la minte, însă viețile lor, îmi pare rău să zic asta, sunt pline de ghinioane și nenorociri. Toate poveștile despre acești trei copii sunt nefericite și sumbre, iar cea pe care-o ții acum în mână s-ar putea să fie cea mai tristă dintre toate. 

Dacă nu ai curajul să citești o poveste în care e vorba, printre altele, despre un uragan, un dispozitiv de semnalizare, niște lipitori flămânde, supa rece de castraveți, un ticalos sinistru și-o păpușă pe nume Penny Perfecta, atunci cartea de față probabil te va umple de deznădejde.

Eu voi continua cronica acestor tragice întâmplări, căci asta mi-e menirea. Tu însă trebuie să decizi singur dacă poți îndura o poveste nefericită.

Cu deosebit respect,

Lemony Snicket

(sursa: Editura Arthur)

Luca, profitând de vacanță, le-a citit pe nerăsuflate, la final părându-i rău că nu are și celelalte cărți din serie. Pentru că, dacă nu știați, mai sunt multe cărți în care orfanii au de înfruntat aventuri primejdioase. Numele lor sunt:

The Austere Academy
The Ersatz Elevator
The Vile Village
The Hostile Hospital
The Carnivorous Carnival
The Slippery Slope
The Grim Grotto
The Penultimate Peril
The End

Iată și prezentarea cărții „The Miserable Mill” făcută  de cei de la amazon, dar și câteva date despre autor și ilustrator:

Dear reader,

There is nothing to be found in Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events but misery and despair. You still have time to choose another international best-selling series to read. But if you insist on discovering the unpleasant adventures of the Baudelaire orphans, then proceed with caution…

Violet, Klaus, and Sunny Baudelaire are intelligent children. They are charming, and resourceful, and have pleasant facial features. Unfortunately, they are exceptionally unlucky.

In The Miserable Mill the siblings encounter a giant pincher machine, a bad casserole, a man with a cloud of smoke where his head should be, a hypnotist, a terrible accident and coupons.

In the tradition of great storytellers, from Dickens to Dahl, comes an exquisitely dark comedy that is both literary and irreverent, hilarious and deftly crafted.

Despite their wretched contents, A Series of Unfortunate Events has sold 60 million copies worldwide and been made into a Hollywood film starring Jim Carrey. And in the future things are poised to get much worse, thanks to the forthcoming Netflix series directed by Barry Sonnenfeld. You have been warned.

And what about All The Wrong Questions? In this four-book series a 13-year-old Lemony chronicles his dangerous and puzzling apprenticeship in a mysterious organisation that nobody knows anything about:

‘Who Could That Be at This Hour?’

‘When Did you Last See Her?’

‘Shouldn’t You Be in School?’

‘Why is This Night Different from All Other Nights?’

Lemony Snicket was born before you were and is likely to die before you as well. He was born in a small town where the inhabitants were suspicious and prone to riot. He grew up near the sea and currently lives beneath it. Until recently, he was living somewhere else.

Brett Helquist was born in Ganado, Arizona, grew up in Orem, Utah, and now lives in New York City. He earned a bachelor’s degree in fine arts from Brigham Young University and has been illustrating ever since. His art has appeared in many publications, including Cricket magazine and The New York Times.

Despre prima carte și cum am văzut-o noi, puteți citit accesând link-ul de mai jos.

„Înneguratul început” de Lemony Snicket

la fel și despre a doua

„Refugiul reptilelor” de Lemony Snicket

Spor la citit!

 

Thinking Minds – School magazine

Iată că finalul de semestru a adus cu el o bucurie: apariția revistei în limba engleză a Școlii Gimnaziale „Alexandru Ioan Cuza” din Fălticeni.

Nu vă pot spune ce încântat a fost Luca de cooptarea în colectivul de redacție al acestei reviste.

E singurul băiat din colectivul de redacție, iar articolele apărute în revistă arată că mai există doar unul de același gen cu el care scrie. În rest, numai fetițe. 🙂

Coordonatoarea acestui minunat proiect este doamna profesoară de limbă engleză, dar și directorul adjunct al acestei instituții, Brândușa Nisioi.

Revista are o grafică foarte frumoasă iar hârtia este de calitate. Ilustrațiile au o claritate bună în ciuda dimensiunilor reduse.
În acest prim număr din acest an, Luca semnează două articole. Și dacă despre unul aveam cunoștință, lucrându-l acasă, pe cel de-al doilea acum l-am citit.

Ce pot spune? Sunt bucuroasă de bucuria lui și de faptul că a găsit o supapă pentru a putea merge mai departe în procesul de învățământ. Lucrurile de la clasă nu s-au schimbat major și poate că a reușit să gestioneze situația mai bine doar pentru că a venit după vacanță, atunci când oboseala nu e prezentă. Cel mai mare neajuns este gălăgia și zgomotul care nu te lasă să performezi atât cât ai putea. Și interminabila bășcălie făcută de cei care nu pricep nimic din traiul într-o colectivitate.

Mă rog să poată gestiona toată această nebunie pentru că din partea mea va avea tot suportul și sprijinul de care sunt capabilă.

Când dintr-un bol extragi biletul cu Răscoala de la Bobâlna, trebuie să scrii despre ea

Continuă „lupta” cu materia numită istorie. Nu că ar fi urâtă ori neinteresantă, dar nu are lipiciul necesar și nici „cârligul” existent la alte materii. Eu îmi dau toată silința să o fac cât mai atractivă și interesantă, dar se vede treaba că nu depinde numai de mine.

La școală, domnul care o predă nu a reușit să-l atragă pe școlar iar la demersurile făcute de el (școlarul) nu a reacționat așa cum ar fi trebuit (profesorul). Ce vreau să spun: doresc să afirm că un școlar ar trebui încurajat dacă cel de la catedră vede că a depus eforturi și a alocat din timpul lui liber în această direcție.

Nu contenesc să o prezint, pe ea, pe istorie, ca o înșiruire de povești, una mai interesantă ca alta și ca o dovadă a zbuciumului, progresului și tot ce ține de viața asta. Am momente în care povestea e foarte interesantă, atractivă, dar am și momente în care plictisul și neatenția e maximă. Însă demersul meu va continua atât cât va fi nevoie și cât se va putea.

Ultimele două săptămâni au fost alocate pentru o activitate mai altfel: copiii au extras dintr-un bol un bilețel iar ceea ce scria pe el trebuia dezvoltat. Luca a extras biletul cu subiectul „Răscoala de la Bobâlna” unde a avut de confecționat mai multe materiale, toate scrise de mână.
Primul a fost o prezentare a faptelor în care să se descrie ce și cum s-a întâmplat.
A doua cerință a fost scrierea unor curiozități legate de faptul istoric petrecut.
A treia cerință se referea la întocmirea unui rebus.
Pe lângă toate acestea a mai trebuit completat un chestionar istoric dat tot de domnul profesor.

Și le-am luat pe rând.
Pentru că în manualul de istorie nu este pomenit de Răscoala de la Bobâlna am căutat un material din care să afle ce s-a întâmplat atunci și ce a dus către această manifestare a țăranilor.

Am cules informațiile în două fișiere, unul mai simplu și unul mai complex, pe care copilul le-a citit, iar mai apoi a făcut un rezumat, scris de mână, așa cum dorește profesorul.

RASCOALA DE LA BOBALNA

RĂSCOALA DE LA BOBÂLNA

După ce rezumatul a fost făcut, a trecut la cerința a doua, acolo unde a scris curiozități (un fel de-a spune, mai mult cunoștințe) despre formarea statelor feudale nu doar despre Bobâlna.

Apoi, Luca a completat un rebus legat tot de acest subiect: Bobâlna. A fost destul de greu pentru că trebuit să-l confecționăm noi, negăsind nimic în acest sens.

Întrebările rebusului sunau așa:

1 – În Transilvania între anii 1437 și 1438 a avut loc Răscoala de la … ?
2 – De la cine se colecta zeciuiala?
3 – Cu cine doreau țăranii să ajungă la o înțelegere?
4 – Cum se numește Tratatul semnat la Căpâlna (două cuvinte)?
5 – Care țărani nu erau obligați să plătească?
6 – Unde s-a dat o luptă între țărănime și armata clasei privilegiate?
7 – Cu ce era înarmată țărănirea?
8 – În septembrie 1437 s-a semnat o … între nobilii maghiari, clericii catolici, sașii și liderii gărzilor secuiești.

Cam atâta inspirație s-a avut pentru această cerință, dar tot s-a recapitulat ceea ce s-a lecturat înainte.

Ultimul punct de rezolvat a fost fișa primită de la școală.

La subiectul cinci, cel de 18 puncte, se cerea ca să se facă un text istoric utilizând termenii: Bogdan I, cnezat, voievodat, suzeranitate, marcă.

Și pentru că nici despre Bogdan I nu s-a vorbit deloc la școală și nici în manual nu există de cât menționat și anii de domnie, am purces la căutat informații necesare pentru a fi citite, pentru ca mai apoi să se poată concepe textul cerut. A fost frumos pentru că a aflat așa de multe noutăți, iar unele dintre ele erau legate de locuri aflate în apropierea noastră, pe care copilul le-a vizitat de mai multe ori.

Iată ce a ieșit:

Bogdan I, supranumit și Bogdan Întemeietorul, a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei. A domnit în Moldova 4 ani, conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.
El era moștenitorul unui cnezat, compus din 22 de sate. Locuința lui era la Cuhea, o adevărată fortăreață situată pe malul stâng al Izei.
„Descălecătorul” Dragoș, reușise să înființeze în partea de est a Maramureșului o nouă entitate teritorială, în calitate de Marcă Ungară, numită Moldova după râul cu același nume.
Bogdan s-a aflat în relații bune cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342)cel căreia i-a acordat demnitatea de voievodat al Maramureșului.
Bogdan a intrat în conflict cu regele maghiar Ludovic I de Anjou (1342-1383) încă din anul 1343, atunci când l-a decăzut din demnitatea de voievod al Maramureșului și l-a declarat infidel.
Bogdan s-a răzvrătit de mai multe ori în fața regelui care voia să fie suzeran peste Moldova, iar acesta a fost nevoit să renunțe supunerii Moldovei, mulțumindu-se cu confirmarea domeniilor pe care Bogdan le deținea în Maramureș, împreună cu frații săi.
Sub conducerea lui Bogdan a luat naștere noul stat moldovean care avea capitala la Siret însă voivodul prefera să stea mai mult la Rădăuți unde a ridicat o biserică (Bogdana) unde a și fost înmormântat.


Dealul din malul Izei pe care se află ruinele reședinței voievodale (sursa: wikipedia)


Grupul statuar Bogdan Voievod (sursa: wikipedia)

O activitate care a cerut multă documentare, dar și timp pentru realizare. Asta înafară de restul obligațiilor cerute de restul materiilor. Sănătoși de-am fi să mai aflăm așa informații interesante.

Reformele colonelului Alexandru Ioan Cuza

Este al doilea 24 ianuarie pe care copiii nu-l mai sărbătoresc la școală pentru că ziua a fost decretată de Guvernul României ca fiind liberă. Eu mă refer la zilele de 24 care cad în mijlocul săptămânii, nu în week-end, atunci când toată lumea e liberă. Din punctul meu de vedere e un minus în ceea ce-i privește pe elevi, pentru că așa cum mai pomeneam, acasă e mai complicat ca adulții, părinții ori bunicii sau cine mai stau cu ei să se aplece asupra acestui subiect. Doamnele din grădinițe ori școli, o parte dintre ele, au mai lucrat în avans, dar nu e același lucru.

În fine, eu una am menținut modul nostru de a lucra și, de dimineață, l-am provocat pe Luca la o discuție despre acest eveniment atât de important. Pentru că în anii trecuți am tot vorbit despre noțiuni generale, ajutați fiind de diferitele materiale ce au apărut pe piață – vezi seria Români celebri de la Editura Gama, de data asta, pentru că Luca a mai crescut, am făcut un pas înainte accesând niște informații mai amănunțite despre cele petrecute atunci. Și m-am gândit că Reformele lui Cuza ar reprezenta un capitol foarte important de analizat. Sunt multe, una mai importantă ca alta, și au fost cele care au dat naştere perioadei de început a dezvoltării capitaliste româneşti.

Am căutat pe internet și am adunat informațiile necesare pe care le-am grupat într-un text. Îl puteți citi accesând fișierul de mai jos.

Reformele colonelului Alexandru Ioan Cuza

Veți observa că părțile mai importante le-am scris cu un font mai mare pentru a ieși în evidență. Am folosit acest material pentru a completa lapbook-ul pe care l-am pregătit.

Două coperte de la blocuri de desen de format A4 au fost necesare pentru a-l confecționa. Au rezultat 3 pagini , cea din interior fiind pliată. Pe ele am lipit foi colorate A4 de trei culori: roșu, galben și albastru.

Exteriorul l-am acoperit cu o folie autocolantă pentru a-l face mai trainic dar și mai frumos.

În interior, am lipit niște imagini pe care le-am printat și tot soiul de figurine din hârtie pe care copilul să scrie informațiile.

Reformele lui Cuza – forme pentru lapbook

După ce se citeau informațiile din material, se completa secțiunea respectivă a lapbook-ului. A durat ceva timp, dar a fost frumos, o activitate condimentată cu tot soiul de întrebări, plină de curiozități ce acum au putut fi cunoscute.

Cum e țara astăzi? Dezbinată, săracă, umilită, înjosită. Lui Cuza sigur nu i-ar fi plăcut așa ceva și cu siguranță nu și-ar fi imaginat că nu putem merge mai departe pe drumul început de el.

Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp.

Alexandru Ioan Cuza

„Enciclopedia Zmeilor” – Opera epică / Basmul modern

De multă vreme mă tot învârt în jurul cărții acesteia, Enciclopedia Zmeilor de Mircea Cărtărescu. Nu știu care au fost motivele pentru care tot rămânea în lista de dorințe, însă nu se regăsea în coș niciodată. A trebuit o brâncă de la doamna dirigintă a copilului, profesoara de română, care m-a făcut să acționez într-o clipă. Pentru că Luca a lipsit în ultima săptămână de școală, am aflat foarte târziu că au de citit cartea și numai faptul că cei de la elefant sunt foarte prompți, a început lectura de a doua zi, atunci când a și ajuns la noi.
Am avut suficient timp să o citim, pentru că pe lângă el, m-am strecurat și eu, neputându-mă abține.

Iată că există și o enciclopedie a zmeilor și ea nu este deloc mai prejos decât o enciclopedie a dinozaurilor sau una a viețuitoarelor mării și oceanelor, de exemplu. Asta pentru că autorul, Mircea Cărtărescu, este un expert în zmei, i-a studiat cu atenție, a fost părtaș la descoperiri, ba a și vorbit cu câteva exemplare vii.
Prima parte a cărții este alcătuită pe același tipar cu al unei enciclopedii: anatomie, rase, geografie, istorie, ocupații, limbă etc. A doua parte sunt câteva povești înlănțuite despre anumite specii și întâmplări ale dinozaurilor.
Un volum impecabil construit și scris, cu ilustrații foarte frumoase, cu mult simț al umorului și informații foarte amuzante, potrivit mai degrabă adulților decât copiilor.
Oricum, se vede măiestria unui autor mare. (Jovi Ene)

De ce a cerut doamna de română ca elevii să citească această carte? Pentru că a avut o lecție deschisă în care a făcut o recapitulare a operei epice iar suportul a fost asigurat de un text din această enciclopedie. Numele textului suport: Povestea lui Zumm, Muma Zmeilor.

Domnul Cărtărescu ne prezintă, cu deosebit talent, tot soiul de informații despre zmei, transformându-se într-un enciclopedist plin de umor. Domnul Tudor Banuș are niște ilustrații pe care eu una nu știu cum să le descriu, sunt de vis și trebuie să le vedeți.

În prima parte suntem puși în temă, în cele mai mici amănunte, despre fascinanții zmei, aici amintind caracteristici fizice, ocupații și unelte, habitat, arme, artă și literatură etc.
La o strigare, cei care răspund sunt:

Zmeul zmeilor
Zmeul sur de văgăună

Zmeul cu colți
Câinele de zmeu
Muma zmeilor
Zmeul mioritic
Animicștiutorul

Zmeul zmeelor
Zmăul
Încălțații
Zmeul asiatic (sau zombalul)

În partea a doua citim povești, cumva una în prelungirea celeilalte.
Poveștile sunt:

Povestea lui Lobo și a lui Fofo, feciorii Zmeului Zmeelor
Povestea micuței poete Vasiliska
Povestea lui Astor, puiul Zmeului de Văgăună
Povestea doctorului Chung
Zurba lui Zurbalan, Zmăul din Quatr’a
Povestea Animicștiutorului
Povestea lui Ding-Ding, Programatoarea
Povestea lui Zumm, Muma Zmeilor
Povestea maestrului Cornichonn, Câinele de zmeu

Iată ce a declarat autorul, la o lansare de carte.

De aceea, “…o parte din cartea asta, din fericire sau din nefericire, este pentru oameni foarte cultivați, foarte rafinați. Sunt tot felul de trimiteri culturale, literare pe care, un copil hiperinteligent nu are cum să le cunoască…”

Mircea Cărtărescu

Ce au apucat școlarii să vorbească la școală.

Cine au fost zmeii?

În basmele românești, zmeul este reprezentantul răului.
În unele povești apare și balaurul.
Are o formă pe jumătate umană – jumătate animal cu gheare, colți și o statură împresionantă.
Personajul principal va învinge întotdeauna zmeul, lupta semnificând victoria binelui asupra răului.

Cred că doamna profesoară va continua și mâine analiza acestui text din Enciclopedia Zmeilor, gândindu-mă la tema ce o au de făcut elevii, acasă. E drept că într-o oră nu ai timp să faci prea multe drept pentru care am mai zăbăvit noi, acasă, pentru a înțelege mai multe.

Așadar, opera epică este opera literară în care mesajul este transmis în mod indirect, prin intermediul personajelor, naratorului și a acțiunii.

Trăsăturile operei epice sunt:
– moduri de expunere: narațiunea (relatează evenimentele), descrierea (prezintă cadrul spațial sau personajele), dialogul (dinamizează acțiunea, contribuie la caracterizarea personajelor
– prezența naratorului: subiectiv, obiectiv, martor
– acțiunea poate fi rezumată pe momentele subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul
– personaje: principale/secundare/episodice, pozitive/negative, protagonist/antagonist, rotunde/plate
– specii: schița, povestirea, nuvela, romanul, fabula, balada.

Povestea lui Zumm, Muma Zmeilor este una modernă pentru că are un autor cunoscut, umor consistent, cuvinte moderne.

„Ca să cucerești o femeie trebuie să ai tactică, strategie, simț politic și diplomatic. Trebuie să calculezi din timp unghiurile de incidență, împrăștierea balistică și rezistența materialelor. Orice neglijență în camuflaj, nodul basmalei strâns neglijent, gheboșarea neconvingătoare, șonticăitul prea stilizat, poate fi fatală. Și mai ales ține minte: o adevărată mumă a zmeilor nu gândește, lovește! O pândești, o vrăjești, o apuci, o duci. Atât. Fără farafastâcuri demodate.” (pagina 153)

Pe noi, poveștile lui Cărtărescu ne-au cucerit. Voi? Care-i părerea voastră?

„Tristan și Isolda” Elixirul dragostei

Uite că am ajuns la momentul în care această superbă poveste de dragoste să fie cunoscută și de Luca. A venit ca o cerință a profesorului de istorie care, pentru portofoliu, a specificat câteva titluri. Printre ele, Tristan și Isolda.
Am căutat cartea în bibliotecă pentru că știu sigur că o am și nu doar într-un singur exemplar, dar am pățit un lucru pe care l-am mai trăit: nu am găsit-o. Pentru că timpul era scurt, am căutat pe internet și am găsit o variantă PDF pe care am printat-o. E un exemplar apărut la Editura Prietenii Cărții, în anul 2000, în colecția Labirint, colecție coordonată de Cristina Ștefănescu, Cristina Jinga și Gabriela Dobrișan. În total 190 de pagini, adică 90 de foi A4.
Sunt la a nu mai știu câta carte pe care o recitesc și o găsesc diferită față de ultima lecturare. E un mare avantaj pe care-l am pentru că nu degeaba se spune că e bine ca unele titluri să le citești la vârste diferite.
După ce lectura a fost terminată, Luca a făcut un rezumat, pentru că domnul de istorie dorește ca în proiectele pe care le dă, copilul să scrie de mână.

Am ascultat, în mai multe reprize opera scrisă de Wagner, una destul de greu de urmărit. De aceea am optat pentru fragmentarea ei așa fiind mai ușor de ascultat. Trebuie specificat că durata este de peste patru ore.

Despre ce am mai vorbit noi după sau chiar în timpul lecturii?

În primul rând despre tematica romanelor cavalerești. Aici, Luca a aflat că Tristan mai este supranumit și Cavalerul Tristei Figuri, pentru că e cu neputință să obțină dragostea fără de care nu supraviețuiește. Am mai aflat că Tristan nu este un personaj fictiv, el existând cu adevărat. Se spune că a fost un celebru căpitan care a trăit spre mijlocul secolului VI fiind împreună cu Greidol și Gwon unul dintre cei trei principi moștenitori ai Britaniei.

Se știe că Tristan cânta la harpă cu o măiestrie aleasă și părea nefiresc ca acest lucru să fie făcut de un cavaler care trebuia să mânuiască sabia dar și să stăpânească arta vânătorii.

Un  alt subiect interesant de discutat a fost cel al vrăjitoriei. În Evul Mediu se credea că vrăjitorii dețineau puteri extraordinare, cu ajutorul cărora puteau să cunoască trecutul, viitorul, să influențeze destinul, făcându-l să acționeze în favoarea lor. Știam deja că tot atunci, în Evul Mediu, pedeapsa pe care o primeau cei acuzați de vrăjitorie era cruntă: erau arși pe rug. Era de ajuns o simplă bănuială pentru a se da ordin ca persoana în cauză să fie ucisă.

Elixirele și otrăvurile au fost alt aspect peste care ne-am aplecat cu interes. Alchimia din Evul Mediu este cea care a născut chimia de mai târziu. S-au preparat multe lucruri folositoare, dar pe lângă ele, alchimia a mai produs și puternice otrăvuri. Nu puține sunt asasinatele care erau  făcute cu otrăvuri și nu de puține ori vendetele fie ele politice ori din gelozie erau „rezolvate” chimic.

Tot această legendă ne-a trimis și prin orașele din Evul Mediu. Erau așezate la răscruce de drumuri comerciale, înconjurate de ziduri groase, construite din blocuri mari tăiate în stâncă, ridicate în scop de apărare contra jefuitorilor. Locuințele din interiorul zidurilor erau construite din lemn. Numai cele ale nobililor erau din piatră, împodobită, delimitată de celelalte.

Luca a aflat și de lepră, o boală întâlnită încă din timpurile cele mai îndepărtate. A aflat că există și în România, la Tichilești, un spital al leproșilor, leprozerie. Dacă în Evul Mediu leprosul era exclus din societate, lumea temându-se de el, crezând că boala era dată de Dumnezeu ca pedeapsă pentru o faptă reprobabilă, începând din secolul al XIV-lea, ei au beneficiat de asistență medicală.

Trubadurii au constituit o întâlnire specială, pentru că ne-am dat seama din ce timpuri străvechi există. Ei puteau fi întâlniți în piețele publice, pe lângă orașe și cetăți mai importante, la curțile regale acolo unde cântau și reciteau propriile creații.

În căutările mele în vederea documentării am dat peste mai multe imagini, iar una dintre ele m-a inspirat în a o transforma în pictură pe sticlă. E un exercițiu pe care nu-l mai făcuse de ceva vreme iar Luca s-a bucurat când l-a văzut.

Am trecut imaginea pe sticlă, conturând cu marker-ul, după care copilul a pictat-o.

Din când în când se mai privea sticla pe partea cealaltă pentru a se vedea unde anume nu este acoperită cu vopsea. A fost gata în momentul în care toată suprafața a fost acoperită.

La final, lucrarea lui arăta într-un mare fel. Abia aștep să găsesc o ramă potrivită pentru a o putea expune.

Cam asta ne-a inspirat pe noi această tristă poveste de dragoste să facem. Dacă nu ați aflat încă de ea, nu e târziu să o citiți. Niciodată nu e târziu să te întâlnești cu povești speciale, așa cum e bine să le recitești, redescoperindu-le dulceți neștiute.

Eminescu din 2018. Așa cum îl pricepem noi

Iată că a sosit și data de 15 ianuarie atunci când ar trebui, cu mic cu mare, să-l sărbătorim pe marele nostru poet. Dar ce să vezi, politicul a reușit să rupă din strălucirea a ceva ce el  nu va putea niciodată realiza. Lupta asta sălbatică nu mai lasă oamenii să se bucure de lucruri care nu au cum să facă rău, din contra, să mai lumineze și înfrumusețeze viața de zi cu zi.

După ce temele au fost făcute și s-a mai citit ceva despre care copilul nu avea cunoștință, lipsind în ultima săptămână de la școală, ne-am aplecat asupra unei poezii scrisă de Eminescu. A unei poezii care este încadrată ca putând fi înțeleasă și analizată de un copil în clasa a VI-a.

Nu am făcut nimic spectaculos ci, pur și simplu, am avut o discuție calmă, caldă, constructivă despre această poezie.

Numele ei este „Povestea codrului” și vă invităm să o citiți, dar și să zăboviți puțin asupra ei.

Povestea codrului

Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei sale.

Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb.

Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de veşti,
Filomele-i ţin orchestrul
Şi izvoare spun poveşti.

Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici…

Hai şi noi la craiul, dragă,
Şi să fim din nou copii,
Ca norocul şi iubirea
Să ne pară jucării.

Mi-a părea cum că natura
Toată mintea ei şi-a pus,
Decât orişice păpuşă
Să te facă mai presus;

Amândoi vom merge-n lume
Rătăciţi şi singurei,
Ne-om culca lângă izvorul
Ce răsare sub un tei;

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Şi prin somn auzi-vom bucium
De la stânele de oi.

Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strânge piept la piept…
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i înţelept!

Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
Împrejuru-ne s-adună
Ale Curţii mândre neamuri:

Caii mării, albi ca spuma,
Bouri nalţi cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne rămuroase
Ciute sprintene de munte –

Şi pe teiul nostru-ntreabă:
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iară gazda noastră zice,
Dându-şi ramurile-n laturi:

– O, priviţi-i cum visează
Visul codrului de fagi!
Amândoi ca-ntr-o poveste
Ei îşi sunt aşa de dragi!

Am făcut un portofoliu, mai altfel, în care să se cuibărească câteva detalii pe care le-am constatat în urma discuțiilor.

O parte dintre ele sună așa:

Din cine este formată împărăția codrului?
Ce vietăți trăiesc în împărăția codrului?
Care sunt elementele comune ale poeziilor „O rămâi…” și „Povestea codrului”?
În ce poezii ale lui Mihai Eminescu mai apare codrul?
Specifică elementele de versificație.

A fost frumos. Cred că vom mai repeta de îndată ce vom prinde puțin timp liber.

„Father Christmas and Me” by Matt Haig

Uite că am reușit să terminăm și ultima carte din seria celor scrise de Matt Haig cu această temă. Anul trecut, Moș Crăciun avea în tolbă prima din seria aceasta, iar lectura ei ne-a adus mare bucurie.

Despre cum am văzut noi prima carte puteți citit accesând link-ul de mai jos.

Dacă e sezonul lor, să le citim! „Un băiat numit Crăciun! de Matt Haig

Anul acesta, de Moș Nicolae de data asta, Luca a primit continuarea, „Fetița care a salvat Crăciunul”, carte caldă, abia ieșită de sub tipar. Și iar am intrat în atmosfera de vis descrisă de autor. Știam că putem achiziționa și ultima apărută din serie, cea de a treia, dar care nu a putut fi tradusă în limba română, asta pentru că abia fusese publicată în Marea Britanie.

„Fetița care a salvat Crăciunul” de Matt Haig

Eu n-am stat prea mult pe gânduri și am comandat cartea, ultima, pentru că știam că nu vor fi probleme în a fi citită, chiar dacă este scrisă în limba engleză.  Două luni a durat până a ajuns cartea, dar ea a sosit la timp, chiar înainte de Crăciun, numai bine de pus sub brad.

Mă bucur foarte tare de decizia luată chiar dacă prețul cărții achiziționate, Father Christmas and Me by Matt Haig
a fost destul de piperat însă a meritat fiecare bănuț. Acum, Luca a fost cel care a citit, cu voce tare, 90% din carte, pentru că îi place și e un exercițiu pe care nu-l putea rata. Spun asta pentru că s-a oferit să citească el considerând că așa îmi va face un cadou. Și chiar mi-a făcut. 🙂

Amelia, personajul principal al cărții, a fost salvată de Moș Crăciun de la Azilul de săraci al domnului Creeper. Pentru că a fost ajutat de Mary, cea în ochii căreia a văzut un licăr deosebit, Moșul a plecat însoțit și de ea, astfel în sania fermecată aflându-se trei oameni care s-au îndreptat spre Elfhelm.

După ce au ajuns acolo, a sosit și prima surpriză, Moșul căsătorindu-se cu Mary, cea care a devenit astfel Doamna Crăciun. Poate e de la sine înțeles că Amelia a ajuns în grija familiei Crăciun, urmând a-și duce traiul în orașul elfilor. Numai că nu e așa de ușor să trăiești om fiind, lângă niște creaturi atât de mici, dar mai ales, diferite.

Trece prin tot soiul de peripeții, poate cea mai importantă fiind aceea când din neștiință și neatenție, reușește performanța de a distruge sania Moșului, spre disperarea elfilor care tocmai o utilaseră cu ultimele aparate performante, plus un telefon.

Amelia a crezut că Elfhelm-ul fiind un oraș magic, plin de voioșie și bucurie, îi va oferi un loc în care va trăi fericită numai că lucrurile nu au stat chiar așa. La școală a întâmpinat tot soiul de greutăți pentru că modul în care judecă și socotesc elfii diferă de cel al oamenilor.

Totul se schimbă în momentul în care Moș Vodol, un elf bătrân și rău, le pune gând rău oamenilor din oraș, adică Ameliei și „părinților” ei, dorind pe lângă asta a distruge Crăciunul și tot ce înseamnă el.

Va reuși Moș Vodol să-și ducă planul până la capăt? Va reuși Amelia să demonstreze celorlalți că Moș Vodol răspândește vești false și că intențiile lui nu sunt nici pe departe de bună credință?

Trebuie să aflați singuri pentru că această ultimă parte a trilogiei lui Mat Haig este plină de bunătate, dar mai ales de magie. O carte în care ni se reamintește de faptul că oamenii sunt buni și răi, iar știrile false circulă extrem de repede pricinuind multă durere și furie.

Nu trebuie să uităm că Amelia a fost o fetiță extrem de săracă și necăjită, pentru că mama ei a murit, tatăl a părăsit-o nedorind a avea grijă de ea, iar soarta a dus-o la un moment dat la azilul domnului Creeper, de acolo fiind salvată de Moș Crăciun.

Știți unde se ascunde Amelia când este foarte tristă și nu dorește să vadă pe nimeni? Unde altundeva decât în coșul unui horn!

Nu pot să nu reamintesc de Spiridușa Adevărului, cea care rămâne consecventă în atitudinea ei. Și aici, avem parte de dialoguri savuroase în care rostirea adevărului nu sună așa de frumos precum s-ar crede.

‘You are ugly’, said the Truth Pixie.
‘What? That’s rude.” I am sorry, I can’t help it. I am the Truth Pixie. The truth is what I do. But it is nothing personal.’
‘Well, it feels personal.’
‘Why?I have now seen three humans ans they are all hideous. Father Christmas and Mary and you. Out of those three I would probably sau you are the least ugly. But that still makes you incredibly hideous to look at. It is you ears. They are so round. And your eyes. Human eyes are just too close together. They are ridiculous. And look how tall you are. What is the point of that? I seriously don’t know, but it seems that all humans are required to take up far more space than they actually need. But don’t get me wrong, as humans go you are not disgusting.’
‘Thanks … I think.’
‘I mean, that Mary! Wow. I have never seen anything like her. She is so big and lumpy ans hideous! And even though she has been drimwicked she can’t do any magic at all. That’s what I’ve heard.’
‘Hey!’ I said. ‘Don’t say that! Mary is one of the loveliest people in the whole world.’ (page 92)

Invităm cititorii mari și mici să intre în lumea plină de magie a autorului pentru că vor avea parte de multă aventură dar și distracție. Totul completat de ilustrațiile amuzante semnate de Chris Mould.

Ah, să nu uit! Veți mai descoperi și de ce primiți ouă de ciocolată de Paști.