Ziua 4. Fără febră de data asta și cu o stare mai bună. Se îndreaptă totul spre bine și sperăm ca săptămâna ce vine, atunci când este și teza la limba română, copilul să fie în deplinătatea forțelor.
Întrebarea zilei cu numărul 4 se poate citi pe cartolina de deasupra. 🙂 Iar răspunsul se poate auzi mai jos.
Dar, iată ce scrie în Enciclopedia Crăciunului de Gerry Bowler:
Istoria lui Moș Crăciun începe odată cu Sfântul Nicolae din Mira, un episcop creștin din Asia Mică al cărui cult s-a dezvoltat în Evul Mediu și în jurul căruia s-au țesut numeroase povești despre generozitatea sa față de copii. În secolul al XII-lea, el era deja ocrotitorul celor mici, în numele lui primind daruri pe data de 6 decembrie, ziua în care era sărbătorit, sau în ajunul acesteia. În speranța că sfântul le va umple, copiii își așezau ciorapii sau ghetele la ușă sau lângă fereastră, dat fiind că hornurile erau rare în Europa înainte de anii 1500.
Măși Crăciuni în magazine
În 1841, un magazin din Philadelphia a fost cel care a angajat primul Moș Crăciun. Magazinul lui J.W. Parkinson a aranjat ca un „Kriscringle” real să coboare pe coș să-i uimească pe copiii strânși acolo. Ideea a avut un asemenea succes, încât Parkinson a început să-și facă publicitate numindu-și prăvălia „Cartierul general al lui Kris Kringle. În mod ciudat, nimeni nu i-a urmat exemplul până în 1890, când Boston Store din Brockton, Massachusetts, a angajat un Moș rotofei, care și-a pus barba albă. În scurt timp, șiruri de copii își așteptau rândul să vorbească cu Moșul, iar alte magazine au preluat ideea.
În 1900, deja zeci de magazine își aveau Moș Crăciunul în grotă sau pe un jilț, încurajându-i pe copii să i se așeze pe genunchi și să-i spună ce-și doresc de Crăciun.
Voi ce vă doriți de Crăciun?
