Poate din cauză că stăm aici, „cuibăriți” în Dumbravă, ne este atât de dragă, și tot vorbim despre ea. Iar și iar, fără să ne mai săturăm. Dumbrava are un farmec aparte, anotimpurile venind să o îmbrace atât de inspirat, că ai senzația că este, mai mereu, sărbătoare. Lizuca și povestea ei, fascinează pe oricine are puțin răgaz s-o asculte. Este atât de frumoasă și emoționantă, că te întrebi: oare eu cum aș fi procedat dacă aș fi fost în locul copilei?
Dacă nu ați văzut Dumbrava niciodată, mai gândiți-vă la ce pierdeți! 🙂
Și la dreaptă și la stânga s-au adunat păpușoi. Se mișcă și sună ca niște săbii. Dar eu nu mă tem. Ei ne îndeamnă înainte și ne pot apăra de multe jivine rele. Vezi tu? păpuțoii au și o împărăteasă, Patrocle. O floare mare și mândră: bunica zice că o chiamă Sora- Soarelui. Să ne oprim aici, lângă ea. Ce mai faci mata, Sora-Soarelui?
Floarea cu coroană aurie se clătină lin spre copilă, la adierea vântului.
– Îmi pare bine că te găsesc înaltă și frumoasă, urmă Lizuca. Noi ne ducem la bunicuța și la bunicul.
– Foarte bine, aprobă floarea-soarelui.
Căci acasă nu mai putem sta. Tata a bătut din picior la bunici și nu mă mai lasă la dânsii. Și când era tata acasă, mămica se sfădea cu dânsul; țipa subțire, cerea să vândă livezile și pădurea. Tata nu voia și zicea că sunt ale mele, rămase de la mama. Iar mămica tropăia mărunțel și se uita holbat și a căzut pe scaun leșinată; și tata a sărit și a stropit-o cu apă. Pe urmă tata s-a dus; iar mămica mă tot bătea, dar eu nu plângeam. Mă strecuram la Patrocle în cușca lui, și stam acolo ascunsă și mă gândeam la mama, care s-a dus și nu s-a mai întors. Mama mea a murit, Sora-Soarelui!
Floarea lăsă să cadă deasupra copilei două petale ca niște fluturi de lumină și clătină întristată din cap.
-Așa-i că pe aici e drumu la bunicii mei? Atunci hai să mergem, Patrocle, că altfel întârziem.
Așa că, pentru o grădiniță ce poartă denumirea acestei minunate povești, am considerat că altceva nu s-ar fi potrivit. Drept pentru care, iată ce a ieșit!
Macheta aceasta vine s-o completeze pe cea pe care am pus-o la intrare în grădiniță și, lesne se observă, că am continuat povestea 🙂
Am completat macheta aflată la intrare, cu un copac (a se citi răchită 🙂 ), pe care s-au afișat etapele programului zilnic.
Așa arată Dumbrava mea. Datorită lui Sadoveanu, ne putem opri și visa în scorbura răchitei. Ce ziceți?
2 gânduri despre “Machete didactice – Revenim în Dumbravă, iar și iar! Lizuca și Sora Soarelui”
Superbe machete!
Mulțumesc frumos!