machetedidactice.com

Una, alta, de la Clasa Pregătitoare și nu numai

Nu știu cum vede marea majoritate lucrul alături de un copil care este în Grupa Mare ori Clasa Pregătitoare, dar pentru mine reprezintă o provocare majoră. E ca un aluat din care poți plămădi o formă minunată, care să poată încorpora mai târziu tot soiul de atitudini, curiozități, mirări.
Copiii sunt fascinanți și sunt convinsă că așa au fost mereu, doar că adulții, în goana lor după supraviețuire, nu s-au priceput în a le acorda atenția necesară.
Copiii sunt acele entități care supun la grea caznă adulții, în încercarea de a vedea care este limita lor de suportabilitate, cum anume se manifestă, ce atitudine au dacă așteptările lor sunt altele.
De ce ai avea așteptări în ce privește un copil? Nu trebuie ca mai întâi să investești în el? Timp, resurse, totul?
Un copil nu se cere făcut și dacă el a ajuns să fie pe lumea asta, părintele trebuie să-i acorde tot, dar tot sprijinul pentru ca acel copil să se dezvolte. Nu ca adultul care-l formează ci independent.
Ori pentru asta trebuie să ai deschidere, înțelegere, abilități.
Copiii sunt fascinanți și trebuie să ai înțelepciunea de a te apleca asupra lor, învățând de la ei. Și de la ei.
Eu asta fac mereu și nu regret nici o secundă atitudinea luată.

Am avut posibilitatea să petrece câteva zile alături de o școlăriță de Clasă Pregătitoare și am constatat că programa este atât de încărcată și stufoasă că un părinte care aleargă cât îl țin picioarele pentru supraviețuire nu mai are răbdarea  necesară să se aplece asupra acestui capitol din existența lui, unul foarte important de altfel. Materiile din programa școlară sunt multe, caietele și cărțile parcă nu se mai termină, de fișe nu mai pomenesc.

Am avut posibilitatea să văd subiectele de la Comper și vreau să vă spun că este greu concursul, sunt grele subiectele și nu toți copiii pot participa. Ori pot, dar rezultatele îi vor dezamăgi! Copila cu care eu am lucrat este una destupată, care scrie și citește în limba română și engleză cu ușurință, dar vocabularul pe care-l are, unul destul de bogat pentru vârsta ei, nu-i permite să acopere toată aria cerută de acest concurs. Da, știu, e un concurs, însă nu cred că e benefic ca toți copiii să fie înscriși doar pentru că părinții doresc asta. Învățătorul ar trebui să le spună cum stă treaba și asta fără nici o supărare.

După ce am terminat cu lecțiile, activitățile care au urmat au avut ca scop o relaxare și, cel mai important, acest efect l-au avut. Am adus în fața lor portativul și notele muzicale și am meșterit și cântat cât ne-a ținut gura.

Am ascultat o parte din cântecele din celebrul film „Sunetul muzicii” pentru că acesta este un film pe care toți copiii ar trebui să-l vadă, e nemuritor.

Unde mai pui că lectura pe care am avut-o săptămâna asta a fost cea legată de Nils și s-a potrivit pe mai multe planuri. Și la melodii, dar și la alfabetul meseriilor în poveste întâlnind meserii care între timp au dispărut: armurier, aurar, etc.

Revenind la crafturi, s-a mai meșterit și un flamingo care a ieșit minunat.

O zi banală reprezintă o adevărată provocare pentru mari și mici deopotrivă. Dar ce-i mai frumos în viața asta decât să dai curs provocărilor? Uneori nu-ți iese însă și când se întâmplă gustul reușitei e divin. Spor în toate!

Lasă un răspuns

%d