Anul acesta inspiraţia pentru confecţionarea decoraţiunilor a venit mai greu. Şi poate că nu inspiraţia a purtat vina în totalitate cât nehotărârea.
Aş fi făcut de toate: şi felicitări şi ouţe şi … şi… şi… .
Până la urmă a trebuit să mă hotărăsc, nu de alta dar peste câteva zile vine Paştele şi timp nu prea mai este la dispoziţie. Am căutat să-l angrenez şi pe Luca, dar şi pe Răz în activitatea mea şi într-o oarecare măsură, am reuşit.
Am lucrat pe mai multe secţiuni şi dacă mă întrebaţi de ce, nu ştiu să vă răspund. Este lesne de înţeles că activităţile nu le-am făcut într-o zi pentru că tehnicile folosite nu au permis acest lucru.
Dar să încep cu începutul.
Am dorit să-i confecţionez lui Luca o pernuţa sub formă de iepuraş. Nici aici nu a fost prea uşor de ales, însă până la urmă tot copiii au avut ultimul cuvânt de spus. Luca, în principal, dar dacă Răzvan are ceva de comentat, pentru Luca este literă de lege.
Acesta este iepuroiul nostru şi este confecţionat din fleece, umplut cu melană şi are câteva ornamente. Mai jos am ataşat un fişier în care veţi găsi toate tiparele şi toate schiţele după care am lucrat. Etapele mele de lucru sunt imortalizate, asta pentru a vedea paşii pe care i-am parcurs până am ajuns la forma finală.
Luca a dormit deja cu el şi este convins că-l va ajuta să-i înfrângă temerile, deloc puţine!
Apoi am dorit să confecţionez câteva ouă mai altfel. Cred că mi se trage de la săptămâna tocmai încheiată. Şi de această dată, băieţii au fost cei care m-au ajutat şi care m-au făcut să optez pentru un material sau altul.
Dar despre ce este vorba. De la trei baloane lunguieţe am plecat într-o călătorie ce a dus şi la schimbarea formei dar şi a conţinutului.
Luca m-a ajutat să umflu cele trei baloane, dar nu fără peripeţii şi spun asta pentru că se temea să nu i se spargă în faţă. Nu ar fi fost prima dată!
Am pornit cu ideea de a le îmbrăca la fel, folosind aceleaşi materiale şi aceleaşi tehnici, dar pe parcurs s-a schimbat modificarea! Aşadar:
primul dintre ele a fost învelit într-un fir de lână mai subţire de culoare bleu – verzui. Am început prin a muia firele într-o soluţie de aracet diluat cu apă, după care am constatat că este mai bine să le înfăşor şi apoi să le „scufund” într-o baie cu substanţa mai sus menţionată.
După ce balonul (care am uitat să precizez că l-am legat sub formă de ou) a fost acoperit în întregime de aţă, a fost îmbibat cu soluţie, iar apoi l-am pus la uscat.
Cel de-al doilea m-am gândit că ar fi mai interesant să-l supun unui procedeu de învelire cu şerveţele, tehnica de papier mache. Pentru asta, balonul ce avea aceeaşi formă ca şi primul, a fost acoperit în totalitate cu mai multe straturi de şerveţel, acestea fiind muiate cu aceeaşi soluţie de aracet cu apă. După ce am terminat această operaţie, a fost pus la uscat lângă „fratele lui”.
Cel de-al treilea balon a fost învelit cu o bandă de cânepă, iar după aceea scufundat în aceeaşi soluţie pe bază de aracet cu apă. Şi s-a aşezat cuminte în rând cu suratele.
A trecut mai bine de o zi până s-au uscat, timp în care, în mintea mea au fost ornate în fel şi chip.
Iată ce s-a întâmplat cu primul: uscat fiind, am spart balonul din interior (aşa am procedat în cazul tuturor) l-am scos şi am ornat cu nişte ștrasuri. Acesta este ouţul lui Luca, pentru că pur şi simplu s-a îndrăgostit de el! Şi mie îmi place foarte mult, pentru că este delicat şi diafan.
Cel de-al doilea a mai suferit următoarele etape: a fost pictat cu vopsea acrilica, dat cu o pulbere lucioasă de sclipici fin şi apoi ornat. Aici m-a ajutat Luca, el alegând fluturii pe care i-am pus ca ornamente.
Cel de-al treilea a ajuns să arate aşa, după ce a fost „gătit” cu câteva elemente de primăvară. A devenit preferatul lui Răzvan, pentru că este mai rustic şi spune el, cel mai apropiat de natură.
Acum, fiecare băiat şi-a pus la locul de studiu ouţul preferat. Mă bucur că au participat la tot acest freamăt şi poate într-o zi, vor exersa aceste îndeletniciri alături de copiii lor.
Luca a vrut să mai facă şi o felicitare şi ce a ieșit puteți vedea mai jos, asta după ce pe parcurs a suferit mai multe aranjamente.
Am reuşit să petrecem ceva ore minunate, pline de creativitate dar mai ales de căldura unei familii normale. Sunt atât de preţioase aceste clipe! Vă dorim un Paşte fericit!
4 gânduri despre “Activităţi educative copii – În aşteptarea sărbătorilor Pascale, câteva decoraţiuni pentru casă. Sau mai bine spus, pentru suflet!”
Draga Ioana, am citit aseara articolul tau si am ramas toata noaptea cu gandul la frumusetile pe care le-am vazut!
Imi place mult coronita cu pulbere lucioasa si fluturasi, dar o ador pe cea rustica :). Sunt superbe, iar perinita este fara seaman de “iubibila”!
Va imbratisam cu mult, mult drag si va dorim sa va odihniti, sa fiti sanatosi si sa saditi multa armonie si liniste in sufletele voastre!
Cred că bănui dragă Camelia, cât de mult mă bucură aprecierile tale. Şi nu numai! Sunt mai valoroase decât recompensele materiale şi au multă consistentă. Mă bucură să văd că am reuşit să transmitem ceva pozitiv. Paşte fericit !
ati avut ceva de munca dar au iesit niste decoratiuni foarte frumoase. va doresc spor in toate si sa aveti sarbatori frumoase si luminoase!
Multumesc frumos! Sărbători cu bine iar micului Dante,toată bucuria şi fericirea! Paşte fericit!