Buburuzele au intrat în vacanță.
Deși ne despart doar câteva săptămâni, am simțit ieri o nostalgie blândă, aceea pe care o simți când privești niște copii crescând sub ochii tăi. Mă gândeam că, atunci când ne vom revedea în septembrie, vor fi deja puțin diferiți: mai mari, mai odihniți și plini de povești adunate în zilele lungi de vară.
Înainte să pornim, simbolic, spre vacanță, am stat de vorbă despre ce înseamnă ea pentru fiecare. I-am întrebat ce le vine în minte atunci când aud cuvântul „vacanță”, iar răspunsurile au venit repede, una după alta: mare, plajă, piscină, joacă, telefon, Lego, colac. Cuvinte simple, dar care au reușit să aducă instantaneu în sală miros de vară, soare și zile fără grabă.
Nu puteam rata ocazia de a transforma acest moment într-o mică activitate de dezvoltare a limbajului. Am despărțit cuvintele în silabe, le-am alintat, am descoperit cu ce sunet încep și cu ce sunet se termină, iar copiii au participat cu entuziasm la un exercițiu care, deși valoros din punct de vedere educativ, a fost perceput de ei ca o joacă. Sunt acele momente care îmi amintesc cât de firesc învață copiii atunci când sunt implicați cu bucurie.
A urmat apoi întâlnirea cu povestea. Ca de fiecare dată, o carte ne-a fost călăuză, iar de această dată am ales „Plajă rezervată”, apărută la editura cartemma și scrisă de Sophie Lescaut. O poveste minunată, pe care o recomand din toată inima.
Totul începe astfel:
„Era o zi frumoasă de vară, una din acele zile în care ai chef să mergi la plajă. Doamna Ornitorinc tocmai își face bagajele. Îngrămădește într-o geantă prosoapele de baie, lopățelele, găletușele, greblele, stropitoarele, ochelarii de soare, cărțile, măștile de scufundare, zmeul, colacii de înot, costumele de baie, rachetele, tuburile, bilele, mingile, pălăriile, plasele pentru pești, umbrela de soare, băuturile, gustarea…”
De aici începe aventura Doamnei Ornitorinc și a celor șapte copii ai săi, aflați în căutarea unei plaje unde să poată petrece o zi liniștită. Numai că fiecare plajă pare să aibă câte o regulă absurdă: una este destinată doar animalelor fără coarne, alta celor fără păr, fără colți, fără carapace sau fără antene. Din loc în loc, familia este nevoită să plece mai departe.
Copiii au urmărit cu atenție peripețiile personajelor și s-au amuzat de situațiile atât de asemănătoare cu cele din viața reală. Pe parcursul călătoriei se aud tot felul de replici pe care orice părinte le cunoaște: „Mi-e foame!”, „Mi-e sete!”, „Mi-e frică!”, „Mă dor picioarele!” și multe altele. În cele din urmă, Doamna Ornitorinc găsește cea mai frumoasă soluție: își creează propria plajă, un loc în care toată lumea este binevenită, indiferent dacă are coarne, colți, carapace, antene sau orice altă particularitate.
O poveste despre acceptare, diversitate și bucuria de a fi împreună, perfectă pentru începutul verii.
După poveste, am revenit la unul dintre jocurile care ne-au însoțit aproape întreg anul. Cred că l-am jucat la aproape fiecare întâlnire și a devenit, într-un fel, parte din identitatea grupei noastre. De această dată, victoria a revenit echipei Albastre, care a fost mai atentă, mai concentrată și foarte dornică să câștige.
Am continuat cu o activitate artistică. I-am invitat să deseneze ceva care le amintește de vară. Soarele a fost, fără îndoială, personajul principal al desenelor. Au apărut plaje, valuri, flori, piscine, înghețată și multe alte elemente care vorbesc despre acest anotimp atât de iubit de copii.
Am avut și o provocare matematică: două imagini între care trebuiau descoperite zece diferențe. Exercițiul le-a pus la încercare atenția și spiritul de observație, iar satisfacția de a găsi fiecare detaliu ascuns a fost pe măsura efortului.
Finalul întâlnirii a fost unul vesel și plin de energie. Am repetat cântecele pentru serbarea care urma să aibă loc astăzi și ne-am bucurat împreună de jocul „Cele șapte mișcări”, unul dintre preferatele mele. De această dată nu am folosit tabla inteligentă. Am cântat noi, am condus noi ritmul și am făcut noi toate mișcările, iar acest lucru a adus parcă și mai multă apropiere și autenticitate momentului.
Așa s-a încheiat ultima noastră întâlnire înainte de vacanță.
Le doresc Buburuzelor o vară plină de sens, cu povești frumoase, descoperiri, râsete și amintiri care merită păstrate. Le doresc să adune clipe pe care să le poată așeza, asemenea fotografiilor, într-un album al copilăriei și să le povestească apoi celor care au răbdare să le asculte.
Mulțumesc părinților pentru încredere și colaborare. Mulțumesc doamnelor educatoare pentru implicare și pentru tot ceea ce construim împreună în jurul acestor copii minunați.
Iar dacă toamna ne va găsi din nou împreună, sper să ne reîntâlnim cu același elan. Sau poate cu unul și mai mare. Pentru că devenirea copiilor se construiește pas cu pas, întâlnire după întâlnire, poveste după poveste.
Sper că această vară va așeza peste fiecare dintre voi puțină lumină, puțină odihnă și multe motive de recunoștință. Ne revedem după vacanță, cu povești noi de spus. 🌞📚🧡
