Anotimpurile și jocurile lor pentru preșcolari și școlari mici

Iarnă, primăvară, vară, toamnă! Învățarea despre anotimpuri este distractivă folosind aceste activități preșcolare. Activitățile legate de cele patru anotimpuri pot fi folosite pentru a-i învăța pe copiii mici despre schimbările de vreme care apar pe tot parcursul anului. Se pot folosi aceste metode de învățare și în ciclul primar.

Copiii preșcolari, dacă ne referim la ei, află doar modul în care este organizat anul. În timpul calendaristic încep să învețe zilele săptămânii și lunilor. Utilizând aceste activități, preșcolarii vor învăța despre cele patru anotimpuri. Ei vor afla numele anotimpurilor, vremea tipică și alte caracteristici distinctive ale fiecărui sezon.

Pentru o mai atractivă abordare puteți folosi cântecele, fie cele existente deja ori altele inventate de dumneavoastră.
Iată un exemplu ce poate fi foarte ușor adaptat și în limba română. Păstrați linia melodică și rostiți numele lunilor în limba română.

O altă variantă ar fi:

Iarnă, primăvară, vară, toamnă
Iarnă, primăvară, vară, toamnă

Există anotimpuri, patru la număr
Se schimbă vremea: soare, ploaie și zăpadă
Frunzele cad iar florile cresc

Iarnă, primăvară, vară, toamnă

Există anotimpuri, patru la număr
Priviți afară și veți vedea
Despre ce anotimp puteți învăța!

Folosiți o machetă didactică pentru a arăta diferitele lucruri asociate anotimpurilor. Precum se observă copacul este împărțit în patru părți distincte pe care le puteți eticheta cu numele anotimpului. Folosiți imagini (jetoane sau altele decupate din reviste) pentru a ajuta copiii să înceapă să învețe despre vreme, îmbrăcăminte, activități și alte lucruri care sunt specifice fiecărui anotimp.

Puteți face patru cărți, una pentru fiecare anotimp. Dați fiecărui copil o carte mică cu „Cele patru anotimpuri” pe coperta din față și numele unui anotimp pe fiecare dintre celelalte patru pagini. Pe fiecare pagină, copiii desenează și culorează o imagine a ceva ce le place să facă în acel anotimp. Am lucrat și noi, acasă, atunci când Luca era mai mic, acest gen de carte. Iată cum a ieșit!

Cum am reuşit noi să confecţionăm patru copaci, într-unul! Copacul şi cartea anotimpurilor

Joacă un joc rapid intitulat „Eu spionez” cu o întorsătură sezonieră. Aceasta este o activitate ușoară pe care o puteți face ori de câte ori aveți câteva minute în plus. Dați copiilor un indiciu precum „Observ frunze roșii și portocalii în copaci, veverițele care adună nuci și dovleci într-o grădină. Ce anotimp este?” Lăsați-i să ghicească anotimpul. După ce înțeleg jocul, copiii își fac propriile indicii.

Pentru o activitate cu cele patru anotimpuri, colectați poze ale oamenilor care fac lucruri diferite cum ar fi patinajul pe gheață, jocul pe plajă, plimbarea în ploaie etc. Apoi plasați imaginile pe macheta existentă. Copiii să lucreze în perechi și să privească fotografiile pentru ca mai apoi să le asocieze anotimpului respectiv.
Și jocurile nu se opresc aici.

Copiii şi muzica lor

Din (ne)fericire, cei care hotărăsc cum anume se desfășoară educația în școlile și grădinițe noastre, au decis, de câțiva ani încoace, ca pe data de 1 Iunie copiii să aibă liber și să nu meargă la școală ori grădiniță.

Un raționament eronat, în opinia mea, pentru că cei mai mulți dintre părinți nu au timpul necesar de a lucra/juca/vorbi cu ei. La orele petrecute alături de colegi, dascălii organizau tot soiul de activități, acestea dându-le copiilor o stare de bine, de bucurie și sărbătoare.

Dar fiindcă așa stau lucrurile, unii cu spirit întreprinzător nu s-au culcat pe-o ureche și au organizat tot soiul de manifestări menite a celebra Ziua Copiilor. În București și în alte orașe ale țării, cei mici au parte de ateliere, întâlniri mai speciale, pe care însă nu le poți urmări în orașele mai mici, iar de mediul rural nici nu mai pomenesc.

Vă invit să nu ocoliți, dacă puteți și aveți chemare, concertul educativ ce se va desfăşura la Sala Radio şi care vă propune un repertoriu antrenant și accesibil pentru cei mici; acolo vor asculta piese de la Mica serenadă a lui Mozart sau fragmente din Anotimpurile lui Vivaldi, până la partituri din musical-uri celebre ca Mary Poppins, Sunetul Muzicii sau Veronica.

Evenimentul este cu acces gratuit (în limita locurilor disponibile) și are o durată de aproximativ 70 de minute. Accesul se va face începând cu ora 10.00.

Și pentru ca cei mici să se bucure de magia muzicii, pe scena Sălii Radio se vor reuni Orchestra de Cameră Radio, violonista Cristina Anghelescu și ansamblul Radio România care se bucură deja de o mare popularitate printre micii spectatori: Corul de Copii Radio (dirijor: Răzvan Rados, acompaniament pian: Magdalena Faur). Întregul eveniment se va desfășura sub bagheta dirijorului Constantin Adrian Grigore. Cu o bogată carieră internațională, acesta a fost invitat în 2017 la pupitrul Filarmonicii Regale din Liege (Belgia), unde a susținut o serie de 7 concerte.

Concertul va cuprinde câteva intervenții ale dirijorului, pentru a-i apropia pe micii melomani de arta muzicii și a-i ajuta să înțeleagă partiturile pregătite pentru ei, cum ar fi: Mozart – Mica serenada (partea I) și două fragmente din suita Anotimpurile – Vivaldi: Concertul nr. 1 în mi major pentru vioară și orchestră, Primăvara – partea I și Concertul nr. 2 în sol minor pentru vioară și orchestră, Vara – partea a III-a.

De asemenea, copiii se vor întâlni și cu lucrările ritmate ale compozitorului american Scott Joplin (The Strenous Life, The Entertainer, The Ragtime Dance) și cu binecunoscutul tango La Cumparsita, semnat de compozitorul uruguayán Gerardo Hernán Matos Rodríguez.

Ce-aș mai putea adăuga pentru a vă convinge? Nimic! 🙂

Audiție plăcută!
Articol publicat în revista online Literatura de azi

Machete didactice – Muzica și miracolele ei

De când am descoperit că pot să meșteresc una alta, iar produsul muncii mele să și plece din casă spre încântarea multora și infinita mea plăcere, am pledat cu stoicism despre importanța prezenței în sălile de clasă și de grupă a elementelor muzicale. Instrumentele și notele muzicale nu ar trebui să lipsească din ochii copiilor pentru ca să nu mai vorbesc de doamna de la catedră sau de la măsuțe, care cântă.
Într-o postare în care povesteam despre o remarcă a unei fetițe legată de educatoarea ei, și care a stârnit multe controverse, afirmam că pentru mine este de neconceput ca o educatoare să nu cânte. Nu vă enervați dar asta e părerea mea: cea care este în preajma atâtor copii și care-i mai și formează, ar trebui să știe să cânte. Nu ca Angela Gheorghiu dar frumos și melodios.
Și pentru că eu cred cu tărie că muzica este tămăduitoare, mărturisirea unei supraviețuitoare din incendiul de la Colectiv a venit să întărească – nu c-ar mai fi nevoie- acest sentiment.

Cu ochi miloși, femeia îmi spune pe nume: „Alexandra, vino la băiță”. Mâinile i se odihnesc pe spătarul scaunului cu rotile și ezită o clipă înainte să intre în salon ca să mă ajute să mă ridic din pat. Când face primul pas înspre mine, lacrimile îmi țâșnesc din ochi și se preling pe cojile de pe obrajii arși. Încep să plâng icnit, cu disperare, termurând tot mai tare de frig și de frică. În diminețile cu băi, mi-e teamă că am să mor de durere în cada verde în timp ce asistentele încearcă să îmi desprindă pielea moartă de pe răni, fără anestezie. Femeia plânge cu mine și încearcă să mă consoleze. Îmi cântă doine de la ieșirea din salon și până în sala de baie, cu respirația întretăiată.

„Cântă-mi, te rog”, îi șoptesc asistentei iar aceasta cu glasul frânt, printre lacrimi, începe să fredoneze o doină. Tremur și mi-e greață, plâng și mi-e teamă. O ascult cântând, însă. E singura muzică pe care o pot auzi în acest iad și am nevoie de ea ca de aer. E unicul meu analgezic eficient, dar nu pentru carne, ci pentru inimă.

Pentru că da!, muzica are puteri tămăduitoare pe care mulți nu le iau în calcul. Câteva acorduri șoptite atunci când trebuie pot face minuni. Mai trebuie pomenit de cântecul de leagăn pe care dacă-l aude pruncul, se liniștește imediat, adormind împăcat?
Toată lumea aleargă după calcule alambicate, expresii sofisticate, cuvinte și termeni cât mai complicați dar puțini sunt cei care se mai joacă cu cele șapte note muzicale. Și ce minuni poți face cu ele, amestecându-le.
În multe, poate prea multe săli de clasă, ora de muzică e tratată cu superficialitate, de cele mai multe ori alocată pentru a repeta la matematică ori la română, privită cu un zâmbet în colțul gurii: Eh! e ora de muzică. La fel se întâmplă și cu ora de educație fizică, cu cea de desen ori cu educația tehnologică. Sunt cenușăresele orarului și asta de când mă știu.
Când eram copil, la noi la școală era o domnișoară de muzică pe care toată lumea o striga Bubulina. Era calmă, caldă și îngăduitoare dar copiii nu înțelegeau atitudinea ei, tratând-o într-un mod inadecvat. La altă școală din oraș preda la muzică tot o domnișoară, dar avea un temperament complet opus celei dintâi. Era atât de severă și rugoasă că era spaima copiilor și părinților. Avea rezultate foarte bune alături de copiii cu care lucra, aceștia evoluând cu succes într-un cor. Nu știu cum e mai bine, să fii ca prima ori ca a doua domnișoară dar știu că muzica nu trebuie să lipsească.
Nu se vor mai compune arii, operete și valsuri pentru că nu mai e contextul social de așa natură dar în afara faptului că-i putem aduce în fața copiilor pe cei care au devenit nemuritori prin operele lor muzicale îi putem îndruma să compună acordurile nemaiauzite. Cele șapte note muzicale pot și combinate într-o inepuizabilă formă, asta-i garantat!

De când colaborez cu doamnele din învățământ, fie el preșcolar ori școlar, este pentru a doua oară când subiectu-i muzical. Și ce bucurie!

Doamnei Mihaela trebuie să-i mulțumesc pentru că a făcut la începutul ăsta de noiembrie să aibă pe lângă culori de vis și acorduri pe măsură. Am amenajat o sală de clasă unde învață niște copilași de clasa a III-a.                                                   

Și pentru că nu putea să lipsească „Sunetul muzicii”, film pe care l-am vizionat de zeci de ori alături de băieții mei, vă las în compania minunatelor acorduri.

„Cel care cântă își alungă suferințele.”
Cervantes

Abilități practice pentru copii – Se poate să-ți faci ferma ta? Da, se poate!

Ceea despre ce vă voi povesti mai jos a avut loc acum patru ani. În afara faptului că nu-mi pot da seama când au trecut acești ani, revăd cu bucurie fotografiile făcute atunci. Asta pentru că ele mi-au adus în memorie și atmosfera, vorbele și tot ceea ce s-a petrecut.

Am încercat astăzi, să intram în atmosfera vieții de la fermă. Am desfășurat mai multe activități în care am dezbătut diferite aspecte ale acestei minunate vieți.
Noi am avut și mai avem încă ocazia de a trăi pe viu la o mica fermă deoarece avem niște rude care ne lasă, vacanță de vacanță să „gustăm” această minunată stare.
Cum pot să descriu mirosul fânului proaspăt cosit, asta ca să nu pomenesc de cel depozitat în pod și unde, dacă dorești, poți asculta greierii sau număra stelele de pe cer?
Dar amurgul în care se aude clinchetul tălăngilor purtate de văcuțele ce se întorc de la pășune?
Într-un cuvânt, cu simțurile pregătite pentru această activitate, astăzi, ne-am făcut mica noastră ferma. 🙂 Am dorit ca aceasta să fie în relief.

Materialele necesare pentru realizarea acestui craft sunt:

bețe din lemn (le-am luat de farmacie)
hârtie autocolantă de culoare maro
coli de carton de diferite culori
animale de la fermă printate și decupate, tot așa o formă de gard dar și instrumente folosite în gospodărie
lipici
carioci

A lipit, mai întâi, bețișoarele pe un carton. Cu ele a făcut acoperișul. Pentru o completare a lui a lipit autocolant.

62977_617121054970780_1028214608_n 64734_617121098304109_647778300_n

A decupat gardul și animalele după care le-am asamblat în așa fel încât să pară că unele dintre ele își scot capul prin el.

223487_617121158304103_1779123425_n

S-a desenat apoi zidul fermei, aici fiind nevoie de „cărămizi”. Nimic mai ușor, ele ieșind din condei! 🙂 Tot cu carioca s-a completat și modelul de la acoperiș. Mai întâi a fost folosit un creion.                                   480891_617121118304107_1233005965_n 556029_617122194970666_1814479826_n598617_617122268303992_2104551763_n

Au fost adăugate restul elementelor și ferma s-a conturat mai frumos decât s-ar fi așteptat.574537_617117128304506_672369521_n 559945_617117718304447_1342928846_n

Și uite așa, am lucrat preț de două ore însă a fost frumos, fascinant iar pe măsură ce totul prindea contur, Luca nu mai avea răbdare să termine.
Am citit, tot din Prima mea enciclopedie Larousse, capitolele aferente temei noastre, am făcut două fișe cu cerealele atât de mult gustate de văcuțele, caii, oițele și căprițele noastre și am cântat.

525658_617119028304316_1520916168_n19801_617125778303641_1085530695_n
Am o cărticică cu cântecele în franceză, se numește „Toupie chansons”, care au și portativ și pe care Luca le-a interpretat, doa cele de la tema nostră! Așa am auzit „Un petit lapin (Un mic iepuraș)”, „Un petit cochon”(Un mic purceluș) și „Promenons nous dans les bois”
(Plimbându-ne prin pădure).

18618_617124264970459_1425665555_n 58822_617124204970465_551200696_n 563006_617124254970460_1802626687_n
Am mai bifat o sâmbătă în care am încercat să mai deslușim câteva noțiuni necunoscute.

Activități educative copii – Spiriduși, povești și muzică bună

Anul stă să se încheie și noi, bolnavi fiind, căutăm să ne peticim sufletele cu muzică și activități relaxante, asta pentru a uita de amăreala tratamentelor necesare vindecării. Dar știu că la procesul de însănătoșire contribuie foarte mult și starea de bine de care ești înconjurat tocmai de aceea am căutat una, care să ne vină „mănușă”.
Atunci când am primit ultima carte scrisă de Cristina, despre care puteți citi aici, meșteream la cuburile cadou ale compozitorilor. Cartea de plecare a fost „Poveste muzicală de Crăciun” și ea mi-a oferit postamentul necesar. De ajutor mi-au fost și celelalte cărți ale colecției, aste pentru că am avut nevoie de imaginile necesare confecționării zarului fiecărui compozitor. Am considerat că e mai nimerit a folosi chiar ilustrațiile din cărți.

S-a vorbit foarte mult despre această colecție, cea în care muzica clasică este îmbrăcată într-o formă accesibilă celor mici. Voi enumera, încă o dată, titlurile care o alcătuiesc:

Vivaldi și cele patru anotimpuri

Bach și orga fermecată

Mozart și curcubeul muzical

Beethoven și furtuna de sunete

Chopin și balada stropilor de ploaie

Ceaikovski și dansul notelor de argint

Strauss și valsul trandafirilor de mai

Titlurile mai îngrășate, dacă le veți accesa, duc către activitățile pe care le-am făcut noi pe marginea fiecărei cărți. Au mai rămas trei, dar atunci când le va veni timpul ne vom ocupa, în detaliu, și de ele.

Revenind la zarurile cadou, hai să vă explic ce anume am vrut să fac. Am confecționat câte un zar pentru fiecare compozitor. Dacă le doriți, le puteți printa și face și voi acasă.

zar-cadou-spiridusii-din-padurea-muzicala

Am decupat aceste zaruri și le-am asamblat fără a le închide complet, adică am lăsat o latură nelipită.

20161230_113838 20161230_114546

În fiecare zar am pus-lipit un fir auriu de care el să poată fi agățat.

Următoarea etapă a fost aceea a confecționării unor bilete pe care am scris niște întrebări, pentru fiecare compozitor câte un bilet. Întrebările sunt mai altfel, asta pentru că am dorit a fi o joacă de imaginație și creativitate. Cât s-a putut. 🙂 Este interesant de urmărit cum anume percepe copilul sunetele din compozițiile respective și cu ce anume le asociază. E o chestie de stare, care  cred că ține de anotimp dar și de disponibilitatea de a intra în acest joc imaginar. Dar dacă veți citi întrebările, veți înțelege despre ce anume vorbesc.

bach-intrebari

20161230_130804

beethoven-intrebari

20161230_131511

ceaikovski-intrebari

20161230_132644

chopin-intrebari

20161230_132053

mozart-intrebari

20161230_132644

strauss-intrebari

20161230_132833

vivaldi-intrebari

20161230_132930

Dialogurile noastre au fost mângâiate de acordurile aferente, adică dacă vorbeam de Mozart pe fundal se auzea Concertul pentru pian no.21, dacă era vorba de Beethoven, Simfonia a V-a răzbătea din difuzoare și tot așa.

Trebuie să spun că biletele au fost amestecate în cuburi și au existat cuburi care aveau răvașele altor compozitori. Au trebuit asociate biletele cu cubul-zar. Ceea ce a și făcut.
Evident că se pot juca mai multe variante, asta în funcție de creativitatea și inspirația fiecăruia.

20161230_161417muzica-1

Am aflat că acum, la ora asta, compozitorul preferat al copilului este Mozart dar că-l consideră pe Beethoven Compozitorul Compozitorilor. Cam asta a fost. După partida asta de joacă, Luca s-a hodinit sub brad acolo unde vor ajunge și cuburile lui. Peste ani ne vom aminti cu mare plăcere de ele dar și de joaca noastră. Vă închipuiți ce povești vor spune copiilor lui?

20161230_135637

Idei pentru mămici – Da, am recidivat! Când lumea învârte la cozonaci eu goblenesc un scatiu

Cam așa este și … e adevărat! 🙂
Dar mai contează? Pentru mine doar sentimentul care mi-l aduce spune totul. Am terminat curățenia, am ornat bradul alături de Luca și tatăl lui (unde ești tu, Răzu, să completezi trupa la distracție?) ferestrele camerelor clipocesc de luminițe, iar eu goblenesc.
Zilele trecute am primit un colet de la Cristina Andone, mama Poveștilor din Pădurea Muzicală.  Îi era adresat lui Luca dar eu am considerat că este și al meu. A fost atât de bucuros atunci când a văzut ce conținea.

Pe lângă cărțuliile în limba engleză, mulțumim, surpriza a fost că am găsit cartea „Enescu și hora razelor de soare”, carte ce va apărea pe piață în luna ianuarie, la Editura Curtea Veche.

Cum spuneam, Luca a fost foarte încântat, a răsfoit-o și l-am lăsat să-i tihnească. Apoi a dorit să-i facă o prezentare succintă, la prima vedere și am considerat un exercițiu minunat.

cristina-andone-colet

După ce Luca a plecat, eu am citit cartea pentru că era caldă, se simțea cum dintre copertele ei, Cristina ne șoptește o melodie de poveste. Era ceva ce nu se dădea jos din palme, și la așa nevoie de culcușeală nu poți răspunde decât într-un singur mod: lectură.

 Nu știu cum m-am trezit cu acul în mână, cu jurubițele de bumbac colorat și mai multe modele de păsări. Cum s-a ales scatiul? Nu am habar dar știu că până nu a fost gata, nu am avut liniște. Povestea s-a împletit atât de armonios cu firele mele…                    cristina-andone-colet1

20161223_171819Scatiul și-a luat zborul! Acum pot termina treburile pe care le-am lăsat în așteptare. Sufletul meu e plin de muzică și de povestea scrisă de iscusita Cristina. Desenele ce ilustrează cartea sunt semnate de Adriana și Sebastian Oprița dar și de Thea Olteanu.

20161223_172432

Dacă vreți să aflați cum se pot învăța puii talentați secretele muzicii, cum se țes covoare muzicale din semne vechi dar și cum puteți trimite armonii pe aripile dorului departe, departe în lume, tot ce trebuie să faceți este să citiți „Enescu și hora razelor de soare” de Cristina Andone.

Activități educative copii – O serbare ca-n povești

Și nu spun lucruri neadevărate sau cosmetizate așa cum s-ar putea crede. Nu, deloc! A fost cea mai frumoasă manifestare de genul, la care am participat eu vreodată.
Ce mă face să spun asta? Păi, tihna și liniștea în care s-a desfășurat. Poate nu e potrivit cuvântul liniște, dar aici mă refer la lipsa agitației nebune care însoțește evenimentul. De obicei e exagerat de multă forfotă, aglomerație, copiii sunt suprasolicitați iar părinții transpirați și încordați.
Cu siguranță și durata actului artistic contribuie, din plin, la tot ansamblul.
Ei bine, acum nu a fost așa! Nu a durat mult, nu a fost exagerat de cald, nu a fost aglomerat, iar doamna dirigintă, super! Se confirmă, dacă mai era nevoie, că cel care mână turma are hățurile. Dacă știe ce să facă cu ele, e super.
Doamna dirigintă, profesoara de limba română Dana Crăciun, e o femeie calmă și atunci când spune ceva, și nu pe un ton răstit sau răspicat, copiii respectă spusele dumneaiei.
Cu toate că e mică sala lor de clasă și mă gândeam că vom sta ca sardelele și ne vom sufoca, la propriu, uite că am găsit-o fără mese iar scaunele dispuse în a doua jumătate a încăperii, spațiul celălalt fiind destinat grupului de copii.
Trebuie să spunem că un aport foarte important a avut și doamna profesoară de engleză, Brândușa Nisioi, asta pentru că serbarea acestor copii a avut două părți; una în limba engleză și una în limba română. Pentru a înțelege cum s-a lucrat vreau să specific că pe lângă colindele consacrate au fost alese și unele datând de prin 1700, ori pentru astea s-a lucrat mai mult la înțelegerea textului. Am avut ocazia să le ascult și eu atunci când Luca le-a repetat acasă. Din nefericire nu am reușit să înregistrez chiar tot așa că voi atașa o variantă pe care, cu siguranță, o veți îndrăgi.

colind-engleza

img_20161220_161518

Pe rând, s-au putut auzi colinde și poezioare spuse de elevi iar printre ele au fost intercalate momente susținute de copiii care studiază, în particular, pentru că școala nu este de profil, la diferite instrumente muzicale. A fost Alexandra care a cântat, la vioară, un colind. img_20161220_162342

Tudor, Teodora și Sebi dar și Ilinca alături de Evelina au susținut momentele lor.img_20161220_162121 img_20161220_162224 img_20161220_161827

Și Leo a avut un moment nostim. 🙂img_20161220_162303

A fost, mai apoi, în care o fetiță a cântat un vechi colind popular. A sunat divin!

img_20161220_163739

Pentru că sunt doi copii care cântă la pian, Sara a avut întâietate. A cântat frumos și se vedea că este mai obișnuită cu orga.                                         img_20161220_162540Luca a avut mari temeri pentru că instrumentul la care a cântat nu avea setare pentru pian, așadar sunetul a fost total diferit de cel al unui pian adevărat. Înainte de a pleca de acasă mi-a spus că nu mai vrea să cânte, dar odată ajunși acolo nu a mai avut cum da înapoi. Sara a cântat stând în picioare, Luca nu a putut sub nici o formă. Așa că a trebuit să ajustez înălțimea orgii și… în fine, după mai multe peripeții totul s-a terminat cu bine. Dar m-am bucurat că față de anul trecut, atunci când dintre părinți nimeni nu a fost atent când au cântat copiii la instrument, acum lucrurile s-au desfășurat complet diferit ori asta înseamnă foarte mult pentru un copil care a depus atâta muncă.

20161220_195850 20161220_200052 20161220_200308Un grup de fetițe au interpretat la chitară iar copiii le-au acompaniat, așa putând asculta un alt colind frumos. Au mai fost și din părinți care li s-au alăturat.

A urmat Alexandra și Mădălina care ne-au încântat cu o scenetă hazlie. Se poate vedea în fundal, ce se amuză Luca.

img_20161220_165246

După ce momentul artistic s-a terminat, copiii au primit un cadou de la Moșu, iar acesta a constat într-o carte, un dulce și fructe. Iar noi, părinții, am mai stat puțin de vorbă la o ceașcă de ceai ori cafea, bucurându-ne de clipele petrecute împreună. Copiii au gustat și ei câte un fursec ori covrigel și o băutură răcoritoare.
Totul a durat o oră și jumătate astfel că dacă la 4:00 ne aflam la școală, la 5:30 eram acasă.
A fost foarte frumos, zău, și mă bucur de inițiativa acestor două dăscălițe minunate! Vedeți, școala românească este capabilă și de astfel de momente și știu că nu sunt puține. Trebuie doar ajutată și ne apropiem de drumul cel mai bun.
Serbări tihnite să aveți!

Activități educative copii – Iată că a sosit și vremea unui proiect la … ta-daaam – limba germană!

Dacă ați avut vreun moment impresia că la limba germană – primul an de studiu, nu va exista un proiect, ei bine, v-ați înșelat. Evident că… îl face cine vrea! 🙂
Eu când aud cu „cine vreau” ăsta, mă sufoc!
În fine, este o modalitate de a primi o notă mare și, ca atare, de a crește media dacă îți dorești asta.
Nu că ar fi fost necesară o mărire de notă, pentru că nu este încă nevoie, dar eu încurajez acest mod de învățare, nu așa încrâncenat ci mult mai plăcut și mai relaxant.
Ei bine, dar să faci un proiect la limba germană, în care tema să fie „doar ceva legat de sărbătorile de iarnă” de foarte complicat. E greu și în română, darămite în germană, acolo unde suntem începătorii – începătorilor!
Așadar, pentru că nu se stăpânește limba la un nivel la care să putem scrie un text mai serios, am optat pentru un craft în care să existe o partitură care să se poată cânta în limba asta.
Prin urmare, și din acest motiv, au apărut cei doi colindători. Și nu aveți idee ce frumos a fost și ce câștigați am ieșit.
Materialele necesare pentru craft sunt:

două suluri (role) de carton de la  prosoapele de hârtie pentru bucătărie20161217_222536
fetru roșu și galben pentru căciulițe

20161217_223026 20161217_223832
hârtie colorată pentru îmbrăcat rolele de carton
buloane colorate de bumbac
tipar pentru fețele colindătorilorfiguras8003aaasssssws figuras8004a
bandă de mătase
fundiță pentru fetiță
o partitură necesară colindelor pentru decupat și pus în mână copiilor
două ornamente miniatură instrumente muzicale
fulgi din foam pentru căciulița fetiței
câte o partitură din colindele alesemaxresdefault o_tannenbaum
fir argintiu elastic.
Prima dată am confecționat eu, pentru că a trebuit cusut și Luca nu se pricepe, căciulițele copiilor. Pentru fetiță am făcut una roșie iar pentru băiețel, una galbenă.20161217_224341

Apoi a intrat Luca în acțiune pentru a-i confecționa. A îmbrăcat cele două role de carton cu hârtie colorată, după care a colorat și decupat fețele colindătorilor.

proiect-germ-19proiect-germ-1

În timpul executării acestor etape am ascultat, pe youtube, cele două colinde dar am și cântat. 🙂

proiect-germ-8Am cântat de ceva ori, timp în care Luca lucra de zor, după care s-au asamblat – lipit fețele, s-au pus partiturile în mâinile copiilor și s-au lipit ornamentele pe căciulițe și unde a mai fost necesar.

proiect-germ-14proiect-germ-11 proiect-germ-16

În interior am pus partitura cu versuri cu tot, făcută sul și legată cu șnurul argintiu.

proiect-germ

Și pentru că eram în plină cântare, Luca a dorit să repete toate colindele și în limba engleză. Frumos!

Am încercat să combin câteva elemente iar cu ajutorul lor copilul să poată susține acest proiect. În definitiv, nu e o găselniță minunată? Să prezinți un craft și să cânți în altă limbă? Sunt curioasă ce atitudine va avea doamna profesoară. Nu mai am mult de așteptat, doar astăzi are loc prezentarea proiectelor. 🙂                                  proiect-germ-6

Later edit: M-am dus să iau copilul de la școală și când am ajuns, de dincolo de ușă se auzea un colind. Ghiciți care? Ei bine, „O tannenbaum”!. Luca a fost așa de fericit pentru că doamna a fost încântată și a apreciat munca lui. La fel și colegii. Colindătorii lui germani au plecat la expoziție.

– Mama, am avut o super zi!

Și eu la fel, puiul meu. 🙂