Am citit multe cărți despre ororile petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu precădere ce a ținut de naziști și de lagărele lor de concentrare. Nu este dată când ajung la astfel de subiecte să nu-mi revină în minte mirosul pe care l-am simțit la Auschwitz, la crematorii, ori așa ceva nu ai cum uita-n veci. E vizita care m-a marcat profund și pe care am povestit-o de câte ori am avut prilejul. Acesta este motivul pentru care am adus în fața fiilor mei povești cu acest subiect și-nciuda faptului că sunt extrem de dureroase, merită a fi știute pentru ca răul să nu se mai poată repeta. Ceea ce se petrece astăzi la nivel mondial, legat de rasism și discriminare rasială nu face decât să-mi întărească sentimentul că numai cunoașterea istoriei face ca anomaliile petrecute în anii din urmă să nu se mai repete distrugând mii de vieți omenești și deturnând destine.
Cărțile pe care le-am parcurs noi până acum și despre care puteți citi aici sunt:
„Bibliotecara de la Auschwitz” de Antonio G. Iturbe
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne
„Un băiat pe lista lui Schindler” de Leon Leyson
„Socoteala diavolului” de Jane Yolen
„Fata cu palton albastru” de Monica Hesse
„Inima mamei mele” de Anne Renaud
„Numără stelele. O poveste din Copenhaga” de Lois Lowry
De data aceasta, povestea scrisă de Pam Jenoff se concentrează pe două protagoniste, o tânără fată olandeză pe nume Noa și o trapezistă evreică numită Astrid. După ce a fugit de acasă, Noa lucrează într-o gară din Germania. Când descoperă un vagon de tren plin de bebeluși evrei, instinctele lui Noa își spun cuvântul și ia o decizie: se apropie de băiețelul care seamănă cel mai mult cu ea, unul dintre singurii care mai era încă în viață, îl ia și fuge cu el.
Momentul nu este tocmai cel mai prielnic, iarnă fiind, și este la fel de neiertător cu Noa și pruncul salvat la fel cum este și cu bebelușii rămași în vagon; tocmai când crede că a eșuat, a fost salvată de un membru al circului ambulant din apropiere. Și atunci o lume nouă se deschide înaintea ei.
Ea o întâlnește pe Astrid, o femeie de vârstă mijlocie, minionă, plină de forță și dornică de perfecțiune. Ea și toți membrii circului, incluzându-l aici și pe directorul lui, Herr Neuhoff și partenerul lui Astrid, Peter, un clovn rus, reflectă ani de greutăți și suferință provocată de stilul de viață specific circului: plecări dese dintr-un oraș în altul, repetiții și antrenamente grele, spectacole epuizante. La toate acestea se adaugă și situația actuală, războiului și atitudinea soldaților naziști.
Noa este acceptată în acest colectiv al circului, alături de pruncul găsit pe care îl prezintă celor din circ ca fiind fratele ei. În schimbul acestui favor, ea trebuie să se antrezene alături de Astrid pentru a face un număr de acrobație la trapez. Noa nu are încotro și acceptă acest târg, așa că începe antrenamentul. Nu se simte ca un adevărat membru al circului și nici ceilalți interpreți nu o ajută, ei dedicându-și viața meșteșugului lor deoarece nu cunosc nici un alt mod prin care să-și câștige existența.
Această ciocnire a lumilor în fața presiunilor societății este ceea ce face ca povestea lui Jenoff să devină vie. Noa și Astrid învață să vadă diferențele privind trecutul lor și să devină la fel de apropiate ca niște surori, deși fiecare are propria istorie pe care nu o dezvăluie celeilalte. Secretele se construiesc, amintind cititorului că vor fi scoase la lumină înainte de actul final. Narațiunea duelată a lui Jenoff între Noa și Astrid permite fiecărui personaj să ducă povestea înainte într-un cadru în care vocile individuale se pot pierde uneori sub volumul interpreților de circ.
Numai că, în lumea circului ideea că nu există niciodată confidențialitate în această familie călătoare, este ceea ce face ca secretele pe care Noa și Astrid reușesc să le păstreze atât de integrale poveștii. Circul servește ca propulsor al dezvoltării de comploturi și personaje chiar mai mult decât războiul care se petrece în jurul lor. Acest lucru se datorează parțial faptului că circul este un subiect unic care ne interesează imediat.
Autoarea nu este străină de detaliile Germaniei din Al Doilea Război Mondial. Funcția ei de diplomat pentru Departamentul de Stat care acoperă problemele Holocaustului în Polonia, ca să nu mai vorbim de diplomele sale în diplomația și istoria internațională, o fac perfectă pentru această meserie. Cu toate acestea, ea descrie această carte drept cea mai dificilă dintre cele scrise vreodată din cauza subiectului incredibil. Povestea unui orfan se bazează parțial pe evenimente adevărate din contul Copiilor Necunoscuți, un vagon plin de bebeluși în drum spre un lagăr de concentrare, precum și Circus Althoff, care a ascuns evreii în timpul războiului.
Pentru Astrid, circul este tot ceea ce a cunoscut, viața ei. Când ajung într-un oraș din Franța și participă la prima parada, își dă seama că Noa înțelege în sfârșit la fel de bine ceea ce face circul și ce rol are el în viața oamenilor.
Povestea unui orfan nu se referă doar la copilul Theo; face apel la orfanul din Noa și la Astrid, precum și la orfanul din noi toți care trebuie să rămână vertical atunci când toate celelalte nu reușesc. Dar între aceste momente de suspans, teroare și izbucnire a inimii, scriitoarea lasă să strălucească lumina bucuriei. Într-o lume în care există întotdeauna război, Jenoff pare să spună că uneori trebuie să ne facem propria fericire.
Spor la citit!
