Ultima întâlnire de anul acesta cu Buburuzele a venit pe sunet de colinde, cu darurile încă în așteptare și cu o efervescență care umplea aerul. Ne-am dorit ca această zi să fie o încheiere specială: o activitate integrată, dar învelită în mai multă lumină, mai multă magie și mai multă emoție.
La dezvoltarea vorbirii, ne-am oprit la povestea cu numărul 17 din calendarul de Advent. Am vorbit despre „Dorințe de Crăciun”, pornind de la povestea unei fetițe care își dorește ca Crăciunul să nu mai existe, pentru că niciodată nu primește ce își dorește. Dorința i se împlinește… iar copiii au descoperit, prin dialog, ce înseamnă să fii atent la gândurile tale și cât adevăr se ascunde în vorba: ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să se îndeplinească.
Matematica a venit cu miros de turtă dulce. Omuleți veseli sprijineau cadre cu zece pătrățele, iar lângă fiecare stătea o cifră. Copiii au avut de așezat în rame exact atâtea elemente câte cerea cifra. Am încercat să lucrez individual cu fiecare, dar adevărul e că, atunci când ai 20–21 de copii plini de entuziasm, timpul devine cel mai prețios dar. Nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu ajunge.
Am adus apoi un strop de surpriză: fiecare copil a primit un globuleț – cizmulițe, steluțe, brăduți – extras cu metoda „mâinii oarbe” dintr-un săculeț. Am comparat formele, mărimile, am numărat și am observat, iar la final globulețele au plecat acasă, ca amintire a acestei zile.
Experimentul a fost, ca de fiecare dată, momentul „wow”. Peletele de ambalaj s-au transformat în oameni de zăpadă desenați cu grijă, apoi au fost așezate în pahare cu apă. Sub ochii copiilor, pufuleții întregi, verde-albăstrui, s-au dizolvat, deschizând discuții despre apă și stările ei, chiar dacă „zăpada” noastră nu era adevărată.
La mișcare, energia a fost canalizată într-un joc cu reni: sărituri într-un picior și în două, rotiri, mers pe vârfuri și pe călcâie. Un joc de tranziție care adună, liniștește și bucură, exact cât trebuie.
Iar la final… am cântat o colindă. Simplu, cald, frumos. Am închis ziua într-o atmosferă care a avut de toate: liniște, zâmbete și sentimentul acela rar că lucrurile sunt exact așa cum trebuie să fie.
Ce să le doresc copiilor? Sărbători fericite și un Moș Crăciun darnic. Unii vor fi pe deplin mulțumiți, alții poate mai puțin – așa e în viață și așa e și în copilărie. Dar am încheiat două module frumoase, iar recunoștința mea e mare. Pentru copii, pentru părinți și pentru această colaborare în care îmi pun toată inima, căutând mereu jocuri, provocări și experiențe din toate domeniile.
Vacanță cu bine, sărbători cu tihnă și cu lumină, cu căldură și binecuvântare. Un Crăciun fericit și să ne revedem la anul cu forțe proaspete, gata să continuăm această minunată provocare. 🌟
